Pensii

Refuzul justificat al Casei de Pensii de a valorifica întreaga perioadă reţinută în adeverinţa eliberată de fostul angajator care atestă perioada lucrată de reclamant în condiţii speciale de muncă, în situaţia în care adeverinţa fusese emisă în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive pentru o anumită perioadă, iar pentru restul perioadei din adeverinţă nu era indicat temeiul legal al acordării. Înţelesul sintagmei „la zi” din dispozitivul hotărârii judecătoreşti se referă la data pronunţării şi nu operează şi pentru viitor.

Tribunalul Mehedinţi-sentinţa din 14.11.2014

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. 3005/101/2014 contestatorul M. V., a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii M. şi Casa Naţională de Pensii Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 22.514/18.12.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Publice M. şi să fie  obligată  Casa judeţeană de Pensii Publice M. să emită o nouă decizie  de pensie prin care să se stabilească şi să se acorde corect drepturile de pensie, obligarea la plata drepturilor de pensie începând cu data depunerii dosarului de pensionare cu cererea nr. 22514/05.11.2013.

În fapt a arătat că a fost salariatul S. R. T. cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată şi a desfăşurat activitate în condiţii de grupa I/ condiţii speciale de muncă, de la data angajării, condiţii datorită cărora a avut dreptul şi a primit din partea unităţi grupa I/ condiţii speciale de muncă.

A arătat că în data de 05.11.2013 a depus la Casa Judeţeană de Pensii M. cu cererea nr. 22514/2013, dosarul de pensionare, întrucât conform Legii nr. 263/2010 îndeplinea condiţiile de pensionare cu reducerea vârstei standard de pensionare, de la data de 29.02.2012, iar prin decizia nr. 22514/18.12.2013 i s-a respins cererea de pensionare, motiv pentru care a fost prejudiciat material prin neacordarea pensiei de la data de 05.11.2013.

A mai menţionat că, în decizia emisă, Casa Judeţeană de Pensii M.  nu a ţinut seama de prevederile din carnetul de muncă precum şi cele din adeverinţele întocmite de sucursala R. T..

În data de 28.01.2014 a atacat decizia nr. 22514/18.12.2013 la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii M., considerând că este netemeinică şi nelegală, atât ca formă  cât şi în conţinut, ca urmare a încălcării dreptului de acordare a pensiei cu reducerea vârstelor standard de pensionare, a principiului egalităţi în drepturi, a principiului  drepturilor câştigate, precum şi al dreptului la asigurări sociale.

Consideră că, raportat la data naşterii, respectiv 29.08.1958, în momentul depunerii cererii la Casa  de Pensii, respectiv data de 05.11.2013, vârsta era de 55 de ani şi 2 luni, îndeplinea condiţiile de pensionare conform art. 55, alin. 1 din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice care prevede:,, Persoanele care au realizat stagiul complet de cotizare au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare”.

A mai susţinut că vechimea totală în grupa I/ condiţii speciale de muncă era de 23 de ani şi 3 luni, iar din tabelul nr. 2 din legea pensiilor, precum şi din tabelul 1^1 din legea nr. 380/2013, rezultă o reducere a vârstei standard cu 11 ani şi 6 luni, scăzând această reducere din 65 de ani îndeplinea condiţiile de pensionare la data de 29.02.2012, iar dacă mai adăuga un an provenit din vechimea în grupa a II-a de muncă se putea pensiona cu reducerea vârstei  standard de pensionare la data de 29.02.2011.

Mai mult decât atât Casa Teritorială de Pensii M. , nu a respectat prevederile art. 159 alin. 1, coroborat cu art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora dovada vechimii în muncă se face cu carnetul de muncă, iar din carnetul de muncă şi din adeverinţele mai sus menţionate, reiese că a lucrat în grupa a II-a de muncă, timp de 7 ani şi 5 luni în procent de 100%, iar în grupa I/ condiţii speciale  a lucrat 23 de ani şi 3 luni.

A mai arătat că prin decizia de pensionare nr. 22514/18.12.2013,  în mod eronat s-a reţinut că a lucrat în condiţii speciale timp de 8 ani, 9 luni şi 20 de zile, încălcându-se atât prevederile legii nr. 263/2010 (art. 55), dar şi cele ale Legii nr. 380/24.12.2013, art. 1.

La data de 14.05.2014 Casa Judeţeană de Pensii M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă.

În fapt a arătat că potrivit Ordinului nr. 1453/2011 în cadrul Casei Naţionale  de Pensii Publice  s-a înfiinţat Comisia Centrală de Contestaţii care hotărăşte  asupra  deciziilor  de pensie  emise de  Casele Teritoriale de Pensii.

