Comercial : Insolvenţă . Atragerea răspunderii administratorului debitoarei în temeiul dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. a) şi d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr.713 din 09.06.2011 Tribunalul Buzău a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. X S.R.L.Buzău, separat fiind introdusă acţiune privind atragerea răspunderii fostului administrator R. S. C..

Se arată că pârâtul a avut calitatea de administrator şi asociat unic al debitoarei.

După cum rezultă din cererea de atragere a răspunderii,de la data deschiderii procedurii insolvenţei şi până la închiderea procedurii,pârâtul nu a pus la dispoziţia lichidatorului documentaţia financiar-contabilă. Astfel lichidatorul judiciar a utilizat pentru analiza societăţii debitoare bilanţul contabil  din luna decembrie 2007,publicat pe site-ul ANAF. Potrivit acestui bilanţ contabil,în patrimoniul societăţii se afla un sold de active imobilizate în sumă totală de 9 330 lei,active circulante în sumă de 28 429 lei din care creanţe în sumă de 14 603 lei iar soldul casă şi soldul contului bancă erau de 13 826 lei.Cu această sumă debitoarea putea acoperi pasivul în sumă de 13 681 lei.Administratorul pârât nu a predat lichidatorului mărfurile şi sumele de bani,iar nepredarea lor creează prezumţia însuşirii de către pârât. Pârâtul a cauzat starea de insolvenţă săvârşind faptele prevăzute de art.138 lit.a şi d din legea 85/2006

A depus,în copie,tabelul definitiv consolidat al creanţelor,bilanţul contabil din decembrie 2007,raportul asupra împrejurărilor care au cauzat starea de insolvenţă.

Pârâtul legal citat nu s-a prezentat la judecată şi nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea prin prisma susţinerilor părţilor şi înscrisurilor depuse, instanţa a constatat că lichidatorul judiciar şi-a întemeiat cererea pe prevederile art.138 lit. a şi d din Legea 85/2006, imputând pârâtului că nu a întocmit corespunzător documente contabile, nu a ţinut contabilitate conform legii,a folosit în interes propriu o parte din activul persoanei juridice .

Inexistenţa actelor contabile este imputabilă pârâtului,care în calitate de administrator avea obligaţia ţinerii evidenţei contabile. Din ultimul bilanţ contabil  din luna decembrie 2007 rezultă că la acea dată,debitoarea avea active de o valoare de 37 759 lei. Neexistând acte contabile,singura concluzie care se poate trage este că activele existente la nivelul lunii decembrie 2007 în patrimoniul debitoarei au fost folosite în interes propriu de pârât,aşa încât debitoarea să nu mai beneficieze de elemente de activ pentru suportarea pasivului.

În plus, pârâtul nu a acoperit vreo datorie a societăţii debitoare deşi dispunea de lichidităţi,creând şi agravând stare de insolvenţă.Pârâtul nu a făcut proba că s-a întocmit evidenţă contabilă sau că s-ar fi încercat recuperarea creanţelor debitoarei.În lipsa evidenţei contabile şi atât timp cât lichidatorul nu a identificat nici un bun în patrimoniul debitoarei,se trage prezumţia,necombătută de pârât,că aceasta,administrator şi unic asociat al debitoarei,a folosit în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei.

Întrucât pe perioada funcţionării sale debitoarea a fost condusă de pârât,care nu a întocmit şi depus documentaţia contabilă prevăzută de lege,sunt incidente prevederile art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006.Fapta de a folosi în interes propriu activele aflate în patrimoniul debitoarei de către pârât face incidente prevederile art.138 lit. a din legea 85/2006.

Pentru atragerea răspunderii pârâtului,este necesar să fie întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie,respectiv fapta ilicită,prejudiciul,raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, vinovăţia. În cauză,s-a dovedit existenţa faptelor ilicite-neîntocmirea evidenţelor contabile , folosirea în interes propriu a elementelor de activ aflate în patrimoniul societăţii comerciale. Aceste fapte ilicite au fost săvârşite de pârât,în calitate de unic administrator al debitoarei,şi au o legătură directă cu acumularea treptată de debite restante şi în final cu ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă.

Faţă de această situaţie, s-a admis cererea ca înteemiată, iar în baza art. 138 alin.1 lit .a şi d din Legea nr. 85/2006 s-a  dispus ca pârâtul să fie obligat la acoperirea pasivului debitoarei.

Domenii speta

Spete similare