Omor deosebit de grav

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 658/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.D., recidivist postcondamnatoriu, pentru tentativă la comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav şi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, fapte prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 alin. 1 lit. f, i - 176 alin. 1 lit. f Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi respectiv art. 321 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că:

- în seara zilei de 08.08.2011, în timp ce se afla pe drumul public, inculpatul a încercat să o ucidă pe partea vătămată H.I.I., agent de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lovind-o cu o ţeavă metalică peste antebraţul mâinii stângi, cu care aceasta şi-a apărat zona capului, împrejurare care i-a produs leziuni corporale vindecabile într-un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, fracturându-i ambele oase ale antebraţului, respectiv

- în aceiaşi seară, în public, inculpatul a proferat gesturi (a alergat alte persoane şi a aruncat cu pietre după acestea) şi a proferat expresii de nereprodus, a produs scandal public, iar prin manifestări reprobabile ale sale, a tulburat în mod grav liniştea publică, pentru aplanarea scandalului produs de acesta fiind necesară deplasarea la faţa locului a unei echipe de intervenţie rapidă a poliţiei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

În seara zilei de 08.08.2011, în jurul orelor 20.00-20.30, inculpatul s-a întâlnit pe drumul public, în apropierea locuinţei sale, cu un grup de tineri, între care se afla şi martorul G.A.. Acei tineri purtau o anume discuţie, la al cărei conţinut inculpatul a devenit atent.

La un moment dat, martorul a făcut o afirmaţie despre faptul că cineva ar fi nebun, iar inculpatul a crezut că se referă la persoana sa, fapt pentru care l-a ameninţat pe martor cu bătaia şi imediat a încercat să-l agreseze. Martorul s-a refugiat din calea sa, escaladând mai multe garduri, însă a fost urmărit de către inculpat, care l-a prins în curtea martorei G.N. unde i-a aplicat câteva lovituri cu pumnul în zona cefei şi a spatelui.

Întrucât comportamentul inculpatului a fost de natură a crea zarvă, martora s-a sesizat de cele întâmplate în curtea sa şi a ieşit din casă în apărarea celui agresat, fapt pentru care inculpatul s-a retras, iar numitul G.A. a plecat din calea acestuia, refugiindu-se chiar în gospodăria unui alt consătean, de teamă ca inculpatul să nu-şi pună în aplicare în acea noapte intenţia de a-i incendia locuinţa, aşa cum afirmase anterior, în aceeaşi seară.

Starea de agitaţie a inculpatului s-a datorat şi faptului că în aceeaşi seară, acesta avusese un conflict cu părinţii săi, A.Ş. şi A.I., pe care îi alungase din gospodărie, pentru faptul că părinţii au refuzat să-i restituie contravaloarea contribuţiei fizice şi financiare pe care el a avut-o la ridicarea casei.

În aplanarea conflictului din curtea martorei G.N. au intervenit şi fiii acesteia, situaţie care l-a iritat şi mai mult pe inculpat, iar după ce s-a retras în curte, acesta s-a urcat pe un imobil de pe acoperişul căruia a continuat scandalul, dar şi din curte a început să arunce cu pietre către vecini, locuinţele lor fiind apropiate.

Pe fondul acestei stări conflictuale, de o oarecare durată în timp, mai multe persoane au sesizat organele de poliţie pentru a interveni să-l liniştească pe inculpat.

Aşa se face că, în jurul orei 22.00, la faţa locului s-a deplasat echipa de agenţi de poliţie aflată de serviciu, respectiv agenţii B.D. şi H.I.I., cu autoturismul din dotare.

Cei doi agenţi de poliţie le-au solicitat să-i însoţească şi să-i sprijine martorilor G.V. şi C.C., iar când au ajuns la faţa locului, inculpatul se afla în drumul public.

Agenţii de poliţie au aflat ce se întâmplase şi au încercat să poarte un dialog cu inculpatul care, pe parcursul discuţiei, s-a dovedit a fi recalcitrant şi faţă de aceştia, motive pentru care a fost invitat să-i însoţească la postul de poliţie.

Inculpatul a refuzat să dea curs invitaţiei, pretinzând că cei doi agenţi de poliţie doresc să-l bată şi a început să le ceară cu insistenţă restituirea permisului de conducere, reţinut anterior de un coleg al acestora, după ce s-a refugiat în curte, de unde a început să-i ameninţe pe cei doi agenţi cu moartea, să le adreseze expresii care nu pot fi reproduse şi să arunce cu bolovani, peste gard, în drum, în direcţia în care se aflau aceştia, precum şi alte persoane.

Fiind întuneric, celelalte persoane prezente pe drumul public s-au retras şi s-au refugiat, din teamă să nu fie lovite de bolovanii aruncaţi de inculpat.

Agentul H.I.I. s-a deplasat de la autoturismul din dotare şi l-a deplasat la o oarecare distanţă de locul în care parcase iniţial, din grijă să nu fie avariat, după care s-a întors la poarta inculpatului.

Agitaţia inculpatului a devenit tot mai accentuată, văzând la centura agentului H. un spray iritant, fapt pentru care s-a înarmat cu o bucată de ţeavă metalică, de 135 cm lungime şi 5,5 cm grosime, tip tubing, cu care a început să lovească în porţile metalice, avertizându-i totodată pe cei doi agenţi de poliţie să plece de la poarta sa pentru că, în caz contrar, le va da în cap cu acea ţeavă, făcând afirmaţii de genul că „Aşa cum sar scântei din porţi, aşa vor sări scântei şi din capetele lor”.

Inculpatul le-a precizat celor doi agenţi de poliţie că în satul său el este poliţia şi le-a solicitat să plece de la poarta sa, oferindu-le pentru aceasta un interval de 5 minute pentru a se conforma.

Pentru că inculpatul alterna aceste gesturi cu aruncarea bolovanilor peste gard, agentul H.I.I. s-a deplasat din nou către autoturismul din dotare, pentru a-i muta încă o dată locul, timp în care inculpatul a ieşit din curte având în mâini ţeava anterior precizată şi s-a deplasat după acesta.

În timp ce agentul de poliţie H.I.I. se afla în picioare lângă autoturism, a fost ajuns de inculpat, care a ridicat cu ambele mâini ţeava cu intenţia de a-l lovi în cap.

Instinctiv, dar şi fără a avea timpul necesar pentru a aborda o altă reacţie de apărare, agentul de poliţie a ridicat braţul mâinii stângi, în intenţia de a bara lovitura.

Lovitura a fost una însă foarte puternică şi care i-a fracturat ambele oase ale antebraţului stâng, fapt pentru care agentul de poliţie s-a prăbuşit de durere.

Din depoziţiile martorilor B.D., G.V. şi C.C. reiese că inculpatul ar fi intenţionat să-i aplice agentului de poliţie agresat şi alte lovituri, însă acesta şi-a abandonat intenţia iniţială şi s-a refugiat înapoi în curte, ca urmare a intervenţiei celui de-al doilea agent de poliţie, care a dus mâna la tocul pistolului şi a strigat către cu afirmaţii de genul „Stai, nu mai da!” şi/sau „Stai că trag!”.

Agentul de poliţie şi cu una dintre persoanele de sprijin - martorul C.C. - au intervenit imediat, l-au urcat în autoturism pe agentul H.I.I. şi l-au transportat spre spital, dar la scurt timp s-au întors la faţa locului.

Inculpatul şi-a continuat însă manifestările reprobabile, în sensul că a continuat să arunce cu bolovani în curţile şi pe acoperişurile imobilelor vecine şi să facă scandal în curtea sa, declaraţia martorului G.V., rămas la faţa locului, fiind elocventă în acest sens.

După întoarcere, agentul de poliţie B.D. nu a mai avut curajul de a interveni în aplanarea scandalului, fapt pentru care a rămas în supraveghere şi a aşteptat deplasarea la faţa locului a echipei operative pe care o anunţase.

Pentru aplanarea scandalului şi liniştirea inculpatului, a fost nevoie de deplasarea în aceeaşi noapte, după ora 24:00 (cercetarea la faţa locului fiind începută la ora 00:30 a zilei de 09.08.2011), a unei echipe de intervenţie rapidă („mascaţii”) a I.P.J. Bacău, la apariţia căreia inculpatul a fugit prin grădină şi s-a ascuns.

Inculpatul a fost identificat abia a doua zi, în timp ce se deplasa pe drumul judeţean 117, la câţiva kilometri de casa sa, având asupra sa şi ţeava cu care îl agresase pe agentul de poliţie H.I.I., împrejurare ce a permis organelor de poliţie prinderea lui, ridicarea armei folosite şi conducerea în faţa organelor de anchetă.

Partea vătămată H.I.I. a fost transportată cu autoturismul din dotarea organelor de poliţie la Spitalul mun. Oneşti, de unde a fost trimisă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi apoi la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe Sf. Spiridon Iaşi, unde a suferit o intervenţie chirurgicală de necesitate în cadrul Secţiei exterioare Copou - ortopedie şi traumatologie.

Potrivit examinării medico-legale de către specialiştii  C.M.L. Oneşti, reiese că partea vătămată H.I.I. prezenta „Fractură ambe oase 1/3 proximală antebraţ stg., atelă ghipsată. Leziunile pot data din 8.08.2011 şi au putut fi produse prin lovire cu un corp contondent… Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale…”

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost probată cu: plângerea şi fişa intervenţiei la eveniment cu extras din registrul intervenţiei; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, cu actele depuse; procesul-verbal de identificare a inculpatului şi planşa foto aferentă; declaraţiile părţii vătămate H.I.I.; actele medicale depuse de acesta; graficul serviciului de permanenţă pentru luna august 2011, a Postului de poliţie B. şi a Postului de poliţie L.; Raportul medico-legal nr. 32/A2/10.08.2011 al C.M.L. Oneşti; foaia de observaţie clinică generală a părţii vătămate; adresa cu relaţii cheltuieli de spitalizare; declaraţiile martorilor B.D., C.C., G.V., G.A., G.N., A.V., S.M., A.V.C., A.Ş., A.I., G.G.E., G.C., G.A.M. şi U.P.

Atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată inculpatul a recunoscut incidentul care a avut loc în seara zilei de 08.08.2011 arătând că a lovit partea vătămată cu ţeava metalică dar intenţia nu a fost aceea de a aplica lovitura în zona capului ci în zona braţului.

De altfel şi cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea de încadrare juridică, considerând că fapta comisă este ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 3 şi 5 din Codul penal.

Aceste aspecte expuse de către inculpat nu pot fi reţinute de către instanţă ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului, întrucât se observă în mod vădit că ele reprezintă exagerări de ordin subiectiv ale inculpatului, făcute din dorinţa de a scăpa de consecinţele răspunderii penale sau cel puţin a atenua impactul acestor consecinţe.

Din probatoriul administrat în cauză reiese cu prisosinţă faptul că în urma unei discuţii contradictorii dintre inculpat şi agenţii de poliţie, primul dintre aceştia a acţionat cu o violenţă extremă, vizând o zonă corporală vitală (zona capului) şi folosind un obiect contondent dur şi apt de a produce moartea unei persoane.

Chiar dacă leziunile nu au fost prin ele însele apte de a produce moartea unei persoane, neavând potenţial tanato-generator, aceasta nu îi poate profita inculpatului întrucât se datorează în mod exclusiv reacţiei de apărare energice a părţii vătămate, care şi-a apărat capul cu antebraţul mâinii.

În cauză, încă de la începutul procesului, partea vătămată a declarat că intenţia inculpatului a fost a o lovi cu ţeava metalică în cap, dar apărându-se cu braţul, acesta i-a fost fracturat.

Declaraţiile părţii vătămate se coroborează cu actele medico-legale în care se precizează că acesta a prezentat „fractură ambele oase 1/3 proximală antebraţ stg.” ce s-a putut produce prin lovire cu un corp contondent.

Faptul că intenţia inculpatului a fost aceea de a lovi partea vătămată în zona capului este confirmată şi de depoziţiile martorilor oculari B.D. şi C.C. din care se reţine că au văzut momentul în care inculpatul a ridicat ţeava deasupra capului părţii vătămate însă aceasta a reuşit să ridice braţul pentru a se apăra.

De vreme ce lovitura a fost aplicată cu o ţeavă metalică în direcţia capului părţii vătămate, cu o asemenea forţă încât a produs fractura ambelor oase a antebraţului stâng ridicat în apărare, se impune concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide şi nu de a produce numai vătămări corporale, acţiunea sa putând să producă moartea victimei dacă lovitura ar fi atins capul.

Împrejurarea că partea vătămată a reuşit să pareze lovitura îndreptată asupra capului şi, deci, să împiedice consecinţe dintre cele mai grave, nu este relevantă nici din punctul de vedere al poziţiei subiective a inculpatului, caracterizată prin intenţia de a ucide, nici din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii de omor.

Cât priveşte încadrarea juridică a faptei s-a pus în discuţia părţilor schimbarea acesteia din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. f şi i - art. 176 lit. f din Codul penal cu art. 37 lit. a din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. i din Codul penal - 176 lit. f din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal deci prin înlăturarea lit. f de la art. 175 alin. 1 din Codul penal  având în vedere că încercarea inculpatului de a ucide partea vătămată agent de poliţie aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, lovind-o cu o ţeavă metalică peste antebraţul mâinii stângi cu care acesta şi-a apărat zona capului, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f din Codul penal, fapta fiind săvârşită asupra unui poliţist aflat în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.

În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. 1 lit. i - art. 176 alin. 1 lit. f din Codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa.

De asemenea fapta inculpatului care în public a proferat gesturi şi a proferat expresii de nereprodus, a produs scandal public, iar prin manifestări reprobabile a tulburat în mod grav liniştea publică, pentru aplanarea scandalului produs de acesta fiind necesară deplasarea la faţa locului a unei echipe de intervenţie rapidă a poliţiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 1, 2 din Codul penal, text de lege în baza căruia se va dispune condamnarea sa.

În cauză urmează a se reţine şi dispoziţiile art. 37 lit. a din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie avându-se în vedere că faptele deduse judecăţii au fost comise de către inculpat înăuntrul termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 din Codul penal prin sentinţa penală nr. 317 din 31.05.2010 a Judecătoriei Moineşti rămasă definitivă la 14.06.2010, astfel că în baza art. 83 din Codul penal se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală menţionată, pedeapsă ce va fi cumulată în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză.

Fiind stabilită vinovăţia inculpatului se va dispune condamnarea acestuia, urmând a se ţine seama la individualizarea pedepsei de criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 din Codul penal, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, condiţiile şi împrejurările concrete în care au fost săvârşite infracţiunile, consecinţele produse asupra integrităţii fizice a părţii vătămate, precum şi datele ce conturează persoana inculpatului care a avut o poziţie sinceră pe parcursul procesului penal şi este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist.

Având în vedere datele cauzei instanţa apreciază că scopul educativ al pedepsei ce se va aplica inculpatului poate fi atins numai cu executarea într-un loc de detenţie urmând a se aplica acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din Codul penal.

Se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b din Codul penal în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. 2 din Codul penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală se va menţine starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 din Codul penal se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv la zi.

În baza art. 118 lit. b din Codul penal se va dispune confiscarea unei ţevi metalice aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău.

Referitor la latura civilă a cauzei se constată că partea vătămată H.I.I. s-a constitut parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro daune materiale şi 15.000 euro daune morale, sume la care inculpatul a achiesat.

Faţă de această situaţie urmează ca în baza art. 14, 346 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil se fie obligat inculpatul la plata sumelor mai sus menţionate.

De asemenea, urmează a fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile către unităţile spitaliceşti reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată la Spitalul de Urgenţă Bacău şi Spitalul Sf. Spiridon Iaşi.

În baza art. 7 din Legea 76/2008 se va dispune la data rămânerii definitive a hotărârii prelevarea de probe biologice de la inculpat.

Domenii speta

Spete similare