Drept civil

3.Cadru procesual pasiv incomplet. Chemarea în judecată a Statului Român, pentru asigurarea reparaţiei integrale a prejudiciului suferit prin privarea de un bun- dec.civilă nr.7/12.01.2010 – dosar nr.704/212/2005.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 704/212/2005 reclamanta P.M. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Judeţean Constanţa solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută  în parte a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Constanţa, prin care s-a trecut în proprietatea statului, contra cost, imobilul situat în Constanţa,  obligarea pârâţilor Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 366,91 mp. aferent imobilului situat în Constanţa, şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea acţiunii a arătat reclamanta că este proprietara imobilului situat în Constanţa, str. Făgetului nr.13 în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1919/04.10.1954 şi transcris sub nr. 977/1954, teren pe care a edificat o locuinţă în suprafaţă de 55,54 mp.

Prin Decizia 478/09.12.1987 emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judeţului Constanţa în baza Decretului 223/1974, decizie ce nu le-a fost comunicată părţilor, s-a preluat – contra cost – în proprietatea statului imobilul având o suprafaţă utilă de 55,54 mp., iar terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 422,45 mp. a fost preluat fără plată în proprietatea statului.

A menţionat reclamanta că în anul 1997 casa a fost vândută în baza dispoziţiei Legii 112/1995 numiţilor P.C. şi S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28831/08.07.1997, iar terenul în suprafaţă de 55,54 mp. aferent construcţiei a fost atribuit în folosinţă noilor proprietari pe durata existenţei construcţiei.

Reclamanta a arătat că imobilul revendicat a trecut abuziv în proprietatea statului, întrucât Decretul 223/1974 contravenea Constituţiei din 1965, Codul Civil şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa civilă nr.3377/25.02.2008 instanţa a admis acţiunea,în parte,în sensul că a constatat nulitatea absolută parţială a Deciziei nr. 478/09.12.1987 emisă de Consiliul Popular al Judeţului Constanţa - Biroul permanent al Comitetului Executiv, respectiv în ceea ce priveşte terenul aferent construcţiei preluat în proprietatea statului fără plată,a obligat  pârâţii Consiliul Local al Municipiului Constanţa si Municipiul Constanta prin Primar să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul teren în suprafaţă de 358,46 mp situat in Municipiul Constanţa, mai puţin terenul în suprafaţă de 69,54 mp, pe care este situată construcţia cu caracter permanent cu destinaţia de locuinţă.

Pentru a hotărî în acest fel a reţinut instanţa de fond că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1919/04.101954 numiţii G.Ş.şi G.Z. au înstrăinat reclamantei şi soţului acestuia în prezent decedat, imobilul teren loc de casă situat în Constanţa, în suprafaţă de 422,45 mp.

Prin Decizia 478/09.12.1987 emisă de Consiliul Popular al Judeţului Constanţa – Biroul Permanent al Comitetului Executiv, s-a dispus, în temeiul disp. art. 2 şi 4 din Decretul 223/1974 şi art. 61 din Legea 57/1968 de organizare şi funcţionare a consiliilor populare, preluarea – contra cost – în proprietatea statului şi transmiterea în administrarea întreprinderii de construcţii, reparaţii şi administrare locativă Constanţa a imobilului situat în Constanţa, având o suprafaţă utilă de 55,54 mp., proprietatea numiţilor P.V. şi P.M., imobil identificat prin planul de situaţie tehnică anexă ce face parte integrantă din decizie.

Conform aceleaşi decizii terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 422,45 mp. s-a preluat fără plată în proprietatea statului conform art. 13 din Legea 59/1974 şi transmis în administrarea ICRAL Constanţa împreună cu construcţia.

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28831/16.07.1977 încheiat cu RAEDPP Constanţa P.S. şi soţul său P.C. au cumpărat imobilul construcţie situat în Constanţa, în suprafaţă utilă de 55,54 mp. Terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 55,54 mp. a fost atribuit cumpărătorilor în folosinţă pe durata existenţei construcţiei.

Decretul 223/1974 nu poate fi considerat un titlu valabil al statului având în vedere că încalcă dispoziţiile constituţionale în vigoare la data preluării bunului imobil în proprietatea statului făcând aplicarea unei măsuri de preluare abuzivă şi neconstituţională şi nu a unei exproprieri pentru cauză de utilitate publică.

Acest decret încalcă dispoziţiile art. 36 din Constituţia din 1965 conform cărora dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege precum şi dispoziţiile art. 17 conform căruia cetăţenii români sunt egali în drepturi.

Împotriva acestei sentinţe,în termen legal,au declarat apel Consiliul Local al Municipiului Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar,criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.Arată apelanţii că soluţia instanţei de fond,de constatare a nulităţii absolute parţiale a deciziei nr.478/1987 este eronată.Astfel,terenul în litigiu,în suprafaţă de 55.54 mp.,a cărui restituire se solicită, a trecut în proprietatea statului contra cost,iar terenul aferent construcţiei,în suprafaţă de 422,45 mp a fost preluat fără plată,trecând în proprietatea statului în condiţiile art.13 al legii nr.59/1974.Prin urmare trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea prevederilor art.2 alin.1 din Decretul nr.223/1974.

Este ,de asemenea ,necontestată împrejurarea,arată apelanţii ,că reclamanta a avut cunoştinţă de decizia de preluare,câtă vreme a încasat despăgubirea pentru construcţie şi a cunoscut împrejurarea că şi terenul a trecut în proprietatea statului,ca urmare a preluării construcţiei.

În şedinţa publică din data de 12.01.2010 tribunalul a pus în discuţia contradictorie a părţilor considerente de nulitate a hotărârii apelate,care vor fi analizate cu prioritate în cele ce urmează:

Din probele administrate a rezultat,fără dubiu,că restituirea întregii suprafeţe de teren deţinută de reclamantă nu mai este în prezent posibilă, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 28831/16.07.1977 încheiat cu RAEDPP Constanţa, P.S. şi soţul său P.C. au cumpărat imobilul construcţie situat în Constanţa, în suprafaţă utilă de 55,54 mp. Terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 55,54 mp. a fost atribuit cumpărătorilor în folosinţă pe durata existenţei construcţiei.Asupra acestei suprafeţe de teren,precum şi asupra suprafeţei de teren necesară pentru normala utilizare a locuinţei ,în favoarea intervenientelor se naşte un drept de proprietate ope legis în temeiul prevederilor legii nr.112/1995,astfel încât reclamanta în calitate de fost proprietar este îndreptăţită ,asupra acesteia,doar la acordarea de despăgubiri.

În condiţiile în care o parte din terenul deţinut de reclamantă nu mai poate fi restituit în natură,acesta este privată de dreptul său de proprietate asupra acestuia,pentru acoperirea prejudiciului suferit reclamanta fiind îndreptăţită să obţină valoarea de circulaţie a imobilului înstrăinat de stat.

Curtea Europeană,în jurisprudenţa sa,a reţinut în mod constant,că există ,în cadrul art.1 din Protocolul 1 al CEDO,un drept intrinsec la indemnizaţie în cadrul privării de proprietate ,atunci când despăgubirea este necesară în vederea respectării proporţionalităţii între ingerinţa în dreptul individului şi „utilitatea publică”.

În absenţa acestui drept,art.1 nu va asigura decât o protecţie iluzorie şi ineficientă a dreptului de proprietate.Prin urmare nu este suficient ca o privare de liberate să urmărească un scop legitim,de utilitate publică,ci trebuie să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.

Principalul efect al acţiunii în revendicare îl constituie readucerea bunului în natură şi liber de sarcini în patrimoniul proprietarului şi numai în ipoteza în care acest lucru nu este posibil,ca spre exemplu,în situaţia în care bunul a fost înstrăinat unor terţi  de bună credinţă ,restituirea se va face prin echivalent.

Or, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă ,privată nelegal de proprietatea asupra imobilului preluat abuziv de stat,se impune obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor la plata valorii de circulaţie a terenului ce nu se poate restitui sau asupra întregii suprafeţe de teren ce face obiectul litigiului,conform aprecierii ce va reveni instanţei de fond,obligaţie ce incumbă acestuia în virtutea faptului că Statul Român este răspunzător de prejudiciul creat prin privarea reclamantei de dreptul de proprietate asupra terenului şi înstrăinarea unei părţi din acesta către apelantul-intervenient.

Pentru aceste considerente ,apreciem că ,sentinţa instanţei de fond,a fost pronunţată într-un cadru procesual incomplet,că instanţa de fond are obligaţia,pentru o justă soluţionare a cauzei, de a pune în discuţia contradictorie a părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual,prin introducerea în cauză,în calitate de pârât şi a Statului Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor,împrejurare faţă de care,constatând incidenţa dispoziţiilor art.297 c.pr.civ.instanţa va desfiinţa sentinţa civilă apelată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare