Legitima apărare

Sentinţă penală 270/D din 16.09.2010


Asupra cauzei  penale de faţă, înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr.1826/110/2010 privind pe inculpata B.M., constată şi reţine următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr.710/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimisă în judecată inculpata B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 -175 alin. 1 lit c) C. pen. cu aplicarea art.73 lit b) C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 19.11.2009, în timp ce se afla la domiciliu, ca urmare a faptului că soţul său, victima B.Ş. aflată sub influenţa alcoolului, a provocat-o încercând a o determina  raport sexual oral, a lovit-o în cap cu securea, producându-i o hemoragie care peste noapte i-a produs decesul.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul va dispune achitarea inculpatei pentru considerentele ce vor fi expuse:

Intre  inculpata B.M. şi soţul acesteia, victima B.Ş. relaţiile erau grav deteriorate şi aceasta datorită consumului excesiv de alcool al victimei şi  al faptului că pe fondul stării perpetue de ebrietate, victima practic îşi maltrata soţia, expunând-o la tot felul de tratamente josnice, degradante, repetate şi continue ale soţului.

Toată această situaţie care durează de ani buni s-a accentuat în data de 19.11.2009, când victima, deşi se afla într-o stare avansată de ebrietate, ajunsă la dormitorul conjugal, a continuat să consume băuturi alcoolice, după care s-a luat la ceartă cu inculpata , s-a dezbrăcat de la jumătate  în jos, respectiv şi-a dat jos pantalonii şi lenjeria intimă, expunându-şi  în faţa acesteia  organele genitale şi obligând-o pentru a nu ştiu câta oară să întreţină raport sexual oral.

Inculpata B.M. se afla la acest moment în bucătărie şi toca bostani cu o secure, iar în momentul în care victima s-a apropiat dezbrăcată de ea, şi-a lovit soţul în cap (practic în zona  parietal stg, spatele urechii), după care disperată a luat-o la fugă.

Ulterior, inculpata s-a întors în bucătărie pentru a-i oferi ajutorul soţului, însă acesta a refuzat, şi, crezând că nu s-a întâmplat nimic, pentru că acesta părea a fi în stare bună, a aşteptat până ce acesta a adormit, a intrat şi ea în casă, iar dimineaţa şi-a găsit soţul decedat şi a sunat după ajutor.

Concluziile raportului medico-legal întocmit în cauză relevă faptul că în momentul decesului victima avea o alcoolemie de 2,85 gr%o, că moartea s-a datorat nu numai datorită loviturii primite, ci şi faptului că aceasta a fost favorizată de afecţiunea hepatică preexistentă, precum şi de consumul etanolic cu valori extrem de mari ale alcoolemiei.

Raportând situaţia de fapt si actele si lucrările dosarului, tribunalul apreciază ca in cauza îşi găsesc aplicabilitatea pe deplin dispoziţiile art. 44 alin.3 C. penal

Varianta pe care dispoziţiile art. 44 alin.3 cod penal o reglementează în conţinutul său şi care atrage achitarea inculpatei pe legitimă apărare, îşi găseşte aplicabilitatea în speţa de faţă pentru considerentele ce vor fi expuse:

Este unanim recunoscut în literatura de specialitate că lipsa vinovăţiei inculpatului în cazul legitimei apărări se explică prin existenţa unei constrângeri care sileşte pe cel atacat să reacţioneze împotriva atacului, neavând altă posibilitate de a se apăra. Numai în faţa unui pericol grav se poate aprecia că persoana atacată poate fi socotită ca, fiind lipsită de posibilitatea de a-şi determina liber voinţa, a acţionat sub presiunea constrângerii provocată de pericolul grav, iar condiţia ca riposta să fie necesară pentru a funcţiona instituţia legitimei apărări, trebuie raportat la posibilitatea pe care cel atacat le-ar fi avut pentru a evita atacul pentru ca apărarea sa să rămână în limitele legitimei apărări.

Aşadar, în raport cu reglementarea prev. de art. 44 Cod penal, legitima apărare funcţionează pe de o parte în caz de atac asupra persoanei sau drepturile acesteia cu condiţia ca atacul să pună grav în pericol persoana şi drepturile celui atacat iar pe de altă parte apărarea trebuie să se încadreze în limitele proporţionalităţii, pentru ca admiterea legitimei apărări în cazul atacurilor mai puţin grave cum este şi speţa de faţă conduce la excese şi abuzuri din partea victimelor acestor atacuri.

