Bunuri comune. Partaj. Vânzarea silită ca modalitate de partajare. Nerespectarea procedurii. Casarea hotărârii

Bunuri comune. Partaj. Vânzarea silită ca modalitate de partajare. Nerespectarea procedurii. Casarea hotărârii

C.proc.civ., art. 67311 alin. (1), art. 312 alin. (5)

Potrivit art. 67311 alin. (1) C.proc.civ., în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părţi prin bună-învoială ori de către executorul judecătoresc

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, completul specializat pentru cauze de familie şi minori, decizia civilă nr. 745 din 16 septembrie 2008 (dr. A.C.)

Prin decizia civilă nr. 745 din 16 septembrie 2008 Curtea a admis recursurile declarate de reclamantul M. M. şi pârâta M. R. împotriva deciziei civile nr. 144/A din 30 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Arad, a casat decizia atacată şi a trimis cauza la Tribunalul Arad, pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

Curtea a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 9186 din 20 noiembrie 2007 Judecătoria Arad a admis acţiunea civilă a reclamantului M.M. în contradictoriu cu pârâta M.R. şi, în consecinţă, a constatat că în timpul căsătoriei părţile au dobândit cu o cotă de contribuţie egală, de ? fiecare, imobilul situat în localitatea A., judeţul, compus din teren şi hale de magazie în valoare totală de 160.003 lei; a dispus sistarea comunităţii de bunuri a foştilor soţi prin atribuirea imobilului în natură pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sumei de 80.001,50 lei către reclamant, cu titlu de sultă; a dispus biroului de CF să efectueze cuvenitele menţiuni în cartea funciară, condiţionat de plata sultei.

Instanţa a respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenienta P. N.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad ca urmare a strămutării judecării cauzei de la Judecătoria Baia Mare, dispusă prin încheierea nr. 654 din 20 ianuarie 2006 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prima instanţă a reţinut că reclamantul M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta M.R. sistarea comunităţii de bunuri, să se constate că sub durata căsătoriei părţile au dobândit cu o cotă de contribuţie egală de ? fiecare, suprafaţa de 2750 mp teren identificat în cauză, cu supraedificatele aferente, în natură „hale de magazie”, în valoare de 400.000.000 lei (ROL).

Reclamantul a arătat că sub durata căsătoriei părţile au dobândit imobilul de mai sus, care a făcut parte din activul S.C. „S.M.” SNC, iar la dizolvarea societăţii comerciale a fost înscris pe numele pârâtei.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că în anul 1991 părţile împreună cu numitul T.I. au constituit o societate comercială, SC „S.M.” SNC, care la dizolvare în anul 1999 avea în proprietate imobilul, iar ca urmare a dizolvării pârâta a primit acest bun şi ulterior, în data de 8.03.1999 l-a vândut prin actul cu dată certă nr. 4/1999. Banii primiţi cu titlu de preţ au fost cheltuiţi de foştii soţi în interesul reclamantului care a fost judecat şi condamnat pentru evaziune fiscală.

Prin precizarea de acţiune, reclamantul a solicitat introducerea în masa de împărţit a contravalorii imobilului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 23 octombrie 2007 Judecătoria Arad a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de intervenienta P.N., prin care aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei „parte din magazie”, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic cu privire la terenul în suprafaţă de 2750 mp, cu efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

Judecătoria Arad a avut în vedere împrejurarea că în ce priveşte cotele de contribuţie a părţilor, respectiv de ? părţi fiecare, are autoritate de lucru judecat sentinţa civilă nr. 2912 din 21 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

Tot astfel, din considerentele încheierii nr. 116 din 16 februarie 2006 dată de Tribunalul Maramureş rezultă că limitele casării se referă doar la imobilul teren şi hale, care trebuia cuprins în masa bunurilor de partajat, în cotele stabilire de ? parte fiecare.

Având în vedere că reclamantul a solicitat atribuirea imobilului în natură şi faţă de împrejurarea că pârâta nu s-a opus acestei modalităţi de partajare, luând în considerare valoarea imobilului stabilită prin expertiza judiciară efectuată, instanţa a dispus potrivit celor menţionate.

