Revocare tacită a legatelor. Condiţii

Revocare tacită a legatelor. Condiţii

C.civ., 921

Potrivit art. 921 din Codul civil, „Testamentul posterior care nu revocă anume pe cel anterior, nu desfiinţează din acesta, decât numai acele dispoziţii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.”

În consecinţă, atunci când, prin testamentul anterior, testatorul lasă un bun imobil în deplină proprietate unui legatar (legal cu titlu particular), iar prin testamentul posterior testatorul lasă întreaga sa avere mobilă şi imobilă unui alt legatar (legat cu titlu universal), există contrarietate între cele două testamente şi operează revocarea tacită a primului testament.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 1061 din 30 octombrie 2008 (judecător Gheorghe Oberşterescu)

Prin Decizia civilă nr. 111/A din 14 august 2008, Tribunalul Caraş-Severin a admis apelul declarat de reclamantul P.S.I. împotriva Sentinţei civile nr. 360 din 27 februarie 2008 a Judecătoriei Caransebeş, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului M.M.I. şi, în consecinţă, a constatat revocarea voluntară tacită a testamentului autentificat sub nr. 3686/05.11.1999 şi nulitatea certificatului de legatar nr. 28/17.09.2007 emis în favoarea pârâtului, constatând, totodată, că reclamantul a dobândit calitatea de legatar universal al defunctei M.N.

Iniţial, Judecătoria, în primă instanţă, a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că, deşi defuncta l-a instituit legatar universal pe reclamant, cele două testamente încheiate de defunctă, respectiv testamentele cu nr. 3686/05.11.1999 şi nr. 62/09.01.2004, nu cuprind dispoziţii testamentare potrivnice, întrucât se referă la imobile diferite.

Prima instanţă a mai reţinut că intenţia testatoarei a fost aceea de a lăsa pârâtului imobilul cu nr. topo 98/C înscris în CF nr. 878 Sacu, iar reclamantului imobilul cu nr. topo 97 înscris în CF nr. 1894 Sacu, pentru că în caz contrar nu s-ar justifica încheierea contractului de donaţie autentificat sub nr. 61/09.01.2004.

Prin apelul declarat, reclamantul P.S.I. a criticat hotărârea primei instanţe pentru aceea că în mod greşit a considerat că testatoarea a intenţionat să lase pârâtului imobilul cu nr. topo. 98/C înscris în CF nr. 878 Sacu, iar reclamantului imobilul cu nr. topo. 97 înscris în CF 1894 Sacu, ignorând dispoziţiile clare şi fără echivoc cuprinse în testamentul ulterior, prin care M.N. testează întreaga sa avere mobilă şi imobilă.

Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul reclamantului, reţinând că motivul prin care intimatul arată în întâmpinare că dispoziţiile art. 921 C.civ. permit existenţa a celor două liberalităţi (testamentul iniţial din anul 1999 şi cel posterior din anul 2004) este neîntemeiat, întrucât prin testamentul posterior s-a testat întreaga avere mobilă şi imobilă şi este instituit P.S.I. legatar universal (şi nu cu titlu universal), aceste dispoziţii fiind necompatibile şi contrarii dispoziţiei din primul testament.

Tribunalul a mai constatat că testatoarea M.N., prin testamentul şi contractul de donaţie întocmite la data de 09.01.2004, şi-a exprimat voinţa în sensul testării întregii averi către P.S.I., fapt reglementat de art. 920 C.civ., dispoziţie legală care determină revocarea testamentului anterior.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.M.I., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului solicitat.

Pârâtul recurent şi-a motivat în drept recursul cu dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C.proc.civ., arătând că, în şedinţa publică din 19.06.2008, a solicitat Tribunalului admiterea probei cu acte şi martori pentru a dovedi intenţia testatoarei, însă cererea i-a fost respinsă fără nicio motivare, în şedinţa publică din 14.08.2008.

Recurentul a mai învederat că potrivit art. 920 C.civ. un testament poate fi revocat printr-un testament posterior, dar în condiţiile stabilite de art. 921 C.civ., adică prin testamentul posterior să se prevadă expres revocarea celui anterior sau, în situaţia când nu se prevede expres, se desfiinţează numai acele dispoziţii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.

Astfel, avându-se în vedere interpretarea diferită a dispoziţiilor art. 920 C.civ. dată de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, recurentul a arătat că se impunea administrarea probatoriului cerut pentru a clarifica intenţia testatoarei.

În urma examinării deciziei atacate prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C.proc.civ. şi art. 920 şi 921 din Codul civil, Curtea a apreciat că este neîntemeiat recursul pârâtului, pentru considerentele ce în continuare succed.

Testamentul autentificat sub nr. 3686/05.11.1999, în beneficiul pârâtului M.M.I., reprezintă un legat cu titlu particular, deoarece conferă beneficiarului acestuia chemare la un bun succesoral izolat, individual determinat (cota de 1/2 părţi din imobilul înscris în CF nr. 878 Sacu), iar testamentul autentificat sub nr. 62/09.01.2004, în beneficiul reclamantului P.S.I., reprezintă un legat cu titlu universal, întrucât acest legat are ca obiect întreaga avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul testatoarei la data decesului ei.

Or, potrivit art. 921 Cod civil, revocarea legatelor poate fi şi tacită, iar aceasta poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispoziţiile testamentului anterior şi cele ale testamentului posterior.

Astfel, în speţa de faţă, aşa cum corect a stabilit şi Tribunalul, este evidentă contrarietatea dintre testamentul anterior şi cel posterior, în condiţiile în care primul are ca obiect un singur bun individual determinat, iar cel de-al doilea toate bunurile testatoarei, ceea ce înseamnă inclusiv bunul individual determinat ce a făcut obiectul primului legat, fiind evidentă intenţia testatoarei de a testa întreaga sa avere în favoarea reclamantului intimat, situaţie în care nu mai era necesară completarea probatoriului în acest litigiu.

În consecinţă, Curtea a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 921 C.civ., nefiind susceptibilă de modificare în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C.proc.civ., astfel că a respins ca neîntemeiat recursul pârâtului.

Domenii speta

Spete similare