Liberare provizorie. Pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare.

Prin cererea formulată la data de 9.04.2012, inculpatul D.P. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar conform art. 160/2 al. 1 cod pr. penală.

În motivarea cererii, inculpatul susţine că este cercetat pentru infracţiuni pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege nu depăşeşte 18 ani închisoare şi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 160/2 cod pr. penală şi următoarele, nefiind justificată măsura arestării preventive.

Instanţa a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condiţiilor stabilite de art. 160/6 cod pr. penală şi constatând că sunt realizate criteriile cerute de textul de lege menţionat a admis în principiu cererea.

Pe fondul cererii, instanţa examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, reţine că:

Prin încheierea nr. 131/ÎC/2.11.2011 a Tribunalului Bacău s-a admis propunerea procurorului DIICOT Serviciul Teritorial Bacău şi s-a dispus arestarea preventivă a inc. D.P. pentru o perioadă de 29 de zile.

Pentru a dispune arestarea preventivă instanţa a avut în vedere probatoriul administrat până în acel moment în baza căruia s-a constatat că există indicii temeinice care formează convingerea că inculpatul a comis infracţiunile de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 al. 1,3 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune în convenţii, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 al. 1,2,3 si 5 C.penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal şi spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr. 656/2002 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.

Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită potrivit art. 159 cod pr. penală prin încheierile nr. 139/Îc/28.11.2011, nr. 145/Îc/22.12.2011, nr. 17/Îc/24.01.2012, nr. 27/Îc/22.02.2012 şi nr. 37/Îc/23.03.2012 ale Tribunalului Bacău.

Instanţa reţine că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 al. 1,3 din Legea nr. 39/2003, înşelăciune în convenţii, prin mijloace frauduloase, cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 al. 1,2,3 si 5 C.penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C.penal cu aplicarea art. 41 al. 2 C.penal şi spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. b din Legea nr. 656/2002 modificată, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 160/2 cod pr. penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Inculpatul D.P. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 160/2 alin. 1 cod pr. penală, în sensul că pentru una din infracţiunile pentru care este cercetat art. 215 al. 1,2,3,5 cod penal, legea prevede pedeapsa închisorii care depăşeşte 18 ani, respectiv de la 10 ani la 20 ani.

Faptul că s-a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 OG 51/1997 modif. prin Lg. nr. 287/2006 privind clauzele abuzive ce ar determina un cuantum mai mic al prejudiciului cauzat şi care ar avea ca efect nereţinerea al. 5 din art. 215 cod penal, şi deci pedeapsa este închisoarea mai mică de 18 ani nu are nici o relevanţă în acest moment procesual deoarece sesizarea Curţii Constituţionale nu echivalează cu admiterea excepţiei invocate.

Nici celelalte motive învederate instanţei de inculpat – precum că este nevinovat, a recunoscut că a avut relaţii comerciale ci ceilalţi inculpaţi şi nu a colaborat în carul unei grup infracţional organizat, a colaborat cu organele de urmărire penală – nu justifică admiterea cererii.

Temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat şi nu au încetat, acestea fiind verificate la ultima prelungire a măsurii preventive la data de 23.03.2012.

Faţă de gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea în care a acţionat, valoarea mare a prejudiciului, în cadrul unui grup infracţional, instanţa apreciază că nu se impune punerea în libertate a inculpatului nici chiar provizoriu sub control judiciar.

Prin urmare având în vedere că nu este îndeplinită nici condiţia pedepsei maxime de cel mult 18 ani închisoare şi nici celelalte motive nu justifică punerea în libertate provizorie a inculpatului, instanţa în baza art. 160/8a al. 6 raportat la art. 160/2 al. 1 cod pr. penală va respinge ca nefondată cererea inculpatului D.P. de liberare provizorie sub control judiciar.

Domenii speta

Spete similare