Justificarea apărării presupune tocmai acea proporţionalitate care trebuie să existe între atac şi apărare.

Condiţia legitimei apărări şi proporţionalitate sunt două chestiuni care trebuie analizate simultan din trei perspective: natura agresiunii şi apărării, concomitenta atacului şi apărării şi caracterul injust al agresiunii.

Condiţia proporţionalităţi, este în opinia instanţei de esenţa legitimei apărări.

Dacă apărarea depăşeşte gravitatea atacului datorita tulburării sau temerii cum este şi cazul inculpatei ne aflăm în prezenţa unei situaţii care exonerează de răspunderea penală, si care impune achitarea acesteia

Actele şi lucrările reflectă în mod corect realitatea situaţiei de fapt existente în cauză şi si lipsa vinovăţiei acesteia, depoziţiile martorilor din lucrări, însăşi declaraţia inculpatei relevă neechivoc că inculpata a acţionat fără vinovăţie iar apărarea sa s-a datorat tulburării si temerii in care s-a aflat si astfel se justifica ca a depăşit limitele proporţionalului între atac şi apărare.

Este neechivoc faptul că inculpata era practic torturata de un număr bun de ani, ca a fost supusa celor mai josnice si degradante tratamente de către victima si aceasta in mod constant, iar faptul ca a fost atacata de victima la data săvârşirii faptei si obligata la infinit sa aibă raporturi sexuale orale cu victima releva neechivoc ca atacul victimei a îndeplinit condiţiile pentru a da naştere unei apărări fiind unul material, direct, imediat şi injust, apărarea ulterioară a inculpatei, deşi a depăşit cu limitele unei apărări proporţionale, aceasta s-a datorat tulburării sau temerii şi a fost una necesară pentru înlăturarea atacului.

Atât timp cât acţiunea victimei a fost una care părea sa nu mai înceteze vreodată reacţia ulterioară a inculpatei se circumscrie pe deplin în limitele legitimei apărări, decizia de a comite fapta penală nu i-a aparţinut, a fost una determinata si determinanta şi a continuat dincolo de limitele normalului, fapta ripostă în raport de actul provocator fiind una impusa practic, pentru ca actul provocator, în speţa obligarea inculpatei prin expunerea organelor genitale să întreţină din nou raport sexual oral a fost unul de natură să anihileze posibilităţile de control voliţional al inculpatei, toate datele conducând la concluzia că aceasta nu avea cum să-şi înfrâneze primul impuls infracţional, teroarea instituita de victima si consecinţele repetate ale acţiunilor agresive ale acesteia lipsind-o de orice posibilitate de control.

Toate actele dosarului relevă faptul că, comportamentul inculpatei B.M. nu a fost unul volitiv conştient iar circumstanţele în care a comis fapta nu i-a dat posibilitatea să prevadă consecinţele faptei, pentru ca aceasta in mod real nu avea posibilitatea in starea in care se afla sa prevadă ce urma sa se întâmple, starea perpetua in care se afla si la care era obligata permanent sa se supună a generat o atare riposta.

Faţă de toate aceste aspecte, tribunalul apreciază ca fiind evidentă ca disproporţionalitatea apărării inculpatei faţă de atacul părţii vătămate,este una legitima si ca s-a datorat tulburării sau temerii riposta inculpatei fiind un act necesar comis în sare de legitimă apărare în condiţiile unei puternice tulburări cauzate de modul agresiv în care s-a comportat victima

Toate probele administrate în cauză relevă pe deplin că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 al. 2 cod pr. penală, respectiv :fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, astfel încât condamnarea inculpatei pentru infracţiunea de omor calificat in condiţiile in care ani de zile a fost condamnată la un trai imposibil fiind victima agresiunilor cotidiene ale fostului soţ, şi a batjocurilor acestuia, ajuns in final victima soţiei sale, ar atrage practic o dublă pedeapsa si o dublă condamnare a unui om care practic ajuns in pragul disperării şi a unei situaţii fără ieşire a reacţionat fără sa mai poată avea vreo secunda reprezentarea faptelor sale.

Fata de toate aceste aspecte tribunalul apreciază ca fapta inculpatei a fost

comisa in legitima apărare aşa încât, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod pr.penală în referire la art.44 alin.3 Cod penal, va dispune achitarea inculpatei B.M., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 – 175 alin.1 lit.c Cod penală, cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.