Persoană juridică înfiinţată în baza Legii nr. 21/1924. Modificări aduse actului constitutiv şi statutului. Obligaţia judecătorului

Persoană juridică înfiinţată în baza Legii nr. 21/1924. Modificări aduse actului constitutiv şi statutului. Obligaţia judecătorului

Legea nr. 21/1924

O.G. nr. 26/2000, art. 2, art. 3, art. 33

C.civ., art. 5, art. 968

Fiind sesizat cu cererea de modificare a actului constitutiv şi a statutului uniunii înfiinţate în baza Legii nr. 21/1924, judecătorul este menit să verifice dacă modificările nu contravin legilor, ordinii publice sau bunelor moravuri.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, încheiere civilă nr. 7 din 27 noiembrie 2008 (judecător Florin Şuiu)

Prin sentinţa civilă nr. 26/PI/CC/01.07.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr.8023/325/2008 a fost admisă cererea formulată de petenta Uniunea „Fundaţia A.”.

În consecinţă, instanţa a dispus înscrierea modificărilor actului constitutiv şi a statutului Uniunii astfel cum au fost aprobate prin Procesul Verbal al Adunării generale a Uniunii încheiat la 16.02.2008.

Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că Uniunea „Fundaţia A.” a dobândit personalitate juridică în temeiul art. 102 alin. (2) din Legea nr. 21/1924, fiind supusă înregistrării în registrul special al persoanelor juridice fără scop lucrativ, ţinut iniţial de Curtea de Apel şi transmis tribunalului după intrarea în vigoare a O.G. nr. 26/200o.

În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile art. 83 alin. (2), art. 35 – 37 din O.G. nr. 26/2000 tribunalul a apreciat că este competent să soluţioneze în primă instanţă cererea petentei.

Văzând dispoziţiile art. 33 alin. (1), (2) din ordonanţă şi, cum cererea de modificare a fost însoţită de acte doveditoare, în special Procesul Verbal al Adunării generale a Uniunii, încheiat la data de 16.02.2008, atestat prin Încheierea nr. 17/12.05.2008, tribunalul a dispus conform celor mai sus arătate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs Universitatea „T.” din Timişoara care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii formulate de petentă.

În motivare a invocat faptul că modificările aduse actului constitutiv şi statutului uniunii sunt în  realitate modificări ale organizării şi funcţionării universităţii.

Aceste modificări sunt contrare legii câtă vreme universitatea a fost înfiinţată prin Legea nr. 484/2002 şi funcţionează în baza Legii nr. 84/1995 a învăţământului, astfel că normele ce-i reglementează funcţionarea şi organizarea pot fi modificate de ea însăşi şi nu de o uniune cu scop nepatrimonial, în baza autonomiei universitare.

Recurenta şi-a justificat interesul în promovarea acestei căi de atac învederând că, în baza modificărilor aprobate de prima instanţă, intimata a solicitat anularea alegerilor din cadrul universităţii.

În susţinerea recursului, recurenta a depus la dosar înscrisuri pentru a dovedi că preşedintele intimatei a procedat – în baza sentinţei recurate – la suspendarea din funcţie a prorectorului universităţii; a mai depus Carta Universităţii „T.” din Timişoara.

Pe calea concluziilor scrise depuse în termenul de pronunţare, petenta intimată a solicitat respingerea recursului, invocând tardivitatea acestuia.

În susţinerea excepţiei a învederat că recurentei i-a fost comunicată de către petentă hotărârea primei instanţe împreună cu un set de acte, iar din răspunsul recurentei rezultă că aceasta a luat cunoştinţă de conţinutul sentinţei la 01.08.2008.

În aceste condiţii, recursul a fost declarat cu încălcarea dispoziţiilor art. 3361 alin. (1) C.proc.civ., art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 103 alin. (1) C.proc.civ. – a susţinut intimata.

Având a se pronunţa în baza art. 137 alin. (1) C.proc.civ. asupra acestei excepţii, instanţa a găsit-o ca nefiind fondată şi a respins-o ca atare, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că din coroborarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi art. 11 alin. (1), (3) din O.G. nr. 26/2000 rezultă că Universitatea T. Timişoara avea la dispoziţie un termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii pentru a declarat prezentul recurs.

Hotărârea recurată a fost comunicată recurentei de către instanţă la 30.09.2008, iar recursul a fost înregistrat la 06.10.2008, deci cu respectarea termenului de 5 zile de la comunicare mai sus arătat.

Nu pot fi reţinute ca întemeiate susţinerile petentei-intimate potrivit cu care termenul de recurs curge de la data la care recurenta a luat cunoştinţă de conţinutul hotărârii dată de tribunal, respectiv de la data primirii notificării ce a avut anexată şi respectiva hotărâre, notificare emisă de petentă.

