Fond funciar

Prin sentinţa civilă nr. 30/14.01.2010, Judecătoria Podu-Turcului a admis excepţia prescripţiei dreptului de a formula acţiunea principală având ca obiect modificare titlu proprietate 6182/16.02.2002, invocată de pârâta - reclamantă M.M.,  şi Comisia Judeţeană Bacău, şi în consecinţă a respins acţiunea civilă principală, formulată de reclamanta A.V. în contradictoriu cu pârâtele M.M., Comisia locală Podu Turcului şi Comisia judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca prescrisă, a admis excepţia lipsei de interes în formularea cererii reconvenţionale având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a TP 59247/30.09.1994, a CM 91/04.09.2007, a actului de dezmembrare şi a contractului de partaj voluntar 714/13.06.2008, invocată de reclamanta A.V., şi, în consecinţă, a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta - reclamantă M.M. în contradictoriu cu reclamata - pârâtă A.V., şi pârâţii S.M., S.L. şi G.I., ca lipsită de interes, a admis în parte cererea pârâtei - reclamante, M.M., de obligarea reclamantei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat reclamanta A.V. să plătească pârâtei M.M., suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa a ceastă sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 30.09.1994 s-a emis TP 59247/30.09.1994, fila 32 dosar, pe numele defunctei S.M., autoarea reclamantei. Acest TP, împreună cu certificatul de moştenitor 91/2007, actul de dezmembrare şi contractul de partaj voluntar 714/13.06.2008, au fost modificat prin s.c 128/26.03.2009, în sensul că în loc de suprafaţa de 3000 mp teren arabil intravilan, T 75, P 2127, situat în comuna Podu Turcului, se va trece suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan T 75 P 1671/1 şi suprafaţa de 1500 mp teren arabil intravilan, T 75, P 1672/1.

La data de 16.07.2002 s-a emis TP 61282/16.07.2002, fila 31 dosar, pe numele S.S., autoarea pârâtei, care cuprinde suprafaţa de 1227 mp teren intravilan dispus în tarlaua 75, parcelele 1671 şi 1672, şi suprafaţa de 3500 mp teren arabil extravilan, cuprins în T 75 P 2127/19, parcele care au înscrise alte vecinătăţi decât cele din realitate, aşa cum pretinde reclamanta în acţiune, arătând vecinii actuali. Aceste vecinătăţi au suferit modificări ca urmare a  pronunţării s.c 128/26.03.2009  a Judecătoriei Podu Turcului, prin care s-a dispus modificarea  TP al reclamantei.

Cu privire excepţiile invocate de reclamantă, respectiv pârâtă, prima instanţă a reţinut urmează a reţinut următoarele:

Calificarea în drept a cererii de chemare în judecată este atributul instanţei, care face această operaţiune nu doar în funcţie denumirea dată de parte acţiunii şi de temeiul de drept invocat, ci încadrând motivele invocate în cadrul legal.

În speţă, reclamanta a solicitat în fapt modificarea unor vecinătăţi ale unor suprafeţe trecute în titlul autoarei pârâtei, modificări care au intervenit ca urmarea a modificării titlului autoarei reclamantei dispuse prin s.c 128/2009, filele 37 -38 dosar. De existenţa titlului pârâtei reclamanta a avut cunoştinţă, între părţi existând mai multe procese, prin d.c 877/2002, filele 47 – 49 dosar, se arată în expunerea de motive suprafaţa ce a fost reconstituită.

Din interpretarea per a contrario a art. III din Lg. 16971997 şi a cazurilor de nulitate absolută prevăzute de aceste dispoziţii, prima instanţă a  reţinut că orice alte situaţii invocate sunt nulităţi relative, iar termenul de promovare a unor astfel de acţiuni este de trei ani de la data emiterii actului, aşa cum prevede termenul general de prescripţie prevăzut de art. 1 şi 3 din D 167/1958. Aceste motive trebuie raportate la momentul emiterii actului, instanţa verificând dacă atunci când a fost emis titlul de proprietate respecta prevederile legale în vigoare şi situaţia de fapt din acel moment.

Cum prin acţiunea principală nu s-a invocat nici un motiv de nulitate absolută şi s-a solicitat modificarea unor vecinătăţi, practic îndreptarea unor erori, instanţa a reţinut că aceste motive se încadrează sunt motive de nulitate relativă care trebuiau valorificate în termenul genaral de prescripţie, termen cu mult depăşit de reclamantă.

Neacceptarea incidenţei prescripţiei în astfel de situaţii, şi expunerea titlurilor de proprietate emise cu mulţi ani în urmă, în speţă în anul 2002, unor acţiuni imprescriptibile, ar duce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice, principiu invocat de CEDO în cauzele Marckx c Belgiei sau Unedic vs. Franta, menit să protejeze raporturile juridice şi încrederea legitimă a justiţaibililor.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului de a formula cererea principală şi a respins acţiunea.

In ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes în promovarea cererii reconvenţionale prin care se solicită constatarea nulităţii absolute parţiale a TP 59247/30.09.1994 emis pe numele autoarei reclamantei, S.M.,  şi certificatului de moştenitor, a actelor de dezmembrare  şi contractului de partaj voluntar care cuprindeau terenul din acest titlu, modificări ce practic au fost aduse titlului reclamantei prin s.c 128/2009, pentru că pârâţii nu au avut niciodată teren în punctele în care li s-a făcut reconstituirea, că terenul în litigiu a figurat tot timpul la rolul părinţilor pârâtei, instanţa a reţinut că,în realitate, părţile îşi revendică anumite amplasamente.

Potrivit art. III alin 2 din Lg. 169/1997, „Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun.”

În literatura juridică, interesul a fost definit ca fiind folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare. În speţă, interesul trebuie verificat în persoana pârâtei, care a promovat cererea reconvenţională.

Eventuala îndreptăţire a pârâtei şi reclamantei asupra aceluiaşi amplasament nu condiţionează valabilitatea titlului reclamantei (în care sunt cuprinse suprafeţe de teren pe care pârâta susţine că au aparţinut autorilor ei şi nu autorilor reclamantei), constarea nulităţii titlului 59247/30.09.1994, emis pe numele autoarei reclamantei, S.M.,  nefiind raportată la faptul că pe acelaşi teren sunt emise două titluri de proprietate. Aceste situaţii pot fi reglementate pe calea unor acţiuni de drept comun, cum ar fi o eventuală acţiune în revendicare.

Astfel, având în vedere considerentele expuse, instanţa a admis excepţia lipsei de interes în promovarea cererii reconvenţionale, pe care pe cale de consecinţă a respins-o.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, deşi ambele părţi le-au solicitat, doar pârâta – reclamantă a făcut dovada efectuării acestora, depunând două chitanţe de plata onorariului de avocat, în cuantum de câte 1000 lei fiecare.

Văzând dispoziţiile art. 276 C.pr.civ, instanţa a admis în parte cererea pârâtei - reclamante de obligarea reclamatei - pârâte la plata de cheltuieli, considerându-le întemeiate doar în ceea ce priveşte apărarea exercitată împotriva acţiunii principale, având în vedere că cererea reconvenţională a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe, atât reclamanta cât şi pârâta M.M. au formulat recurs în termenul legal, motivate prin cererile de recurs şi legal scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

În motivarea recursului, reclamanta A.V. a arătat, în esenţă, că prima instanţă a apreciat în mod eronat că este vorba de o nulitate relativă. Astfel, pentru modul de întocmire a TP nr. 59247/1994 titularei nu i se poate imputa nicio culpă, iar până în anul 2009, când s-a pronunţat hotărârea de modificare a titlului nu se poate considera că a început să curgă termenul de prescripţie. Se mai arată că autorităţile aveau obligaţia de a verifica înainte de a întocmi titlurile de proprietate dacă au fost respectate cerinţele legale în vigoare la acel moment, iar acestea au arătat că au existat erori care fac incidentă instituţia nulităţii absolute, în sensul art. III, al. 1, lit. a)-ii, teza I-iv. Prin acţiunea principală s-a solicitat modificarea vecinătăţilor şi amplasarea în teren a suprafeţelor ca urmare a modificării titlului recurentei prin sentinţa civilă din 2009, nefiind vorba de o simplă rectificare de vecinătăţi.

Ca atare, recurenta solicită casarea parţială a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea cererii.

În drept, au fost invocate disp. art. 299 c.pr.civ. şi urm., 3041  şi art. 312, al. 1, 2,5 c.pr.civ.