Cu privire la cererea de intervenţie formulată de intervenienta P.N., instanţa a constatat că aceasta a rămas fără obiect, întrucât pârâta şi intervenienta de comun acord au revocat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta M.R., solicitând schimbarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii în parte a acţiunii de partaj şi a cererii reconvenţionale, în sensul de a se constata că masa bunurilor partajabile se compune din imobilul în suprafaţa de 2750 mp teren cu supraedificatele aferente, suma de 10.000 RON, reactualizată, a se dispune atribuirea imobilului reclamantului sau dispunerea vânzării lui, cu plata unei sulte în valoare de 80.001,50 RON sau jumătate din preţul vânzării reprezentând cota de ? ce le revine şi plata sumei de 5.000 RON actualizată reprezentând cota de ? din valoarea sume de bani şi a bunurilor însuşite de reclamant, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului apelanta a arătat că instanţa nu a analizat probatoriul administrat, din care rezultă că şi-a exprimat poziţia potrivit căreia nu doreşte atribuirea acestuia, că sentinţa civilă 9186/2007 a stabilit în mod greşit că obiectul prezentului dosar îl reprezintă doar partajul imobilului în suprafaţă de 2750 mp cu supraedificatele aferente, iar nu şi un alt imobil situat în municipiul B.M.

Prin precizarea apelului, pârâta a solicitat în principal schimbarea în parte a sentinţei prin admiterea în parte a acţiunii reclamantului, în sensul partajării doar a terenului în suprafaţă de 2750 mp, care să-i fie atribuit, obligându-l la plata unei sulte corespunzătoare, celelalte bunuri mobile şi imobile precizate în acţiunea principală nefăcând parte din comunitatea matrimonială partajabilă. 

Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea apelului.

Prin decizia civilă nr. 144/A din 30 aprilie 2008 Tribunalul Arad a admis apelul formulat de pârâta M.R., a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune a foştilor soţi asupra imobilului prin vânzarea lui prin bună-învoială a părţilor în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a deciziei, urmând ca la împlinirea termenului părţile să se prezinte în instanţă pentru a face dovada vânzării; a menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la respingerea cererii de intervenţie principală.

Instanţa de apel a apreciat că în mod întemeiat prima instanţă a reţinut că obiectul prezentei cauze în rejudecare este determinat de limitele deciziei de casare nr. 804/R din 12 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Maramureş, prin care s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinţei civile nr. 2912 din 21 aprilie 2005 pronunţată de Judecătoria Baia Mare, pe care a casat-o şi a trimis dosarul spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul pârâtei M. R. împotriva aceleiaşi sentinţe, instanţa de recurs însuşindu-şi motivarea judecătoriei bazată pe probele administrate în sensul că părţile din proces au construit cu cote egale de câte ? fiecare celălalt imobil pretins de pârâtă.

Prin încheierea nr. 645 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus la 20.01.2006, ulterior pronunţării deciziei de casare, strămutarea judecării procesului la Judecătoria Arad, fiind păstrate actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare.

Tribunalul Arad a apreciat astfel ca întemeiată susţinerea pârâtei, potrivit căreia încheierea pronunţată de Tribunalul Arad nr.116/16.02.2006 de lămurire a dispozitivului deciziei de casare a fost desfiinţată de drept prin efectul hotărârii de strămutare, fiind lipsită de efect juridic, astfel că sentinţa civilă nr. 2412 din 21 aprilie 2005 a Judecătoriei Baia Mare şi decizia de casare au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că, Judecătoria Arad era legată de problemele de fapt şi drept soluţionate cu privire la celălalt imobil, care a fost apreciat ca fiind bun comun dobândit de părţi în timpul căsătoriei.

În acelaşi sens, faţă de recursul declarat de reclamantul M.M. şi în raport de considerentele care au stat la baza soluţionării acestuia, dispozitivul deciziei civile nr. 804/R din 12 octombrie 2005 nu poate fi interpretat decât în sensul casării parţiale a sentinţei judecătoriei.

De altfel, prin decizia civilă nr. 403/R din 24 mai 2006 Tribunalul Maramureş a respins contestaţia în anulare formulată de recurenta M.R. împotriva deciziei civile nr. 804/R/12 octombrie 2005, precum şi împotriva încheierii civile nr. 116 din 16 februarie 2006 de îndreptare a acestei decizii.

Cu privire la solicitarea apelantei de a se include în masa partajabilă suma de 10.000 lei, Tribunalul Arad a apreciat că aceasta nu mai poate face obiectul judecăţii, fiind soluţionată prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Baia Mare.

Tribunalul Arad a mai reţinut că Judecătoria Arad a încălcat în rejudecare dispoziţiile art. 741 C.civ., coroborate cu dispoziţiile art. 6735 alin. (2) C.proc.civ,, care consacră principiul fundamental în materia împărţirii în natură, astfel că, faţă de poziţia ulterioară a părţilor, care nu mai doresc atribuirea imobilului, trebuia să dispună vânzarea, prin bună-învoială sau prin intermediul executorului judecătoresc.

Cu privire la precizarea motivelor de apel, instanţa de apel a apreciat corectă dispoziţia primei instanţe de includere în masa partajabilă a imobilului, întrucât contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.03.1999, prin care pârâta a înstrăinat imobilul, nu-i este opozabil reclamantului, iar prin convenţia încheiată la 02.11.2001 între pârâtă şi intervenienta P.N. s-a revocat contractul de vânzare-cumpărare, astfel că la data pronunţării hotărârii, imobilul era în patrimoniul părţilor.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ., raportat la art. 741 C.civ. şi art. 673 C.proc.civ,, Tribunalul Arad a dispus în sensul celor arătate.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamantul M.M., cât şi pârâta M.R.

Reclamantul solicită în principal casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad, iar în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul sistării indiviziunii cu privire la imobil prin vânzarea prin intermediul executorului judecătoresc.

În motivarea recursului arată că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 67311 C.proc.civ., întrucât s-a pronunţat prin decizie în loc de încheiere şi în sensul vânzării imobilului supus partajului prin bună-învoială.

Pârâta a solicitat în principal modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului precizat, admiterea în parte a acţiunii reclamantului şi partajarea doar a terenului în suprafaţă de 2750 mp, care să-i fie atribuit ei, cu obligarea sa la sultă corespunzătoare, soluţionarea cererii referitoare la celălalt imobil, admiterii cererii reconvenţionale în sensul partajării şi a sumei de 10.000 lei, actualizată la zi, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată că decizia recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, instanţa de apel reţinând în mod greşit împrejurarea că, contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâta a înstrăinat imobilul nu-i este opozabil reclamantului, câtă vreme acesta a fost prezent la încheierea lui, nesolicitând nulitatea lui, iar în ce priveşte motivarea instanţei de apel, potrivit căreia prin convenţia intervenită între pârâtă şi intervenienta P.N. s-ar fi revocat contractul de vânzare-cumpărare, în acest mod imobilul existând în patrimoniul părţilor la data pronunţării hotărârii, aceasta este neîntemeiată, patrimoniul părţilor fiind cel existent la data rămânerii irevocabile a sentinţei de divorţ. În acest sens arată că respectivul contract de vânzare-cumpărare încheiat la 08.03.1999 era valabil pentru construcţie, nefiind necesară respectarea formei autentice, astfel că la data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorţ, dreptul de proprietate asupra construcţiei nu mai făcea parte din patrimoniul soţilor.

Pârâta critică decizia recurată şi sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 67311 alin. (1) şi (4) C.proc.civ., potrivit cărora instanţa trebuia să dispună vânzarea bunului prin încheiere iar nu prin decizie, fiind astfel privată de dreptul de a ataca această dispoziţie.

În motivarea recursului se mai arată că în mod greşit s-a dispus vânzarea imobilului, câtă vreme ea a solicitat atribuirea terenului şi a făcut dovada potrivit căreia construcţia este proprietatea sa exclusivă, care nu poate fi inclusă în masa partajabilă.

În drept invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) C.proc.civ. 

Analizând recursul declarat de părţi, prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiile art. 312 C.proc.civ., Curtea apreciază că este întemeiat.

Astfel, deşi instanţa de apel a avut în vedere la pronunţarea hotărârii poziţia părţilor cu privire la atribuirea imobilului, în sensul că prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din 26.09.2006 pârâta şi-a exprimat punctul de vedere potrivit căruia nu mai doreşte atribuirea imobilului, iar reclamantul nu şi-a exprimat opţiunea de a-i fi atribuit lui, a hotărât vânzarea acestuia prin bună învoială, însă cu ignorarea dispoziţiilor art. 67311 alin. (1) C.proc.civ., care prevăd că, în cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de părţi prin bună-învoială ori de către executorul judecătoresc, astfel că instanţa trebuia să dispună asupra modalităţii de partajare a bunului prin încheiere, iar nu prin decizie.

Procedând în acest fel instanţa s-a desesizat de cauză fără însă a o soluţiona .

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în baza art. 312 C.proc.civ. se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei civilă şi trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului declarat de pârâtă.

Domenii speta

Spete similare