A da eficienţă acestei susţineri echivalează cu introducerea, contrar dispoziţiilor legale, a unui nou caz de echipolenţă pe lângă cele limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 102 alin. (2) C.proc.civ. şi ale art. 284 C.proc.civ. raportat la art. 316 C.proc.civ.

Examinând fondul recursului prin prisma criticilor formulate şi în baza dispoziţiilor art. 3041 C.proc.civ., art. 306 alin. (2) C.proc.civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C.proc.civ., faţă de înscrisurile de la dosar şi de dispoziţiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanţa a reţinut următoarele:

Întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile O.G. nr. 26/2000, petenta a solicitat prin preşedinte ca instanţa să dispună înscrierea modificărilor aduse actului constitutiv şi statutului, modificări cuprinse în Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a fondatorilor Uniunii „Fundaţia A.” din 16.02.2008.

Din cuprinsul actelor de la dosar rezultă că aceste modificări se referă la:

1. Instituirea funcţiei de preşedinte al Universităţii „T.”.

2. Constituirea Consiliului de Administraţie al Universităţii „T.”.

3. Aprobarea Regulamentului de funcţionare al Consiliului de administraţie al Universităţii „T.” din Timişoara.

4. Modificări la Statutul şi Actul constitutiv al Uniunii Fundaţia „A.”.

5. Aprobarea modificărilor şi completărilor la Carta Universităţii „T.” din Timişoara, conform legislaţiei în vigoare.

6. Diverse.

Efectuarea susmenţionatelor modificări este guvernată de dispoziţiile OG 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii astfel că, examinând efectele acestor modificări, instanţa este ţinută să le verifice inclusiv prin prisma dispoziţiilor art. 2 lit. f) („Prezenta ordonanţă are ca scop crearea cadrului pentru respectarea ordinii publice”) şi, respectiv, ale art. 3 („Actele juridice de constituire a asociaţiilor şi fundaţiilor, încheiate în condiţiile prezentei ordonanţe, sunt guvernate de legea civilă”) din ordonanţă.

Or, dispoziţiile art. 5 C.civ. prevăd că nu se poate deroga prin convenţie la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri, iar art. 968 C.civ. dispune că este nelicită cauza prohibită de legi, contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.

Pornind de la aceste dispoziţii legale imperative, este de observat că modificările actelor petentei au ca efect modificări esenţiale ale structurii organizatorice şi funcţionale ale Universităţii „T.”.

Instanţa apreciază că, în principiu, uniunea are aptitudinea de a aduce modificări statutului şi actului constitutiv, însă aceste modificări trebuie să se supună legii civile, în sensul mai sus arătat.

În cauza de faţă, se observă că universitatea recurentă a fost înfiinţată ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ (art. 1 din Legea nr. 484/2002). În consecinţă, organizarea şi funcţionarea universităţii sunt supuse reglementărilor Legii nr. 84/1995 republicată a învăţământului (art. 1, 15, 103 alin. (1), (2), art. 104, art. 1161 din lege).

Din examinarea coroborată a înscrisurilor anexate de petentă cererii adresate instanţei rezultă că adunarea generală a fondatorilor petentei a hotărât instituirea funcţiei de preşedinte al Universităţii „T.”, constituirea consiliului de administraţie şi aprobarea regulamentului de funcţionare al consiliului de administraţie al aceleiaşi universităţi; au fost aprobate modificări şi completări la Carta Universităţii. Totodată, statutul petentei a fost modificat în sensul înfiinţării funcţiei de preşedinte mai sus menţionate şi a consiliului de administraţie al Universităţii „T.” precum şi în cel al schimbării denumirii de consiliu de administraţie al uniunii în Consiliu director.

În ceea ce priveşte funcţia de preşedinte al universităţii, Legea nr. 84/1995 în forma în vigoare şi la acea dată prevedea, cu referire specială la universităţile particulare, că acestea pot înfiinţa funcţia de preşedinte al universităţii, cu atribuţiile stabilite de carta universităţii (art. 1162 alin. (2) din lege).

Este de observat, în primul rând că, potrivit dispoziţiilor legale susmenţionate, înfiinţarea funcţiei de preşedinte este atributul exclusiv al universităţii, atribut ce se exercită prin propriile organe de conducere conform dispoziţiilor art. 13, 89 şi urm. din lege.