Pârâta M.M. a criticat sentinţa primei instanţe pentru următoarele motive:

Prin sentinţa civilă nr. 128/2009, pronunţată de Judecătoria Podu Turcului, terenul proprietatea reclamantei a fost translatat peste terenul pârâtei, dându-i-se date topo care nu există în planul parcelar al comunei Podu Turcului. Pârâta a fost nevoită să formuleze cerere reconvenţională, solicitând anularea titlului de proprietate aparţinând reclamantei, precum şi a actelor juridice subsecvente în sensul radierii celor două suprafeţe de teren de 1500 mp, deoarece este singura îndreptăţită la reconstituire. Se mai arată că soluţia primei instanţe, în sensul admiterii excepţiei lipsei de interes este greşită, deoarece interesul rezultă tocmai din situaţia juridică creată prin pronunţarea sentinţei civile nr.128/2009. Prin respingerea cererii reconvenţionale şi menţinerea titlului reclamantei se ajunge la situaţia paradoxală ca aceeaşi suprafaţă de teren să fie înscrisă în două titluri, iar soluţia instanţei, dublată de motivarea că părţile îşi pot rezolva conflictul pe calea acţiunii în revendicare, nu pune capăt situaţie litigioase dintre părţi.

Recurenta-pârâtă solicită casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cererii reconvenţionale.

În drept, au fost invocate disp. art. 299 c.pr.civ. şi următoarele.

Legal citate, intimatele nu s-au prezentat la judecată (cu excepţia intimatei S.M.) şi nu au formulat întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe noi.

Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Recursurile sunt fondate.

Prima instanţă a soluţionat în mod greşit cererea principală, prin admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, făcând o greşită calificare juridică a acestei cereri ca fiind o cererea în anularea titlului de proprietate al pârâtei (nulitate relativă). Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu sunt incidente cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, însă nu este vorba nici de un caz de nulitate relativă, deoarece, ca şi cele privind nulitatea absolută, cazurile de nulitate relativă sunt împrejurări care trebuie să existe la data emiterii actului contestat, întrucât verificarea valabilităţii unui act juridic raporta la momentul emiterii lui este de esenţa instituţiei nulităţii.

Cererea reclamantei este o acţiune de fond funciar neprevăzută de lege, dar consacrată de practica judiciară, având în vedere varietatea cazuisticii în materie, prin care reclamanta cere reaşezarea în teren, din punct de vedere topocadastral a unei suprafeţe de teren aparţinând pârâtei.

Jurisprudenţa nu a tranşat în mod clar problema prescriptibilităţii unor astfel de acţiunii, existând opinia potrivit căreia este prescriptibilă în termenul general, potrivit art. 1890 c.civ, corelat cu dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, întrucât n-au fost declarate imprescriptibile de lege, precum şi opinia că ar fi imprescriptibile, raportat la finalitatea lor, care ar fi apărarea dreptului de proprietate, ce este perpetuu.

În speţă, chiar şi în varianta în care se îmbrăţişează ideea prescriptibilităţii acţiunii, trebuie remarcat că termenul de prescripţie nu a început să curgă de la momentul emiterii titlului a cărui modificare se cerere, ci de la momentul la care sentinţa nr. 128/2009, deoarece doar de la acel moment, care urmare a împărţirii suprafeţei de teren de 3000 mp în două parcele de câte 1500 mp, cu alte coordonate parcelare, acest teren se suprapunea din punct de vedere cadastral cu terenul înscris în T.P. nr. 61282/2002 în intravilan.

Ca atare, la momentul promovării cererii principale, termenul de prescripţie nu se împlinise, astfel încât instanţa va respinge excepţia prescripţiei ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta M.M., instanţa reţine că reclamanta a invocat excepţia lipsei de interes generic, fără a o motiva în fapt şi în drept, motivarea dată de instanţă soluţiei date instanţă cu privire la excepţia lipsei de interes este greşită, raportat la obiectul cererii reconvenţionale.

Este adevărat că problema suprapunerii terenurilor părţilor s-ar putea rezolva pe calea unei acţiunii în revendicare, în cadrul căreia instanţa ar analiza valabilitatea titlurilor părţilor, însă acest aspect nu poate conduce la aprecierea că acţiunea în constatarea nulităţii absolute este lipsită de interes. De vreme ce pârâta a ales această cale procedurală pentru analiza valabilităţii titlului pârâtei, instanţa trebuie să se pronunţe, întrucât admiterea excepţiei lipsei de interes pentru motivele expuse de instanţa de fond este de natură să încalce pârâtei liberul acces la justiţie, cu încălcarea art. 21 din Constituţie şi a art. 6 din CEDO.

Pe de altă parte, instanţa reţine că problema interesului este determinantă într-o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate, însă dintr-o altă perspectivă, respectiv a formulării de către reclamant (pârâta M.M.) a unei cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu, respectiv cele două suprafeţe de teren de câte 1500 mp, înscrise în titlul reclamantei ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 128/2009, raportat la art. 8 din Legea nr. 18/1991, deoarece indiferent dacă reclamantul ar avea sau nu dreptul la reconstituire ar fi trebuit să-l fi cerut în acelaşi timp cu pârâtul, pentru a putea critica faptul că i s-a reconstituit unei persoane care nu avea dreptul. În lipsa unei cereri de reconstituire nu se poate reproşa comisiilor că au dispus în alt mod de terenul solicitat de reclamant.

Probatoriul administrat în speţă este însă insuficient pentru ca instanţa de recurs să soluţioneze excepţia lipsei de interes din perspectiva arătată mai sus. În faţa primei instanţe nu s-a efectuat o expertiză topocadastru, iar din adresa aflată la fila 54, dosar fond ar rezulta că suprafaţa de 3ooo mp înscrisă iniţial în titlul reclamantei a fost înscrisă eronat, aceasta nefiind solicitată prin cererea de reconstituire şi suprapunându-se peste trei parcele înscrise în titlul autoarei pârâtei M.M..

Pe de altă parte, prin adresa de la fila 16, Comisia Locală Podu Turcului susţine că la întocmirea titlului de proprietate al autoarei pârâtei M.M. nu s-a ţinut seama de titlul reclamantei, fiind înscrise în mod greşit vecinătăţile.

Din analiza titlurilor de proprietate ale părţilor raportat la cererile de reconstituire şi la rolurile agricole, ar rezulta că fiecare dintre părţi a primit întreaga suprafaţă totală solicitată, aceasta fiind înscrisă şi la rolul agricol, însă deoarece în cele două cereri nu s-au arătat punctele topice în care se află terenurile solicitate, pentru fiecare trup de teren, instanţa este în imposibilitate să analizeze dacă pârâta a solicitat suprafaţa de teren a cărei radiere o cere, situaţia fiind complicată şi de faptul că prin împărţirea suprafeţei iniţiale de teren de 3000 mp în două suprafeţe de 1500 mp, dar cu alte coordonate topo, din punct de vedere al parcelelor, este posibil să se fi înscris în titlul reclamantei o cu totul altă suprafaţă de teren decât cea solicitată.

Instanţa reţine că, privitor la titlul de proprietate al reclamantei în vechea configuraţie, autoarea pârâtei, S.S., a solicitat în contradictoriu cu autoarea reclamantei, S.M., anularea titlului de proprietate al reclamantei, cerere ce a fost respinsă irevocabil, astfel încât pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat, anularea titlului reclamantei nu se poate cere decât cu privire la modificările aduse prin sentinţa civilă nr. 128/2009, care nu este opozabilă pârâtei M.M..

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa apreciază că se impune efectuarea unei expertize topocadastru, pentru identificarea în teren a suprafeţelor ce fac obiectul cererii reconvenţionale, respectiv cele două suprafeţe de 1500 mp şi, respectiv, confruntarea coordonatelor topocadastrale menţionate ale acestora cu parcelele ce există în materialitatea lor în cadrul solei respective (T 75), pentru a verifica în care titlu se regăseşte suprafaţa identificată la faţa locului şi la rolul cărei părţi a fost înscrisă, având în vedere că cererile de reconstituire sunt fidele rolurilor agricole ale fiecăreia din autoarele părţilor, trimiţând la acestea.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite recursurile şi va casa sentinţa recurată, constatând că, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională se impune casarea cu reţinerea pentru completarea probatoriului. Având, însă, în vedere soluţia dată cu privire recursul reclamantei A.V., care impune casarea cu trimitere şi faptul că cele două cereri sunt indisolubil legate şi trebui soluţionate împreună, instanţa va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în întregime, unind cu fondul excepţia lipsei de interes,  având în vedere necesitatea administrării de probe.

Instanţa de trimitere va administra proba cu expertiza topocadastru cu obiectivele expuse mai sus, şi, de-asemenea, având în vedere modalitatea confuză de redactare a cererii principale, va cere reclamantei să formuleze precizări, mai ales cu privire la punctul b) al acestei cereri.

Domenii speta

Spete similare