Acţiune pauliană

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de 19.03.2009 şi înregistrată sub nr. 3694/180/2009 reclamanta D.J.T. Bacău a chemat in judecata pârâţii H.I. si H.E., pentru ca prin hotărâre judecătorească, pe calea acţiunii pauliene, să se dispună revocarea tranzacţiei consfinţita prin sentinţa civila nr. 853/09.02.2001 pronunţata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 14803/2000.

Prin sentinţa civilă nr.8760/18.10.2010 s-a admis acţiunea şi s-a dispus revocarea tranzacţiei consfinţită prin sentinţa civilă nr. 853/09.02.2001 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 14803/2000.

Prima instanţă a avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 2730/24.10.2005 s-a dispus condamnarea inculpatului H.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune si fals in înscrisuri sub semnătura privata, cu aplicarea art. 81 C. pen., iar in temeiul art. 14 si 346 C.pr.pen. coroborat cu art. 999 C.civ. a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente SC C. CHC SA Moinesti la plata sumei de 740.193.863 rol cu titlu de despăgubiri civile către A.P.T.S. Bacau, actualmente D.J.T. Bacau, potrivit HG nr. 753/2005 si HG nr. 86/1999.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurator si inscripţiei ipotecare dispusa asupra apartamentului proprietatea inculpatului H.I..

Paraţii  H.I. si H.E. au avut calitatea de soţi, căsătoria acestora desfăcându-se prin divorţ, prin sentinţa civila nr. 7856/4.10.2000 a Judecătoriei Bacau.

Prin sentinţa civila nr. 853/09.02.2001 a cărei revocare se solicită pronunţata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 14803/2000, s-a luat act de tranzacţia parţilor, H.I. si H.E., in sensul ca apartamentul sa fie atribuit in lotul reclamantei H.E., iar paratul H.I. sa primească in lotul său o serie de bunuri mobile si un teren in suprafaţa de 500 mp, urmând să dea o sulta reclamantei de 75.000.000 rol, pana la 31.12.2001.

Din adresa OCPI Bacau nr. 10923/25.03.2010 rezulta ca imobilul situat in Bacau, are înscris sechestru nr. 8299/1999 la cererea IPJ Bacau.

Procesul verbal de sechestru(fl. 223 din ds. nr. 4/P/1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Bacau) a fost întocmit în prezenta pârâtului H.I., acesta semnând de luare la cunoştinţă.

Instanţa a reţinut că  ca pârâtul H.I. cunoştea de existenta măsurii asiguratorii a sechestrului asupra imobilului, situat în Bacau, de unde rezulta ca prin tranzacţionare a urmarit, in dauna creditorilor si in fraudarea legii,  scoaterea apartamentului de sub puterea sechestrului, astfel cauza tranzacţiei fiind una ilicită.

Astfel, având in vedere că cel puţin pentru  una din parti cauza a fost ilicită se impune anularea tranzacţiei.

Pe de altă parte, susţinerile paratei H.E. precum ca nu cunoştea de existenta dosarului penal nu au fost reţinute întrucât, astfel cum rezulta din dosarul nr.4254/2000 a Curtii de Apel Bacau, atât dispozitivul hotărârii penale nr. 269/ D/7.09.2000 pron. de Tribunalul Bacau in ds. 1882/2000, cât si citaţia paratul H.I. in calitate de inculpat din data de 16.10.2000(fl. 12), au fost comunicate prin afişare la domiciliul pârâtului din  Bacau, iar daca aşa cum afirma parata era despărţita in fapt de fostul soţ, de cel puţin  2 ani înainte de pronunţarea divorţului(4.10.2000), cu atât mai mult putea  observa dispozitivul hotărârii de condamnare, menţinerea sechestrului precum si calitatea pe care o are în noul dosar, iar printr-o minima diligenta(solicitarea unui extras de carte funciara) putea să cunoască daca sunt înscrise sarcini asupra imobilelor ce urmau a fi tranzacţionate.

Pentru aceste motive, instanţa, văzând dispoziţiile art. 966, 968, 975 C.civ. a admis acţiunea si a dispus revocarea tranzacţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta H.E. care a criticat soluţia primei instanţe pentru următoarele motive:1. instanţa nu a analizat susţinerile sale în sensul că nu ştia de dosarul penal, că se pusese sechestru pe apartament deoarece erau despărţiţi în fapt de doi ani înainte de divorţ , soţul său locuind cu o altă femeie în Jud. Vrancea. Relaţiile dintre ei erau foarte proaste şi fostul soţ nu i-a  spus nimic despre sechestru. Nu există nicio dovadă că ar fi ştiut de dosarul penal. Politia nu a înştiinţat-o de sechestru şi nu  apus-o să semneze în calitate de coproprietară a imobilului procesul-verbal de sechestru. În consecinţă, ea a fost de buna –credinţă la încheierea tranzacţiei privind  partajul.

Pe de altă parte arată că la data încheierii partajului terenul luat în lot de pârât valora mai mult decât apartamentul, prin urmare condiţia diminuării patrimoniului debitorului nu este îndeplinită. Din dosarul penal rezultă că pârâtul ar mai fi avut un apartament în Bicaz astfel că este vina reclamantei că nu  a cerut executarea sentinţei când pârâtul avea bunuri.

La data încheierii tranzacţiei trebuia ca creanţa reclamantei să fie certă, lichidă şi exigibilă ori abia ulterior a fost pronunţată decizia ICCJ prin care s-a stabilit fapta pârâtului.

Reclamanta-intimtă trebuia să pornească executarea şi împotriva societăţii obligate în solidar cu pârâtul H.I., S.C. C. S.A. Moinesti şi abia apoi să pornească prezenta acţiune.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se arată că sentinţa este temeinică şi că susţinerile recurentei –pârâte referitoare la necunoaşterea dosarului penal nu pot fi reţinute atât timp cât atât dispozitivul sentinţei penale cât şi citaţia pârâtului H.I. în calitate de inculpat din data de 16.10.200( fila 12) au fost comunicate prin afişare la domiciliul pârâtului din Bacău .

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate instanţa reţine următoarele:

O primă condiţie necesară exercitării acţiunii pauliene o constituie producerea unui prejudiciu creditorului prin crearea sau agravarea insolvabilitatii sau crearea unei solvabilităţi parţiale. O altă condiţie esenţială pentru exercitarea acţiunii pauliene o constituie frauda debitorului în sensul că acesta avut cunoştinţă de rezultatul păgubitor al acţiunilor sale. Practica judiciară dar şi doctrina a mai stabilit că pe lângă frauda debitorului mai este necesară şi frauda terţului dobânditor, care trebuie să aibă cunoştinţă  că prin încheierea actului , debitorul devine insolvabil şi de existenţa creditorilor acestuia.

Ori instanţa de fond a făcut în mod corect analiza îndeplinirii acestor condiţii, analizând inclusiv cunoasterea de către recurenta-pârâtă a existenţei creditorilor pârâtului şi a creării stării de insolvabilitate .

Astfel pe tot parcursul urmăririi penale dar şi pe parcursul judecăţii penale în faţa instanţelor de fond şi în căile de atac domiciliul fostului soţ al recurentei –pârâte a fost indicat ca fiind în domiciliul comun unde i-au fost comunicate  actele de procedură, cum ar fi dispozitivul sentinţei penale cât şi citaţia pârâtului H.I. în calitate de inculpat din data de 16.10.200( fila 12 dosar Curtea de Apel Bacău 4254/2000) Prin urmare reclamanta a putut lua la cunoştinţă dat fiind că locuia în fostul domiciliu comun de existenţa datoriei.

Măsura sechestrului a fost înscrisă în cartea funciară , astfel că recurenta cu ocazia tranzacţionării putea oricând să obţină relaţii privind existenţa unor sarcini asupra imobilului.

Pe de altă parte ,chiar dacă abia în 2005 prin sentinţa penală nr. 2730/24.10.2005 s-a dispus condamnarea inculpatului H.I. şi a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. „C. CHC” S.A. Moinesti la plata sumei de 740.193.863 rol cu titlu de despăgubiri civile către A.P.T.S. Bacau, actualmente D.J.T. Bacau acest lucru nu înseamnă că prezenta acţiune nu este întemeiată.

Astfel, ca regulă generală creanţa  creditorului trebuie să fie anterioară actului fraudulos. Însă, atunci când debitorul încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor , acesta poate ataca actul respectiv , chiar dacă este vorba de un act încheiat anterior naşterii dreptului său de creanţă.

În cazul de faţă , chiar dacă tranzacţia s-a încheiat în 2001, urmărirea penală dura din anul 1999 iar măsura sechestrului apartamentului era binecunoscută de către debitorul –pârât H.I. care a fost de faţă şi a semnat procesul-verbal de sechestru.(fila 223 dosar urmărire penală), neputând fi efectuate niciun fel de acte juridice de dispoziţie cu privire la acesta atât timp cât dura măsura sechestrului.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la valoarea terenului de 500 mp primit în lot de către pârât , având în vedere că în dosarul de partaj, cu ocazia efectuării tranzacţiei nu s-au efectuat expertize de evaluare atât a terenului cât şi a apartamentului ,neprecizându-se care este valoarea fiecărui bun , susţinerea recurentei cum că valoarea apartamentului ar fi mai mică decât valoarea terenului este o simplă speculaţie care nu poate fi avută în vedere.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea recurentei privind existenţa în patrimoniul debitorului a altor bunuri care puteau fi urmărite de o valoare mare, cum ar un alt imobil în Bicaz deoarece la dosar nu există dovezi în acest sens.

Iar în ceea ce priveşte exercitarea tardivă de către creditoare a dreptului său de a cere executarea silită , acest aspect nu interesează sub aspectul îndeplinirii condiţiilor acţiunii revocatorii.

Motivul de recurs referitor la obligaţia creditoarei de a face dovada că a încercat să urmărească pe celălalt debitor solidar înainte de intentarea prezentei acţiuni nu este , de asemenea , întemeiat atât timp cât răspunderea intimatului-pârât era solidară cu cea a S.C. „C. CHC” S.A. Moinesti la care administrator este tot pârâtul , ceea ce presupune că fiecare debitor poate fi urmărit pentru întreaga creanţă şi nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă o astfel de ordine de preferinţă a urmăririlor.

Faţă de cele mai sus arătate , văzând şi prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă instanţa va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare