Repunere în termenul de decădere a căii de atac. Condiţii

Repunere în termenul de decădere a căii de atac. Condiţii

C.proc.civ., art. 103

Potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen trebuind să fie arătate şi motivele împiedicării.

Astfel, în raport de prevederile textului mai sus citat, plecarea voită de la domiciliu pe perioada declarării căii de atac nu poate constitui motiv pentru admiterea cererii de repunere în termen.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 439 din 24 aprilie 2008

Prin Decizia civilă nr. 255 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Caraş-Severin a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâţii L.P. şi L.A. împotriva Sentinţei civile nr. 1372 din 17 mai 2007, pronunţată de Judecătoria Reşiţa.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 284 C.proc.civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958, instanţa de judecată, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, poate să dispună repunerea în termen.

Că, sentinţa le-a fost comunicată pârâţior la data de 03.08.2007, ultima zi în care se putea face apel fiind data de 20.08.2007, iar pârâţii au fost plecaţi din ţară în străinătate, la muncă, pe perioada 19.07.2007-19.08.2007, astfel că aveau posibilitatea legală de a formula apel până la data de 20.08.2007 inclusiv, ceea ce nu au făcut, formulând apel pe data de 30.08.2007, tardiv, peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 284 C.proc.civ.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, care au susţinut că au fost în imposibilitatea de a formula apelul în 15 zile de la comunicarea prin afişare a sentinţei, criticând decizia şi pentru aceea că în mod greşit  au fost invocate dispoziţiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958. 

Prin Decizia civilă nr. 439 din 24 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de pârâţi împotriva Deciziei civile nr. 252 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului Caraş-Severin, reţinând că, deşi recurenţii au dreptate atunci când critică decizia Tribunalului sub aspectul greşitei considerări a termenului de apel ca fiind un termen de prescripţie iar nu de decădere, soluţia de principiu – aceea de respingere a apelului ca tardiv – este legală fiind o interpretare corectă a dispoziţiilor legale care consacră această instituţie de drept procesual.

Astfel, Curtea a avut în vedere că, deşi citarea pârâţilor s-a făcut prin afişare la domiciliul lor (procedură permisă de dispoziţiile art. 92 alin. (4) C.proc.civ.) şi deşi ei au fost plecaţi de la domiciliu aproape întregul interval de timp în care puteau declara apel, cu excepţia ultimei zile, aceste împrejurări nu sunt de natură a califica citarea lor ca nulă sau a constitui împrejurări obiective de natură a-i împiedica să exercite în termen dreptul de a ataca cu apel sentinţa judecătoriei.

Curtea a mai reţinut că, aşa cum ei înşişi recunosc, au fost în ţară şi la domiciliu în ultima zi din intervalul celor 15 zile prevăzute de lege, astfel încât şi prin poştă ar fi putut expedia acea declaraţie de apel în 20.08.2007 (fiind o zi lucrătoare) într-o formă simplificată, deoarece, spre deosebire de recurs, motivarea apelului ulterior acestui termen nu este sancţionată cu nulitatea.

Totodată, a apreciat că plecarea lor de la domiciliu nu se datorează unui fapt obiectiv, mai presus de voinţa lor în sensul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C.proc.civ., ci este rezultatul propriei lor intenţii de a proceda în acest fel.

Domenii speta

Spete similare