Opoziţie la executare, existenţa mai multor titluri executorii

Prin sentinţa nr. 853/14.03.2011, pronunţată în dosarul nr. 7147/270/2010, Judecătoria Oneşti a anulat cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată, a admis în parte opoziţia la executare formulată de I.G., I.D.S. şi S.C "I.C." S.R.L în contradictoriu cu S.C "I.C." S.A. şi I.C. S.A. - SUCURSALA ONEŞTI, respingând capătul de cerere privind anularea titlului executoriu bilet la ordin BO nr. BTRL3BT9150821 în sumă de 10.830,13 lei, a admis contestaţia la executare formulată de aceleaşi părţi şi a anulat actele de executare silită efectuate de executorul bancar V.C. în dosarul de executare silită nr. 2321/2010.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 03.10.2008 se încheie contractul de credit nr. 080165 (fila 33) între I.C. SA Cluj – Sucursala Oneşti, SC I.C. SRL în calitate de împrumutat şi I.G. şi I.D.S., în calitate de garanţi, pentru acordarea unui credit în valoare de 35.000 de lei pentru acoperirea necesităţilor temporare de trezorerie.

La punctul 7 din contractul menţionat este prevăzută garanţia 2 constând într-un bilet la ordin emis de societate, stipulat în alb fără protest şi avalizat de către administratorii firmei în calitate de persoane fizice, administratorii firmei fiind contestatorii din cauză I.G. şi I.D.S..

Având în vedere că data scadenţei prevăzută în contract era 2.10.2009, iar contestatorii nu au achitat debitul în totalitate, creditoarea a completat suma debit rămasă de achitat în cuantum de 10.830,13 lei în biletul la ordin nr. BTRL3BT9150821 emis de contestatoarea SC I.C. SRL şi avalizat de administratorii societăţii, astfel cum este stipulat în contractul încheiat între părţi.

Prin încheierea  din data de 09.04.2010 dată în dosarul nr. 2280/270/2010 Judecătoria Oneşti (fila 41) dispune învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin menţionat anterior.

Prin cererea nr. 8920/20.09.2010 (fila 42) creditoarea I.C. SA Cluj – sucursala Oneşti solicită Corpului executorilor bancari ai B.T. SA Cluj executarea silită a bunurilor mobile şi imobile şi ale veniturilor de natură salarială ale debitorului avalist I.G., formându-se dosarul de executare silită nr. 2321/1/2010.

Executorul bancar V.C. formulează cerere de încuviinţare a executării silite, iar Judecătoria Oneşti prin încheierea din camera de consiliu din  data de 14.10.2010 în dosarul nr. 6583/270/2010 (fila 44) încuviinţează executarea silită a titlului executoriu contract de credit nr. 080465/3.10.2008.

Prin adresa nr. 640/25.10.2010 executorul bancar V.C. dispune înfiinţarea popririi asupra disponibilităţilor băneşti în lei şi valută ale debitorilor urmăriţi I.G. şi I.D.S., acest aspect fiind comunicat şi debitorului I.G. la data de 01.11.2010.

Intimata I.C. SA – sucursala Oneşti a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului executor bancar V.C., excepţie admisă la termenul din 24 ianuarie 2011, pe considerentul că executorul bancar îşi desfăşoară activitatea în subordinea unei persoane juridice, în speţă I.C. SA, făcând parte din Corpul executorilor bancari care este similar unui compartiment al B.T., fără a avea statut juridic propriu şi personalitate juridică.

În ceea ce priveşte motivele invocate de contestatori, instanţa, din probele administrate, a reţinut că într-adevăr suma de 10.830,13 lei înscrisă în biletul la ordin contestat face parte din debitul total de 91.578,10 lei, aşa cum reiese şi din răspunsurile la interogatoriul luat băncii intimate, contestatorii având încheiat cu aceeaşi bancă şi un alt contract de credit nr. 080025/19.05.2008 (fila 72) din care rezultă o creanţă a băncii de 80.747,97 lei, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 2319/2010, executare care însă nu este contestată în prezenta cauză.

Acest aspect însă nu este un motiv de nulitate a titlului executoriu bilet la ordin sau a executării silite pornite în baza acestui titlu executoriu, banca făcând dovada prin adresele de înfiinţare a popririi că aceasta este pentru cele două sume debit distincte, în baza titlurilor executorii distincte, în dosare de executare silită separate.

