Procedura insolvenţei. Contestaţie la planul de distribuire între creditori. Onorariu aprobat de adunarea creditorilor. Consecinţe

Procedura insolvenţei. Contestaţie la planul de distribuire între creditori. Onorariu aprobat de adunarea creditorilor. Consecinţe

Legea nr. 85/2006, art. 19 alin. (2), art. 124, art. 125

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă prin tabelul definitiv consolidat, titularilor de creanţe dintr-o categorie putându-li-se distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123 din Legea insolvenţei, în cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora primind o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.

Instanţa de judecată nu are nici o posibilitate legală de a cenzura onorariul negociat de practician cu creditorii, ci doar în cazurile în care plata acestuia se va face din fondul special de lichidare judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă, va stabili cuantumul remuneraţiei.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 480 din 10 iunie 2008

Prin sentinţa comercială nr. 329 din 11 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1661/108/2007 Tribunalul Arad a respins contestaţia creditoarei A.V.A.S. Bucureşti la planul de distribuire finală întocmit de lichidatorul judiciar A I.P.U.R.L. Arad, reţinând că în cadrul derulării procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A S.A. Apateu la termenul din 11 decembrie 2008 practicianul a depus la dosar planul de distribuire finală, plan împotriva căruia instituţia creditoare a formulat contestaţie solicitând judecătorului-sindic să dispună modificarea acestuia în sensul distribuirii sumei de 8.000 lei cuprinsă nejustificat ca şi „onorariu de succes” către creditorii prevăzuţi la art. 123 alin. (4) din Legea insolvenţei întrucât practicianul, total nejustificat, şi-a adăugat un onorariu de succes de 10% din încasări, neputându-se vorbi de succes într-o procedură de insolvenţă în care rămân neacoperite două creanţe bugetare.

Tribunalul a apreciat că obiecţiunile sunt neîntemeiate în condiţiile în care la şedinţa adunării creditorilor din 27 august 2007 s-a aprobat valoarea onorariului fix al lichidatorului judiciar la suma de 1.500 RON/lună, iar cea a onorariului de succes de 10% din încasările realizate în averea debitoarei, urmând ca plata să fie efectuată din averea debitorului, astfel că planul de distribuire a onorariului practicianului are ca temei voinţa creditorilor exprimată în şedinţa amintită, judecătorul-sindic neputând cenzura acest onorariu, plata nefiind făcută din fondul de lichidare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei sale împotriva planului de distribuire finală întocmit de lichidatorul A I.P.U.R.L. Arad.

Prin decizia civilă nr. 480 din 10 iunie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul creditoarei împotriva sentinţei comerciale nr. 329 din 11 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1661/108/2007.

În considerente s-a arătat că potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2006, fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: 1) taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. 2, art. 23 şi 24; 2) creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile. În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41, iar dacă după plata sumelor prevăzute la alin. 1 rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului. Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui, sumele primite în acest fel urmând să fie scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

De asemenea, art. 123 statuează că creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1) taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4); 2) creanţele izvorâte din raportul de muncă; 3) creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii; 4) creanţele bugetare; 5) creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă; 6) creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică; 7) creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii; 8) alte creanţe chirografare; 9) creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă: a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic; b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Este adevărat că în considerentele sentinţei pronunţate judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad nu s-a referit decât la primul motiv invocat de creditoarea contestatoare – cel privitor la adăugarea nejustificată de către lichidator a onorariului de succes în cuantum de 10% din încasări, omiţând să analizeze şi cealaltă critică referitoare la încălcarea de către practician a prevederilor alin. 2 al art. 125 din Legea insolvenţei – nedistribuirea către creditorii dintr-o anumită categorie a sumelor proporţional cu cota falimentară. Însă, Curtea apreciază că în speţă nici această critică nu este întemeiată, astfel că ea nu poate duce la modificarea hotărârii recurate în sensul solicitat de instituţia creditoare.

Astfel, potrivit art. 124 din Legea nr. 85/2006, sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul menţionat la art. 108 alin. (2) lit. d), iar în conformitate cu prevederile art. 125 din acelaşi act normativ, titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de creanţe din categoria ierarhic superioară, potrivit ordinii prevăzute la art. 123, în cazul insuficienţei sumelor necesare acoperirii valorii integrale a creanţelor cu acelaşi rang de prioritate, titularii acestora primind o cotă falimentară, reprezentând suma proporţională cu procentul pe care creanţa lor îl deţine în categoria creanţelor respective.

În primul rând este de reţinut că nici în cuprinsul contestaţiei formulate împotriva planului de distribuire finală şi nici prin recursul declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic instituţia creditoare nu a precizat în ce ar fi constat încălcarea de către lichidator a prevederilor art. 124 şi art. 125 din Legea insolvenţei, mulţumindu-se doar să reproducă aceste prevederi legale.

Pe de altă parte, cum în mod corect a învederat şi practicianul prin întâmpinarea depusă, planul de distribuire cuprinde doar două categorii de creditori: un creditor garantat (M.I.C. – art. 121 pct. 2) şi doi creditori bugetari (A.V.A.S. Bucureşti şi D.G.F.P. Arad – art. 123 pct. 4). Ca atare, suma încasată din valorificarea bunului imobil – intravilan-trup izolat cu hală atelier, birouri, magazie carburanţi, rezervoare, 3 şoproane, cu teren în suprafaţă de 4.584 mp., înscris în C.F. nr. 3541/p Apateu – a fost distribuită către creditorul garantat, în conformitate cu art. 121 din lege, cu acoperirea cheltuielilor de la pct. 1 al acestui articol, iar cele provenite din valorificarea celorlalte bunuri din averea debitoarei au fost distribuite către creditorii bugetari, potrivit art. 123 şi 125, motivat de faptul că sumele obţinute nu au fost suficiente pentru acoperirea valorii integrale a creanţelor acestor instituţii, titularii lor primind cota falimentară.

În condiţiile în care creditoarea recurentă a deţinut un procent de doar 0,59% din categoria creanţelor bugetare, valoarea creanţei sale fiind de 118,22 lei, cealaltă instituţie bugetară având o creanţă de 19.902 lei, ceea ce reprezintă 99,41% din procentul deţinut în categoria respectivă, iar la distribuţie contestatoarei i s-a acordat suma de 48,27 lei, iar celeilalte creditoare 8.126,56 lei, este evident faptul că critica nu este întemeiată.

În ceea ce priveşte celălalt motiv de recurs Curtea constată că în mod corect judecătorul-sindic a respins contestaţia creditoarei împotriva planului de distribuire finală faţă de împrejurarea că în şedinţa adunării generale a creditorilor debitoarei S.C. A S.A. Apateu din data de 27 august 2007 a fost aprobat punctul 3 al ordinii de zi referitor la onorariul practicianului, hotărându-se că acestuia i se cuvine atât un onorariu fix în cuantum de 1.500 lei/lună, cât şi un onorariu de succes de 10% din încasările realizate. Or, potrivit alin. 2 al art. 19 din Legea insolvenţei, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. În cazul în care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Ca atare, cum în mod just a reţinut şi tribunalul, instanţa nu are nici o posibilitate legală de a cenzura onorariul negociat de practician cu creditorii, ci doar în cazurile în care plata acestuia se va face din fondul special de lichidare judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă, va stabili cuantumul remuneraţiei, situaţie care în speţă nu se regăseşte.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat recursul instituţiei creditoare.

Domenii speta

Spete similare