Pensie de serviciu. Personal auxiliar de specialitate al fostelor notariate de stat. Momentul naşterii dreptului la pensie de serviciu

Pensie de serviciu. Personal auxiliar de specialitate al fostelor notariate de stat. Momentul naşterii dreptului la pensie de serviciu

Legea nr. 567/2004, art. 68 alin. (1), alin. (2), alin. (4), alin. (41), art. 93

O.U.G nr. 100/2007, art. III pct. 1

H.G. nr. 290/2005, art. 4 lit. c), art. 16 lit. b)

Dreptul la pensie de serviciu al personalului auxiliar de specialitate al fostelor notariate de stat, pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, s-a născut doar la data de 8.10.2007, dată la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 100/2007, prin care s-a modificat Legea nr. 567/2004, deoarece art. 68 din Legea nr. 567/2004 a fost completat cu alin. (5), care prevede că dispoziţiile alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 567/2004 sunt aplicabile, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public şi care îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu.

Art. 93 din Legea nr. 567/2004, modificată prin Legea nr.17/2006, reglementează conţinutul noţiunii de vechime în serviciu a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor de judecată sau al parchetelor de pe lângă acestea, însă nu lărgeşte categoria de personal auxiliar definită de art. 3 din lege.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 3527 din 10 decembrie 2008 (judecător dr. Carmen Pârvulescu)

Prin sentinţa civilă nr. 1478/13.03.2008, pronunţată în dosarul nr. 1077/30/2008, Tribunalul Timiş a admis contestaţia formulată de reclamanta B.I.E. împotriva deciziei de pensionare nr.156031/28.12.2007, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, prin care reclamanta a solicitat anularea acestei decizii de pensionare şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să stabilească şi să achite pensia de serviciu, cuvenită reclamantei, începând cu data de 28.02.2007.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin decizia nr. 156031/17.11.2007, reclamanta a fost pensionată pentru muncă depusă şi limită de vârstă, în condiţiile Legii nr. 3/1977.

Prin cererea înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii Timiş sub nr. 31370/28.02.2007, reclamanta a solicitat acordarea pensiei de serviciu, în temeiul Legii nr. 567/2004, anexând adeverinţele nr. 127/E/27.02.2007 şi nr. 767/E/12.12.2007, emise de către Tribunalul Timiş.

Apărarea pârâtei privitoare la acordarea pensiei de serviciu cu începere de la data de 8.10.2007, dată la care a intrat în vigoare O.U.G nr. 100/2007, a fost înlăturată de către instanţa de fond prin raportare la prevederile art. 68 din Legea nr. 567/2004 şi art. 4 lit. c) din H.G. nr. 290/2005, întrucât reclamanta a solicitat acordarea pensiei de serviciu începând cu data înregistrării cererii de solicitare a acesteia, respectiv 28.02.2007.

Pârâta a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1478/13.03.2008 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de recurs se arată că decizia nr. 156031/28.12.2007 a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 68 alin. (5) din Legea nr. 567/2004, astfel cum a fost modificată prin art. III pct. 1 din O.U.G nr. 100/2007, şi cu luarea în considerare a salariului de bază brut lunar realizat de un grefier la data de 8.10.2007, inclusiv a sporului de vechime în procent de 25%, avut la data eliberării din funcţie, menţionate în adeverinţa nr. 767/E/12.12.2007.

Reclamantei i s-a acordat pensie de serviciu începând cu data de 8.10.2007, deoarece personalul auxiliar de specialitate al fostelor notariate de stat nu beneficia de pensie de serviciu până la  intrarea în vigoare a O.U.G nr. 100/2007, prin care a fost modificată Legea nr. 567/2004.

Pentru personalul auxiliar de specialitate al fostelor notariate de stat, pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 567/2004, beneficiar al pensiei din sistemul public, dreptul la pensie de serviciu a fost recunoscut de dispoziţiile art. 68 alin. (5) din Legea nr. 567/2004, modificată prin art. III pct. 1 din O.U.G nr. 100/2007, iar nu ca urmare a modificării art. 93 din Legea nr. 567/2004 prin art. I pct. 51 din Legea nr. 17/2006.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că art. 93 pct. 1 din Legea nr. 17/2006 şi Ordonanţa nr. 8/2007 au reglementat dreptul personalului auxiliar al notariatelor la pensie de serviciu.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C.proc.civ., Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

La data solicitării pensiei de serviciu, respectiv la data de 28.02.2007, reclamanta avea calitatea de pensionară, conform deciziei de pensionare pentru muncă depusă şi limită de vârstă nr. 156031/31.10.1995, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Timiş în temeiul prevederilor Legii nr. 3/1977.

Conform art. 68 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 567/2004, intrată în vigoare la 1.01.2005, beneficiază de pensie de serviciu personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor de judecată sau al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi personalul auxiliar pensionat anterior intrării în vigoare a legii.

Art. 3 din Legea nr. 567/2004, intrată în vigoare la 1.01.2005, defineşte personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzând că este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, informaticieni şi registratori.

Art. 93 din aceeaşi lege reglementează conţinutul noţiunii de vechime în serviciu a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor de judecată sau al parchetelor de pe lângă acestea, însă nu lărgeşte categoria de personal auxiliar definită de art. 3 din lege, cum susţine în mod eronat reclamanta.

Având în vedere dispoziţiile legale citate anterior şi faptul că, la momentul pensionării pentru muncă depusă şi limită de vârstă în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 3/1977, reclamanta nu a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor de judecată sau al parchetelor de pe lângă acestea, în mod greşit a reţinut instanţa de fond că ea putea beneficia de pensie de serviciu cu începere de la data de 28.02.2007, dată la care a depus cerere de acordare a acestei pensii.

Conform art. 68 alin. (1) - alin. (4) din Legea nr. 567/2004, modificată prin Legea nr. 17/2006, intrată în vigoare la 4.02.2007,  beneficiază de pensie de serviciu personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor de judecată sau al parchetelor de pe lângă acestea, precum şi personalul auxiliar pensionat anterior intrării în vigoare a legii.

Potrivit art. 68 alin. (41) din Legea nr. 567/2004, modificată prin Legea nr. 17/2006, intrată în vigoare la 4.02.2007, persoanele care îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute la alin. (1) şi (3) numai în funcţia de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au avut sau au o altă ocupaţie. 

Prin urmare, reclamanta nu putea beneficia de pensie de serviciu după modificarea Legii nr. 567/2004 prin Legea nr. 17/2006, respectiv de la data de 28.02.2007, întrucât nu a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate la momentul pensionării pentru limită de vârstă, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 68 alin.4 şi alin.41 din lege.

Dreptul reclamantei la pensie de serviciu s-a născut doar la data de 8.10.2007, dată la care a intrat în vigoare OUG nr. 100/2007, prin care s-a modificat Legea nr. 567/2004, deoarece art.68 din Legea nr. 567/2004 a fost completat cu alin.5, care prevede că dispoziţiile alin.1, 2 şi 4 din Legea nr. 567/2004 sunt aplicabile, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale, pensionat anterior intrării în vigoare a prezentei legi, care beneficiază de pensie în sistemul public şi care îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu.

Deşi, art. 16 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 567/2004 dispune că drepturile de pensie de serviciu se stabilesc de la data depunerii cererii, reclamanta nu poate beneficia de pensie de serviciu de la această dată, întrucât ea este anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 100/2007, iar legea nouă produce efecte doar pentru viitor.

Pe de altă parte, dreptul reclamantei la pensie de serviciu s-a născut în temeiul art. 68 alin. (5) din Legea nr. 567/2004, introdus prin O.U.G. nr. 100/2007, iar nu ca urmare a modificării art. 93 prin dispoziţiile Legii nr. 17/2006.

Prin urmare, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale aplicabile speţei, astfel încât este incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. (1) – alin. (3) C.proc.civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat şi a modificat în tot hotărârea recurată, în sensul că a respins acţiunea civilă formulată de către reclamanta B.I.E. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare