Contestaţie decizie concediere

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.  6835 din 6.11.2009, precizată ulterior (f.147), d-na A.R. a chemat  în judecată SC N.M.SRL Bacău,  solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată decizia nr. C456 din 12.10.2009, să se dispună restabilirea situaţiei anterioare prin reintegrarea  constestatoarei pe postul ocupat anterior şi obligarea intimatei la plata  drepturilor salariale cuvenite, începând cu data de 15.08.2009 şi până la  data reintegrării, precum şi obligarea intimatei  la plata sumei de 75.000 euro cu titlu de daune morale.

În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat că are calitatea de  salariată a intimatei ocupând postul de consilier vânzări, iar la data de 07.10.2009 a fost convocată în vederea realizării  procedurii cercetării disciplinare pentru necompletarea rapoartelor zilnice de activitate, depăşirea plafonului convorbirilor telefonice  şi neîndeplinirea target-ului, fiind încălcate disp. art. 75 , alin3, din contractul  colectiv de muncă unic la  nivel naţional  pe anii 2007-2010 care  cer ca între data convocării şi data stabilită  pentru efectuarea cercetării  disciplinare prealabile  trebuie să treacă cel puţin 5 zile lucrătoare.

Astfel, consideră contestatoarea, decizia este nelegală şi netemeinică  fiind emisă cu încălcarea  flagrantă a dreptului la apărare, dar şi  pentru că nu sunt dovedite şi nici măcar enunţate în concret abaterile disciplinare care au  stat la baza emiterii deciziei  nefiind dovedită  vinovăţia sa şi nici respectat principiul gradualităţii  sancţiunilor aplicate, reglementat de art. 266 din Codul muncii.

 Cererea de acordare a drepturilor salariale a  fost motivată de  contestatoare prin faptul că,  deşi s-a prezentat zilnic la locul de muncă,  până la data de 12.10.2009, i s-a refuzat  plata salariilor ce i se cuvin din data de 15.08.2009. Prin precizările depuse la 1.04.2011 (f.147) contestatoarea a arătat că solicită acordarea drepturilor  salariale pentru perioada 12.oct.-23.decembrie 2009.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, a arătat contestatoarea că acţiunea discreţionară şi abuzivă a intimatei a adus atingere demnităţii şi prestigiului profesional de care se bucura determinând şi îmbolnăvirea de psoriazis a contestatoarei, boală incurabilă ce a afectat aspectul fizic al acesteia şi a îngreunat posibilitatea reangajării sale.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatoarea a solicitat (f.61,63) şi i-a fost încuviinţată cererea de administrare a probei cu înscrisuri (f.8-16, 148-258, 268-300 vol.I, 1-32 vol.II), cu interogatoriul intimatei (f.72,96), şi a probei testimoniale (f.71).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, potrivit art.285 din Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali (f.30-32), SC N.M.SRL Bacău a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată cu motivarea că nici unul din argumentele contestatoarei nu este real, decizia de concediere fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor art.266-268 din Codul muncii. S-a arătat, de asemenea, în întâmpinare, că drepturile salariale cuvenite contestatoarei i-au fost achitate cu ordinul de plată din 10.12.2009 şi că, faţă de caracterul legal al concedierii, daunele morale solicitate sunt nejustificate, neputându-se stabili legătura de cauzalitate dintre afecţiunea de care suferă contestatoarea şi concediere sau condiţiile de lucru.

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f.36-60, 73-93, 98-145, 263-267) şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriul contestatoarei (f.97).

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

Urmare a contractului individual de muncă înregistrat la ITM Bacău sub nr.C3250/21.02.2008 (f.8) d-na A.R. a devenit salariata SC N.M.SRL Bacău, ocupând funcţia de consilier vânzări-economist, urmând să îşi desfăşoare activitatea pentru o perioadă de 3 luni, începând cu 15.02.2008.

Prin decizia nr. C 456/12.10.2009 (f.37) conducerea societăţii a decis desfacerea contractului de muncă în temeiul art.61 lit.a şi al art.263-268 din Codul muncii, reţinând săvârşirea de către salariată a următoarelor abateri: necompletarea rapoartelor zilnice şi săptămânale de activitate în condiţiile solicitate de şeful ierarhic superior, depăşirea plafonului de convorbiri telefonice, raportat la numărul de unităţi vândute şi nedepunerea diligenţelor pentru îndeplinirea obiectivului la vânzări, de 3 unităţi/lună.

Înscrisurile depuse la dosar de către intimată dovedesc emiterea deciziei de concediere cu respectarea dispoziţiilor art.267 din Codul muncii, sub acest aspect contestaţia formulată fiind neîntemeiată. Astfel, salariata a fost convocată în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile prin adresa nr.B1688/7.10.2009 (f.11), susţinerile contestatoarei potrivit cărora nu i s-a acordat timpul necesar pregătirii apărării neputând fi luate în considerare în condiţiile în care încă din luna august a aceluiaşi an directorul de vânzări întocmise referatul nr.B1187/3.08.2009 prin care semnala săvârşirea aceloraşi abateri (f.47) iar pe de altă parte, la data de 5.10.2009 a avut loc întrunirea comisiei de mediere (f.58,59), dată la care salariata a solicitat stabilirea unei noi date care să-i permită pregătirea apărării.

Decizia nr. C 456/2009 se constată a fi netemeinică şi nelegală, faptele reţinute în sarcina salariatului  neputând duce la concedierea acestuia în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii (pentru abateri disciplinare).

Astfel, contestatoarea a ocupat funcţia de economist – consilier vânzări, având atribuţiile stabilite prin fişa postului emisă la 11.02.2008 (f.100) prin care s-a stabilit ca responsabilitate întocmirea de rapoarte săptămânale referitoare la activitatea de contactare şi informare a clienţilor, sarcină îndeplinită potrivit înscrisurilor depuse la dosar (f.149-258) cu privire la care intimata nu a formulat obiecţiuni (vizând neînregistrarea efectivă a rapoartelor sau o eventuală întocmire necorespunzătoare a acestora).

De asemenea, în ceea ce priveşte depăşirea plafonului de convorbiri telefonice, aceleaşi înscrisuri depuse menţionează şi lista convorbirilor efectuate, nepretinzându-se de către angajator că, măcar în parte, aceste convorbiri nu au fost efectuate în legătură cu activitatea desfăşurată de contestatoare şi, deci, în interesul societăţii, împrejurarea că aceste demersuri nu s-au finalizat prin vânzarea de autoturisme neputând constitui o abatere disciplinară pentru a atrage incidenţa art.61 lit. a) din Codul muncii, după cum nici neîndeplinirea obiectivului stabilit de vânzare a unui anumit număr de autoturisme lunar nu poate constitui o astfel de abatere, fără a se invoca şi dovedi alte împrejurări imputabile exclusiv contestatoarei (de exemplu a atitudine necorespunzătoare în relaţiile cu potenţialii clienţi sau cu ceilalţi angajaţi ai societăţii, cu impact direct asupra vânzărilor).

Înscrisurile depuse la dosar de către contestatoare (268-300 vol.I, 1-32 vol.II) dovedesc împrejurarea că şi ceilalţi salariaţi ai societăţii, angajaţi pe acelaşi post cu al contestatoarei (consilier vânzări) s-au aflat în aceeaşi situaţie, ceea ce demonstrează lipsa oricărei culpe a acesteia în neîndeplinirea obiectivului de a vinde 3 unităţi lunar.

În consecinţă, apreciind că nici una din faptele reţinute nu poate fi considerată o abatere disciplinară în accepţiunea art.61 lit. a din Codul muncii, în temeiul art.80 din Codul muncii, Tribunalul urmează a admite contestaţia formulată împotriva deciziei emise în data de 12.10.2009 şi a anula această decizie, cu obligarea societăţii intimate la plata drepturilor salariale ce s-ar fi cuvenit contestatoarei în perioada 12.10.2009-23.12.2009.

În ceea ce priveşte daunele morale, Tribunalul apreciază că cererea este întemeiată în parte, atitudinea angajatorului, de a proceda cu prea mare uşurinţă la desfacerea disciplinară a contractului de muncă fără motive întemeiate, ştiut fiind impactul unei asemenea decizii asupra reputaţiei profesionale a angajatului, constituind în mod evident un abuz ce trebuie sancţionat şi în acest mod, probele administrate de contestatoare (înscrisuri medicale f.15,16, declaraţie martor –f.71) dovedind atât prejudiciul, declanşarea unei boli destul de grave, considerată cel puţin la acest moment ca fiind incurabilă, cât şi legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu şi atitudinea abuzivă a societăţii angajatoare.

În consecinţă, prin apreciere, intimata va fi obligată să plătească contestatoarei, în temeiul art.253 din Codul muncii, cu titlu de daune morale suma de 4000 lei.

Domenii speta

Spete similare