Contestatorii mai susţin că pentru debitul înscris în biletul la ordin contestat, 10.830,13 lei, există de fapt două titluri executorii, biletul la ordin şi contractul de credit, situaţie inadmisibilă, fiind aplicabil principiul „non bis in idem”. Instanţa a reţinut că în speţă nu este aplicabil acest principiu deoarece executarea silită are ca finalitate realizarea unei obligaţii, putând fi îndreptată atât împotriva debitorului principal cât şi a garanţilor avalişti, având în vedere că obligaţia de plată ce derivă din contractul de credit a fost garantată cu garanţii diferite: cesiune asupra lichidităţilor din conturile deschise de debitor la creditor şi bilet la ordin emis în alb, fără protest şi avalizat de contestatori în calitate de persoane fizice.

Instanţa nu a reţinut nici motivul contestatorilor de anulare a biletului la ordin în sensul că acesta excede limitelor contractului de creditare, având în vedere faptul că aceştia confundă noţiunea juridică de aval cu cea de fidejusiune. Într-adevăr în contractul de creditare garanţii nu au renunţat la beneficiul de diviziune şi la beneficiul de discuţiune, însă aceste reguli impuse de dispoziţiile art. 1662 şi 1667 Cod civil nu sunt aplicabile avalului, ci fidejusiunii, avalul fiind la origine o obligaţie cambială cu caracter literal, abstract şi autonom.

În speţă s-a făcut dovada faptului că intimata creditoare are capacitatea de a fi creditoare în cadrul dosarului de executare silită chiar dacă este o sucursală (alt motiv invocat de contestatori), proba în acest sens fiind Hotărârea Consiliului de Administraţie a B.T. nr. 3 din data de 29.01.2008 (fila 60), la art. 4 alin. 8 din această hotărâre prevăzându-se că în exercitarea mandatului primit, sucursalele vor putea reprezenta banca în faţa instanţelor competente pentru valorificarea oricăror drepturi ce le revin ca efect al derulării operaţiunilor juridice.

În ceea ce priveşte somaţiile nr. 667 şi 668 din 25.10.2010, contestatorii susţin că sunt nule pentru că nu este identificată concret suma de plată, specificându-se că urmează a se plăti suma de 10.830,13 lei plus dobânzi şi accesorii. Conform art. 1051  cu raportare la art. 61 din Legea nr. 58/1934 biletul la ordin are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii, ceea ce nu înlătură caracterul lichid al creanţei, accesoriile nefiind cunoscute la data declanşării procedurii de executare silită.

Instanţa a reţinut însă că cele două somaţii contestate sunt nule din alte considerente, şi anume:

Din momentul în care biletul la ordin  a fost învestit cu formulă executorie, posesorul lui va putea proceda la îndeplinirea formalităţilor de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris.

Executarea va începe printr-o somaţie. Somaţia de executare trebuie să cuprindă, potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, transcrierea exactă a biletului la ordin sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată.

Scopul acestei cerinţe este de a-i da posibilitatea debitorului să cunoască actele în baza cărora se exercită urmărirea îndreptată împotriva sa şi să-şi poată pregăti apărările, şi aceasta cu atât mai mult în speţa de faţă, având în vedere că nu debitoarea a completat biletul la ordin. În lipsa unei dispoziţii exprese, rezultă că neconformarea la aceste cerinţe atrage sancţiunea nulităţii, în condiţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, dacă debitorul dovedeşte producerea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel, cu toate consecinţele ce decurg, atât în ceea ce priveşte actele de executare pe baza unei astfel de somaţii, cât şi în ceea ce priveşte durata prescripţiei, care se întrerupe numai printr-o executare valabilă.

În cazul de faţă, vătămarea este dovedită prin poprirea înfiinţată.

În concluzie, executarea cambială, conform principiului  „specialia generalibus derogant”, se desfăşoară după o procedură specială derogatorie de la dreptul comun, prevăzută de Legea nr. 58/1934.

Specificul domeniului supus reglementării, şi anume regimul juridic al biletului la ordin ca instrument de plată,  a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele ale dreptului comun.

În consecinţă, somaţiile nr. 667 şi 668 din 25.10.2010 nefiind emise cu respectarea normelor legale în materie, instanţa a anulat actele de executare silită efectuate de executorul bancar V.C. în dosarul de executare silită nr. 2321/2010.

