Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.579/4.11.2009 Judecătoria Podu Turcului a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială – comuna G., judeţul Bacău (în continuare UAT G.), intervenientă în cauză fiind Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Bacău (în continuare RNP Romsilva – DS Bacău), în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău (în continuare CJ Bacău).

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

Prin cererea înregistrată sub nr 968 la data de 20.11.2007 pe rolul Judecatoriei Podu Turcului, reclamanta,  Primaria com G. a formulat plângere in baza Legii 18/1991 impotriva  Hotărârii 11484/23.10.2007 a Comisiei Judeţene Bacău prin care a fost invalidată propunerea Comisiei Locale a com G. privind restituirea către reclamanta a  suprafeţei de 187 ha pădure.

Prin Sentinţa civilă nr 251/2007, Judecătoria Podu Turcului a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei sentinte, reclamanta a formulat recurs la Tribunalul Bacau.

Prin Decizia Civilă nr 410/R pronunţată la data de 22.04.2009, Tribunalul a admis recursul reclamantei şi a dispus casarea sentinţei civile nr 251/2007 pronunţată de Judecătoria Podu Turcului cu trimiterea în rejudecare la instanţa de fond.

Pe rolul acestei instanţe cauza a fost înregistrată sub nr 534/829/2009.

În cauza a fost administrată  proba cu  acte şi martori.

Direcţia Silvică Bacău a formulat cerere de intervenţie în interes propriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele :

Privind cererea de intervenţie în interes propriu a Direcţiei Silvice Bacau instanţa a dispus admiterea ei in principiu.

Prin  cererea  înregistrată sub nr. 41 la data de 16.09.2005, reclamanta a solicitat, Comisiei Locale de fond funciar a Com G. în baza Legii 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 493 ha pădure.

Prin referatul înregistrat sub nr. 110231/2.03.2007, Prefectura Judeţului Bacău  a validat propunerea  Comisiei Locale pentru suprafaţa de 126,2 ha pădure.

Comisia judeţeana Bacău prin Hotărârea 11484 din data de 23.10.2007 a invalidat propunerea Comisiei Locale pe motivul nedeţinerii în proprietate de către solicitantă  a acestor terenuri.

Analizând cererea de reconstituire formulată de către reclamantă şi actele depuse în susţinerea acesteia instanţa a reţinut că reclamanta  nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren solicitate, înainte de preluarea abuzivă de către stat a acestei suprafeţe.

Decizia 141/1972 emisă de Consiliul Popular Bacau  nu face dovada că Primaria com G. a deţinut în proprietate terenurile solicitate prin cererea de reconstituire.

Terenurile solicitate de reclamantă au intrat ulterior în administrarea Ocolului Silvic Sascut.

Din declaraţiilor martorilor ataşate la dosar la filele 28-31 rezultă că aceştia nu cunoşteau dacă Primaria G. a deţinut  aceste terenuri în calitate de administrator sau de proprietar.

Pentru aceste motive având în vedere şi dispoziţiile art. 9 din Leg 18/1991 instanţa a respins cererea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, prin reprezentantul său legal - primarul comunei, a declarat recurs în termenul legal, motivat prin chiar declaraţia de recurs, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, UAT G. solicitând reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanţă, încălcând art.304 cpc, nu a administrat un probatoriu suficient şi necesar, neluând în discuţie chestionarele din anul 1948 ci doar înscrisurile de la nivelul anului 1972, nesemnificative pentru soluţionarea cauzei şi reţinând greşit că din declaraţiile martorilor N.V., I.M. şi M.F. nu rezultă că terenul solicitat a aparţinut Primăriei în calitate de administrator sau de proprietar, refuzând, totodată, să audieze în calitate de martor pe tatăl primarului comunei reclamante, deşi nu se poate susţine că acesta se află în relaţii de rudenie cu persoana juridică – comuna.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art.299 şi următoarele din Cpc.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal, RNP Romsilva – DS Bacău a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurenta nu face dovada decât a unui drept de administrare a terenurilor solicitate, astfel cum rezultă din art.1 al Deciziei nr.141/1972, iar martorii audiaţi nu îndeplinesc condiţiile art.6 alin.(1) din L.1/2000. S-a cerut, de asemenea, prin întâmpinare, ca recurenta să indice temeiul de drept al recursului formulat (f.11-16).

Recurenta a răspuns la întâmpinare (f.25-28) arătând că până în 1948 suprafeţele de pădure în litigiu s-au aflat în proprietatea comunei, ulterior acestui an rămânând în administrarea sa până în 1972 când a trecut în administrarea şi nu în proprietatea inspectoratului silvic, în regimul comunist administrarea fiind egală cu proprietatea, fapt nespecificat, însă, în documente, deoarece terenurile împădurite şi păşunile împădurite aparţineau Statului Român.

La cererea instanţei, recurenta-reclamantă a indicat vecinătăţile şi coordonatele topo-cadastrale ale suprafeţelor solicitate, însumând 192,3 ha şi a precizat că înţelege să facă dovada proprietăţii cu înscrisurile depuse la dosar şi cu martori (f.42,43).

În recurs nu au fost administrate probe.

Criticile formulate de recurentă corespund motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cpc (hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Podu Turcului, astfel cum a fost precizată în recurs, UAT comuna G., judeţul Bacău a solicita să-i fie recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafeţei totale de 192,3 ha teren pădure, dispus în 8 parcele diferite, astfel:

55,1 ha în T 34 PD 1588, UA62A şi UA62B, cu vecinii: E - I.M. şi în rest izlaz comunal;

Suprafaţa de 18,89 ha, în Tarlaua 34, PD 1584/1, UA61A,B,C cu vecinii:N, S,E, V-islaz comunal

Suprafaţa de 7,9 ha, in Tarlaua 34, PD 1627, UA60A, B, C cu vecinii: la Nord şi Est islaz, la vest PD 15484/1, la sud- F.D.

Suprafaţa de 31.1 ha în Tarlaua 64, PD3017 şi PD3029, cu vecinii: la Nord –drum de exploatare, la Est –drum de exploatare, la Vest-teren aparţinând Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, la Sud –drum de exploatare

Suprafaţa de 2,04 ha, în tarlaua 43, PD 2157, înconjurat de teren neproductiv aparţinând primăriei

Suprafaţa de 0,5 ha în Tarlaua 43, PD 2169, înconjurat de teren neproductiv aparţinând primăriei

Suprafaţa de 10 ha, în tarlaua 42, PD 2026, cu vecinii: la Nord-S.P., la Est –P.G.

Suprafaţa de 66.5 ha, în tarlaua 42, PD 2169

Reclamanta nu a arătat modul în care a dobândit dreptul de proprietate asupra acestor suprafeţe de teren, prin raportare la dispoziţiile art.644 şi 645 din Codul civil, potrivit cărora proprietatea bunurilor imobile se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin convenţie, prin accesiune sau incorporaţiune, prin prescripţie şi prin lege, mulţumindu-se să arate că face dovada dreptului său de proprietate cu înscrisuri şi cu martori. 

Potrivit art.6 din L.1/2000 la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile acestei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege ( alin.1).

Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (alin.11).

Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate (alin.12).

În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea (alin.13).

Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate (alin.14).

Potrivit art.29 alin.(4) şi (5) din acelaşi act normativ, comunele, oraşele şi municipiile, care au deţinut în proprietate terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu actele care atestă suprafeţele solicitate în condiţiile art. 9 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată. În cazul cererilor formulate de consiliile locale, actele de reconstituire a dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate se vor face pe numele comunei, oraşului sau al municipiului, ca persoane juridice, iar titlul se va înmâna primarului.

În speţă, se constată că recurenta-reclamantă nu face dovada dreptului său de proprietate, înscrisurile intitulate „chestionarul satului” (f.11-13 dosar judecătorie nr.968/829/2007) având doar valoare declarativă, nefiind confirmate de nici un alt înscris care să facă referire la un drept de proprietate al comunei şi fiind înlăturate o probă de aceeaşi valoare - decizia nr.141/12.02.1972 a Consiliului Popular al judeţului Bacău şi documentaţia aferentă acesteia (f.47-60 dosar judecătorie nr.968/2007), înscrisuri potrivit cărora începând cu 1.03.1972 s-a transmis suprafaţa de 52,80 ha teren degradat şi neproductiv din sectorul agricol din administrarea (s.n.) operativă directă a comitetului executiv al Consiliului popular al comunei G. în administrarea operativă directă a Inspectoratului silvic Bacău, pentru împădurire.

Nici cu martori nu se poate considera că recurenta-reclamantă a făcut dovada dreptului său de proprietate, nefiind îndeplinite cerinţele art.6 alin.(1)3 din L.1/2000. Astfel, la cererea reclamantei au fost audiaţi martorii M.V., N.V., I.M. şi M.F. (f.28-31) care, însă, nu au făcut dovada împrejurării că sunt proprietarii vecini (sau moştenitorii acestora) ai suprafeţelor de teren pădure în litigiu (dintre aceştia doar Martin Iancu fiind indicat ca vecin de către recurentă – f.42 dosar recurs).

În consecinţă, considerând că nu a fost dovedit dreptul de proprietate al recurentei asupra suprafeţelor de teren pădure solicitate, sentinţa judecătoriei fiind legală şi temeinică, în temeiul art.312 alin.(1) cpc Tribunalul a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare