Drept civil

9.Dreptul medicului la cumpărarea cabinetului medical pentru care a încheiat contract de concesiune cu Consiliul Judeţean Constanţa. Obligaţia vânzătorului la vânzarea spaţiului – dec.civilă nr.41/26.01.2010 – dosar civil nr.9381/212/2009.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, aşa cum a fost precizată, reclamantul I.E. a chemat în judecată pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa, solicitând obligarea acestuia la încheierea contractului de vânzare cumpărare a spaţiului cu destinaţia de cabinet  medical ( inclusiv a cotelor indivize de folosinţă comună a condominiului şi respectiv a terenului aferent construcţiei, situat în  Constanţa, în care se desfăşoară activitatea profesională a Cabinetului Medical Individual Dr. I.E.; instituirea măsurii sechestrului judiciar asupra acestui spaţiu, cu numirea reclamantului în calitate de administrator –sechestru, cu obligarea de a permite în continuare, fără întrerupere, activitatea medicală a cabinetului; obligarea pârâtului către reclamant a daunelor interese cauzate de refuzul pârâtului de a se conforma obligaţiilor sale legale prevăzute de OUG nr. 68/2008, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 10745 din 18.06.2009, Judecătoria Constanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această soluţie, în ceea ce priveşte capătul de cerere privind  instituirea sechestrului judiciar, prima instanţă a reţinut în esenţă că nu sunt întrunite cumulativ cerinţele impuse de disp.art. 598 Cod civil, în sensul că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui proces pe rol asupra proprietăţii spaţiului deja atribuit.

Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la încheierea cu reclamantul a contractului de vânzare – cumpărare a spaţiului în litigiu, s-a avut în vedere  că  la data de 31.12.2008, contractul de concesiune încheiat între părţi a expirat, imobilul fiind declarat liber la data de 30.03.2009 când a fost organizată licitaţia  pentru încheierea unui nou contract de concesiune, la care a participat  şi reclamantul însă, oferta acestuia a fost descalificată  de către comisie întrucât întrunea condiţiile în vederea pensionării pentru limită de vârstă încă din anul 2004.

Capătul de cerere privind daunele interese a fost respins ca o consecinţă a  respingerii primului capăt de cerere, dar şi a faptului că aceste pretenţii nu au fost cuantificate, precizarea reclamantului făcută cu ocazia depunerii concluziilor scrise în sensul că acestea s-ar constitui cheltuieli de judecată, fiind înlăturată  de instanţă pe motiv că aceste cheltuieli au fost solicitate separat.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în contra acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs reclamantul pe motivele prevăzute de  art. 304 pct.5,7, 8 şi 9 şi art. 304 1 Cod procedură civilă.

Referitor la soluţia adoptată cu privire la cererea principală se susţine că aceasta este lipsită de temei în condiţiile în care s-a probat existenţa obligaţiei pârâtului de a transmite în proprietate reclamantului spaţiul litigios, obligaţia debitorului având ca temei legea, fiind născută şi exigibilă, iar pârâtul a fost pus în întârziere anterior momentului introducerii acţiunii.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa de control judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 2811 Cod procedură civilă a calificat calea de atac ca fiind apelul.

Analizând apelul din perspectiva criticilor formulate, a probatoriului administrat ca şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul constată caracterul fondat al acestuia pentru considerentele ce preced:

Critica apelantului relativă la nelegalitatea soluţiei adoptate asupra cererii principale şi a cererii de sechestru se dovedeşte a fi fondată.

Între pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa, în calitate de concedent şi reclamantul I.E., în calitate de medic titular al cabinetului medical individual s-a încheiat contractul de concesiune nr.5054 din 04.04.2008 cu termen de valabilitate până la 31.12.2008 în baza căruia concesionarul a dobândit dreptul de exploatare  asupra spaţiului în care funcţionează cabinetul medical individual.

Prin Hotărârea nr. 221 din 13.08.2008, pârâtul Consiliul Judeţean Constanţa a  aprobat în condiţiile art. 4 alin.1  din O.U.G. 68/2008 vânzarea spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale, în anexa la această hotărâre  fiind inclus şi spaţiul aflat în exploatarea cabinetului medical cu titular I.E. care şi-a exprimat în scris intenţia de cumpărare a spaţiului prin cererea înregistrată sub nr. 14023 din 29.09.2008.

Potrivit art. 3 alin. ( 1) din OUG nr. 68/2008 „ au dreptul de a cumpăra spaţiile ce fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă  medicii, medicii dentişti, (…) şi celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfăşoară activităţi conexe actului medical şi care deţin în mod legal spaţiul respectiv, precum şi persoanele juridice care, deţinând în mod legal spaţiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale”.

Art.3 alin.2 din acelaşi act normativ prescrie în sensul că, persoanele prevăzute la alin.1 care doresc cumpărarea spaţiului în care au organizat cabinetul medical vor depune o solicitare scrisă de cumpărare (…) la sediul vânzătorului, în termen de 45 de zile de la publicarea sau afişarea listelor aprobate potrivit art. 4 (…), iar conform alin.4 din acelaşi text, pot face obiectul înstrăinării inclusiv spaţiile medicale concesionate în temeiul H.G. nr. 884/2004 privind concesiunea unor spaţii cu destinaţie de cabinete medicale.

Prin interpretarea prevederilor legale menţionate anterior se poate trage concluzia că vânzarea spaţiilor în discuţie se poate face dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: solicitantul să aibă calitate de medic şi să fie titularul cabinetului medical, să aibă calitatea de chiriaş sau concesionar, să existe o hotărâre a Consiliului Judeţean de aprobare a listelor cu spaţiile scoase la vânzare şi să existe o solicitare scrisă de cumpărare din partea titularului cabinetului medical.

Cum în cauza de faţă, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii iar din dispoziţiile legale mai sus menţionate, rezultă neîndoielnic vocaţia la cumpărare a spaţiului în limita drepturilor conferite acestuia prin contractul de concesiune valabil încheiat, refuzul pârâtului motivat de faptul că dreptul  reclamantului este unul virtual lăsat la latitudinea vânzătorului, nu are temei în legislaţia actuală.

Deosebit de aceasta este de menţionat faptul că transmiterea dreptului de proprietate de la pârât la reclamant este supus principiului libertăţii încheierii actelor juridice, libertate care, în acest context  se circumscrie unei necesităţi de ordin juridic configurate de dispoziţiile O.U.G. nr. 682008 în raport de care nu se poate ignora obligaţia ce îi revine, de a înstrăina spaţiul reclamantului şi, în această situaţie, nu mai este necesară a se discuta înfrângerea voinţei sale.

Statuând contrar, prima instanţă a încălcat în mod esenţial legea, ceea ce impune schimbarea soluţiei adoptate asupra cererii principale.

Domenii speta

Spete similare