În legătură cu capătul de cerere privind suspendarea executării silite, instanţa a invocat la termenul din data de 13.12.2010 excepţia anulării acestui capăt de cerere având în vedere că contestatorii nu au plătit taxa de timbru aferentă în cuantum de 10 lei, excepţie pe care a admis-o  în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.

În temeiul art. 276 Cod procedură civilă şi faţa de soluţia pronunţată în cauză, instanţa a admis în parte cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel I.G., I.D.S. şi S.C "I.C." S.R.L, solicitând şi anularea biletului la ordin în baza căruia s-a început executarea silită.

În motivare, apelanţii au arătat că între părţi au fost semnate mai multe contracte de credit, contracte ce reprezintă finanţări practic ale aceluiaşi debit, şi astfel debitul ce face obiectul prezentei executări silite este inclus într-un al debit, pentru care s-a început o executare silită distinctă.

Apelanţii au mai precizat că executarea silită şi biletul la ordin sunt nule întrucât pentru suma înscrisă în titlul de creanţă, intimata mai deţine un titlu executoriu, respectiv însuşi contractul de credit, fapt ce contravine principiului “non bis în idem”.

De asemenea, apelanţii au arătat că obligaţia din biletul la ordin (inclusiv avalul) excede limitelor contractului de creditare, întrucât prin acest contract avaliştii I.G. şi I.D.S. nu au renunţat la beneficul de  discuţiune şi de diviziune  şi nu s-au obligat în solidar la plată cu debitorul principal.

Apelul a fost legal timbrat.

Intimata nu a formulat în termen legal întâmpinare, dar s-a prezentat în faţa instanţei prin reprezentant legal.

La termenul din 14.12.2011, instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii sentinţei apelate, ca urmare a lipsei încheierii de amânare a pronunţării.

Prin  precizările depuse la data din 16.01.2012, apelanţii au mai detaliat motivele de apel, menţionând că executarea silită pornită în baza contractului de credit are la bază un tilu executoriu preferabil şi este anterioară prezentei executări.

La termenul din 18.01.2012, instanţa a revenit asupra calificării făcute la termenul din 20.09.2011 şi  a invocat din oficiu excepţia tardivităţii apelului.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la  excepţia tardivităţii apelului, instanţa reţine că potrivit art.62 al.3 din Legea nr. 58/1934,  hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare. În speţă,  în condiţiile în care sentinţa apelată a fost pronunţată la data de 14.03.2011, iar apelul a fost depus la Judecătoria Oneşti la data de 21.03.2011, instanţa apreciază excepţia ca fiiind neîntemeiată, drept pentru care o va respinge.

Cu privire la excepţia nulităţii  sentinţei apelate,  instanţa  reţine că potrivit art. 147 C. pr.civ, dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier

În speţă, instanţa constată că, deşi în practicaua  sentinţei apelate s-a reţinut că dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc că la data de 7.03.2011, la  dosarul nu există  o încheiere de amânare a pronunţării, în care se fie consemnate concluziile părţilor. Pe coperta din faţă a  dosarului  este capsată o astfel de încheiere, nesemnată de judecător, dar având în vedere că aceasta nu a fost cusută şi numerotată la dosarului cauzei, instanţa va considera că a fost ataşată ulterior sigilării dosarului, drept pentru care nu o va lua în considerare.

Având în vedere că dispoziţiile legale mai sus arătate au un caracter imperativ, iar în lipsa acestei încheieri instanţa de control judiciar nu poate verifica legalitatea constituirii completului de judecată, dacă cel care a pronunţat sentinţa este şi cel în faţa căruia au avut loc dezbaterile şi nici nu poate cunoaşate concluziile părţilor, instanţa apreciază că prin această omisiune s-a cauzat părţilor o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 105 al. 2 C. pr.civ, instanţa va constata că a intervenit o  nulitate procedurală şi va anula sentinţa apelată.

Reţinând cauza spre rejudecare, potrivit art. 297 al. 1 c. pr.civ, instanţa constată următoarele:

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine că, deşi la termenul din 29.11.2010, instanţa le-a pus în vedere apelanţilor  să achite taxa de timbru aferentă acestei cereri, aceştia nu şi-au îndeplinit această obligaţie, nici la termenul următor şi nici ulterior peparcursul procesului.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997,  instanţa va anula această cerere ca netimbrată.

Pe fondul cauzei, instanţa observă că potrivit pct. 321 din Norma Cadru nr. 6/8.03.1994, excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei pot fi:

-a)  excepţii  privitoare la nulitatea formală a titlului;

-b) excepţii decurgând  din raporturile personale dintre posesor şi debitorul cambiei;

-c) excepţii privitoare la condiţiile de exercitare ale acţiunii sau execuţiei cambiale.

În primul rând, în lipsa unei calificări din parte apelanţilor, instanţa reţine că, deşi motivele invocate în susţinerea apelului ar putea fi  încadrate în ultima categorie, acestea nu se circumscriu excepţiilor expres prevăzute de pct. 330 din acelaşi act normativ.

În al doilea rând, cu privire la existenţa mai multor titluri executorii cu privire la acelaşi debit, instanţa apreciază că nu există nici o dispoziţie legală care să interzică demararea de executări silite diferite, având la bază tiluri executorii diferite, pentru aceiaşi creanţă, atâta timp cât  aceasta din urmă nu a fost  acoperită.De altfel, în  contractul de credit încheiat dintre părţi, biletul la ordin emis de societate şi avalizat de persoanele fizice, a fost prevăzut ca şi  o garanţie a executării obligaţiilor, iar creditorul are dreptul de a se folosi de toate mijloacele legale pentru a-şi recupera în întregime creanţa.

Instanţa consideră că pricipiul de drept invocat de apelanţi “non bis in idem”, potrivit căruia  aceeaşi faptă culpabilă a unui subiect de drept nu poate fi sancţionată decât o singură dată, nu exclude posibilitatea intervenţei simultane a mai multor forme de răspundere juridică faţă de fapta ilicită, când prin aceasta se încalcă o pluralitatea de norme de natură  juridică. Or, în speţă, apelanţii sunt executaţi silit pe temeiuri diferite,  pentru nerespectarea contractului de credit şi pentru nerespectarea obligaţiei stipulată în biletul la ordin, răspunderile având izvor şi natură diferită. În plus, apelanţii nu au făcut dovada că au fost efectiv executaţi siliţi pentru aceiaşi datorie (deci că au fost deja sancţionaţi)  iar intimata-creditoare şi-a acoperit pe această cale creanţa în întregimea ei, iar acum  încearcă obţinerea aceleiaşi sume din nou.

Nici susţinerile apelanţilor potrivit cărora biletul la ordin şi chiar executarea silită sunt nule întrucât contractele de credit sunt acte  originare şi anterioare  şi deci sunt titluri executorii preferabile, nu pot fi primite.Astfel, una din caracteristicile biletelor la ordin ca titluri comerciale de valoare, este aceea că drepturile conferite de acestea sunt autonome, neputându-se vorbi de o  dependenţă a acestuia  faţă de un alt  act juridic şi nici de preferabilitate, mai ales că aceasta nu este întemeiată pe o dispoziţie legală.

Prin urmare, biletul la ordin nefiind un accesoriu al contractului de credit, vor fi înlăturate şi susţinerile privind nulitatea titlului întrucât acesta excede actului originar. De altfel,  potrivit Condiţiilor generale de creditare, valabile pentru toate tipurile de creditare (filele 76-77 dosar fond) şi care completează contractele de credit încheiate de părţi potrivit art. 12 din acordul părţilor, garanţii au renunţat expres la beneficiul de discuţiune şi diviziune prevăzut de Codul civil.

În final, cu privire la decizia nr. 43/13.10.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un  recurs în interesul legii,  şi invocată de apelanţi la ultimul termen, instanţa reţine, mai întâi, că aceasta nu este aplicabilă în speţă unde titlul executoriu este un bilet la ordin şi nu un cec. Apoi, aceasta este obligatorie doar cu privire la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile alăturate celei penale în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934. În final, instanţa constată că această decizie vizează  doar inadmisibilitatea creării prin hotărâre judecătorească a unui nou titlu executoriu în condiţiile existenţei  unui cec care are deja acest caracter, neinterzicând părţilor să constituie mai multe titluri executorii pentru executarea aceleiaşi creanţe.

Pentru toate aceste motive, instanţa va admite apelul, va desfiinţa sentinţa apelată cu privire la opoziţia la executare şi pe fond, va anula cererea de suspendare a executării silite ca netimbrată şi va respinge opoziţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare