Faliment

Sentinţă civilă 740 din 26.06.2013


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 260/110/2010 C. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C.M.  SRL a chemat în judecată pe pârâţii  SC C.M.  SRL prin administrator special  şi pe V.C. şi V.M.N. solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 947/13.05.2005.

S-a arătat în motivare faptul că preţul contractului de vânzare-cumpărare menţionat în petitul acţiunii este mult sub valoarea de piaţă a acestuia fiind astfel întrunite condiţiile art. 80 alin 1 lit b din Legea nr. 85/2006 respectiv „prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită”.

În drept au fost invocate prevederile art 80 alin 1 lit b şi c din Legea nr. 85/2006.

În susţinere au fost depuse înscrisuri.

Pârâţii  au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acţiunii, arătând că preţul imobilelor cumpărate a fost de 1.500.000.000 lei, un preţ stabilit de comun acord, preţul fiind serios, în deplină concordanţă cu valoarea bunurilor, construcţia fiind de fapt o construcţie de lemn, iar în ce priveşte terenul acesta este situat într-o zonă limitrofă a oraşului.

S-a mai arătat  că debitoarea a scos bunurile la vânzare prin anunţuri în presa locală, neexistând intenţia de a prejudicia interesele creditorilor.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză pentru evaluarea imobilelor ce au făcut obiectul vânzării.

Analizând ansamblul materialului probator administrat instanţa reţine următoarele:

Prin SC  nr. 180/28.06.2006 pronunţată în dosarul nr. 1643/2006 al Tribunalului Bacău a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva SC C.M.  SRL fiind desemnat administrator judiciar C. SPRL.

La data de 13.05.2005 între debitoarea falită în calitate de vânzătoare şi pârâţii V.C. şi V.M.N. în calitate de vânzători s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 947, cu privire la imobilul construcţie şi teren situat în Bacău, pentru preţul de 150000 RON.

În ce priveşte analiza contractului, instanţa observă că s-au invocat în cuprinsul acţiunii dispoziţiile art. 80 alin 1 lit b din Legea nr. 85/2006, susţinându-se că preţul ar fi derizoriu în raport de preţul pieţei precum şi 80 alin 1 lit c în sensul că actul s-a încheiat cu intenţia tuturor părţilor de a sustrage bunuri de la creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.

Având în vedere principiul derivat din dispoziţiile art. 1169 C civ, sarcina probei acestui aspect îi revenea reclamantei.

Ori, în ce priveşte aplicabilitatea dispoziţiilor art. 80 alin 1 lit c din Legea nr. 85/2006, instanţa reţine că în cauză nu a fost administrată nici o probă din care să reiasă faptul că debitoarea şi pârâţii au urmărit fraudarea intereselor creditorilor, dimpotrivă, intenţia debitoarei de înstrăinare a imobilului fiind adusă la cunoştinţa terţilor prin publicarea anunţului de vânzare în presa locală(ziarul Deşteptarea din data de 5.05.2005-fila 75).

Prin urmare, instanţa va aprecia că nu sunt motive spre a proceda la anularea contractului în baza art. 80 alin 1 lit c din Legea nr. 85/2006.

În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 80 alin 1 lit b din Legea nr. 85/2006, instanţa a dispus efectuarea unei expertize în vederea stabilirii valorii imobilului înstrăinat în raport de data încheierii contractului de vânzare-cumpărare(expertiza C.).

S-a stabilit de către expert pe baza datelor culese din presa locală contemporană datei încheierii contractului de vânzare-cumpărare că valoarea imobilului înstrăinat era de circa 255372-269188 RON.

În raport de această sumă, instanţa apreciază că nu se poate reţine că prestaţia debitorului o depăşeşte vădit pe cea primită, preţul din contract fiind de circa 60% din valoarea de evaluare stabilită de expert.

În acest sens, instanţa reţine că  valoarea stabilită de expert este relativă având în vedere pe de o parte dificultatea culegerii de date  relevante pentru evaluare(trecând 8 ani de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare) iar pe de altă parte elementele în raport de care s-a făcut evaluarea nu corespund pe deplin cu obiectul de evaluat, construcţia evaluată fiind atipică(construcţie de lemn) iar în ce priveşte terenul expertul nu s-a putut raporta la terenuri aflate exact în aceeaşi zonă.

De altfel, instanţa reţine că debitoarea a achiziţionat imobilul respectiv cu circa 4 luni anterior de la SC O.L.T. SA CRAIOVA cu preţul de 38586,33 RON, preţul plătit de pârâţi fiind net superior acestuia.

Apreciind aşadar că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că preţul contractual este vădit disproporţionat faţă de valoarea bunurilor înstrăinate, instanţa reţine că în cauză nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 80 alin 1 lit b din Legea nr.85/2006, urmând a respinge aşadar cererea ca nefondată.