În al doilea rând, posibilitatea înfiinţării acestei funcţii a fost recunoscută universităţilor particulare potrivit Legii nr. 480/19.12.2006, lege ulterioară intrării în vigoare a Cartei Universităţii „T.” (15.09.2005); cum carta nu cuprinde, deci, referiri la funcţia susmenţionată, era necesară în prealabil modificarea respectivei Carte. Or, în cauza de faţă, abia după ce s-a hotărât înfiinţarea funcţiei de preşedinte şi a fost aleasă doamna A. în această funcţie s-a procedat la modificarea Cartei.

Dincolo, însă, de aceste aspecte relativ formale, esenţial este că nici înfiinţarea vreunei funcţii şi nici modificarea Cartei nu puteau fi hotărâte decât de Universitate prin organele sale de conducere.

Astfel,  art. 13 din Legea învăţământului garantează autonomia universitară, iar art. 89 alin. (1) stabileşte că, în baza autonomiei, comunitatea universitară are dreptul de a se conduce fără ingerinţe, viaţa comunităţii universitare fiind reglementată de norme cuprinse în Carta universitară.

Or, potrivit Cartei Universităţii „T.” (în forma nemodificată ca efect al hotărârii judecătoreşti ce face obiect al prezentului recurs), Senatul Universităţii ca organism suprem de conducere al universităţii are atribuţia de a hotărî modificarea Cartei (art. 67, art. 72 lit. b) din cartă).

Cum înfiinţarea funcţiei de preşedinte şi modificarea în acest sens a cartei s-au dispus cu încălcarea dispoziţiilor susmenţionate, nu pot fi dispuse modificările în sensul solicitat de petentă.

Nici sub aspectul constituirii consiliului de administraţie al universităţii cererea de modificare formulată de petentă nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

În primul rând, sunt incidente şi sub acest aspect dispoziţiile legale referitoare la autonomia universitară mai sus arătate.

În al doilea rând, potrivit dispoziţiilor art. 1162 din Legea nr. 84/1995, structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare, atribuţiile, modul de constituire şi durata mandatelor sunt stabilite de Carta Universităţii, deciziile finale revenind, în acest sens, universităţii.

Or, cum senatul este organismul suprem de conducere al universităţii (art. 67 din Cartă), intră în atribuţiile sale să valideze constituirea Consiliului de administraţie [art. 72 lit. l) din Cartă] care are componenţa stabilită de art. 90 din Cartă.

Având în vedere aceste norme care sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile Legii 128/1997 privind Statutul personalului didactic, instanţa reţine că modificările solicitate de petentă sub acest aspect nu pot fi încuviinţate. Pe cale de consecinţă, neavând atribuţii în constituirea Consiliului de administraţie al Universităţii, petenta nu poate proceda nici la adoptarea Regulamentului de funcţionare a respectivului consiliu.

Este de observat, din examinarea acestui regulament, că acest consiliu tinde să preia în cvasitotalitate atribuţiile Senatului astfel cum sunt ele stabilite de dispoziţiile art. 72 din Cartă, ceea ce contravine dispoziţiilor legale ce reglementează autonomia universitară.

După cum s-a mai arătat, potrivit dispoziţiilor art. 92 alin. (1) din Legea învăţământului, Carta Universitară a instituţiei de învăţământ este adoptată de Senatul universitar în condiţiile legii şi, potrivit art. 72 lit. b) din Carta Universităţii „T.”, senatul este cel care hotărăşte modificarea acesteia.

În consecinţă, nici modificarea Cartei şi nici adoptarea uneia noi nu pot fi hotărâte de petentă astfel că modificările propriilor acte nu pot fi încuviinţate nici sub acest aspect.

În concluzie, modificările Statutului şi a actelor constitutive ale petentei, modificări ce fac obiect al prezentei cereri de chemare în judecată reprezintă, în realitate, modificări esenţiale ale modului de organizare şi funcţionare al unei universităţi, ceea ce contravine dispoziţiilor legale mai sus evocate.

Referitor la actul prin care instanţa s-a desesizat, Curtea apreciază că, deşi potrivit dispoziţiilor art. 336-337 C.proc.civ. acesta este o încheiere iar prima instanţă l-a intitulat „sentinţă”, acest aspect formal este nerelevant, câtă vreme recursul a fost examinat prin prisma criticilor invocate de recurentă cu referire şi la dispoziţiile art.331 şi următoarele C.proc.civ.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2), (3) C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9, 3041 C.proc.civ., instanţa a admis recursul declarat de Universitatea „T.” din Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 26/PI/CC/01.07.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 8023/325/2008 şi a modificat sentinţa în sensul că a respins cererea de înscriere a modificărilor actului constitutiv şi a statutului formulată de petenta Uniunea „Fundaţia A.”.

Domenii speta

Spete similare