A arătat că , Casa Naţională de Pensii Publice prin Ordinul nr. 1147/19.09.2011 a dispus ca reprezentarea CNPP în faţa instanţelor judecătoreşti competente, în litigii privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii care au ca obiect deciziile de pensie , să fie îndeplinite de Casa Judeţeană de Pensii M..

În ceea ce priveşte  petitul privind  contestarea deciziei de pensionare  a arătat că prin adresa nr. 22514/16.04.2014, dosarul administrativ de pensionare al reclamantului împreună cu contestaţia la decizia de pensionare au fost transmise Comisiei centrale de Contestaţii.

În dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar borderoul nr. 28 /17.04.2014 prin care a fost înaintat dosarul administrativ de pensie al reclamantului şi adresa de înaintare a acestuia.

La întâmpinarea astfel formulată contestatorul a depus răspuns prin care a solicitat respingerea  apărărilor formulare prin întâmpinare de către pârâtă.

A mai susţinut că potrivit art. 12 din Ordinul nr. 1453/2011 Casa Judeţeană de Pensii era obligată ca în termen de cel mult 7 zile de la înregistrare să transmită documentele necesare soluţionării contestaţiei către Comisia Centrală de Contestaţii, obligaţie pe care pârâta nu şi-a îndeplinit-o, atâta timp cât dosarul a fost înaintat după mai mult de 2 luni de la formularea contestaţiei.

Art. 150 alin. 4 şi art. 18 din ordinul intern invocat de pârâtă precizează că termenul în care se soluţionează contestaţia de către Comisia Centrală de Contestaţii este de 45 de zile de la data înregistrării.

La termenul din data de 20.06.2014 intimata prin reprezentantul legal a depus la dosar un set de înscrisuri, iar instanţa a dispus emiterea unei adrese la Comisia Centrală de Contestaţii Bucureşti pentru a afla în ce stadiu se află contestaţia  şi dacă a fost emisă o hotărâre.

La data de 28.07.2014 s-a depus la dosar  Hotărârea nr. 8170/21.07.2014 pronunţată de Comisia Centrală de Contestaţii.

La termenul din data de 12.09.2014 instanţa faţă de susţinerile reclamantului  şi având în vedere că s-a emis Hotărârea nr. 8170/21.07.2014 a Comisiei Centrale de Contestaţii, a dispus introducerea în cauză în calitate de intimată a  Casei Naţionale de Pensii Publice.

La termenul din 26.09.2014 Casa Naţională de Pensii Publice a formulat întâmpinare  prin care solicită respingerea contestaţiei împotriva deciziei ca tardiv introdusă.

Contestatorul depune răspuns la întâmpinare în care reia susţinerile din cererea de chemare în judecată.

La termenul din data de 07.11 2014 intimata a depus la dosar note scrise prin care a arătat că reclamantul a beneficiat de acordarea condiţiilor speciale e muncă pentru perioada 02.06.2006-21.01.2010, nevalorificându-i în condiţii speciale şi perioada ulterioară datei de 21.01.2010, pentru motivul neexistenţei unui temei legal.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine următoarele:

La data de 5 noiembrie 2013,reclamantul M. V. a depus la Casa Judeţeană de Pensii M. dosarul de pensionare, înregistrat sub nr. 22514/05.11.2013.

Analizând dosarul, pârâta Casa Judeţeană de Pensii M. a emis decizia nr. 22514/18.12.2013, prin care a respins cererea de pensionare a reclamantului deoarece vârsta la data solicitării este mai mică decât vârsta standard redusă, conform art. 55 din Legea 263/2010.

Împotriva acestei decizii, la data de 28 ianuarie 2014 reclamantul a formulat contestaţie  la Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, înaintată Casei naţionale de Pensii Publice, conform susţinerilor pârâtei Casa Judeţeană de Pensii M.  şi a borderoului nr. 28 depus de aceasta la dosar, abia la 17.04.2014, deci la circa 2 luni şi jumătate de la înregistrarea contestaţiei la Casa Judeţeană de Pensii .

La data de 23 aprilie 2014, reclamantul se adresează şi instanţei de judecată, cu contestaţie împotriva deciziei Casei Judeţene de Pensii  de respingere a dosarului de pensionare al reclamantului.

Atât prin contestaţia înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii, cât şi prin cea adresată instanţei, reclamantul critică decizia de respingere a cererii sale de pensionare pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate, arătând, în esenţă, că în mod incorect nu i-a  fost valorificată adeverinţa nr.  2427/05.11.2013 eliberat de angajatorul său RAAN Dr. Tr. Severin Sucursala  R.-T. prin care se atestă că în perioada 02.06.2006-05.11.2013 a lucrat în condiţii speciale de muncă, precum şi faptul că pârâta nu a luat în calcul toată activitatea desfăşurată şi dovedită cu carnetul de muncă şi adeverinţe eliberate de angajator.

În cursul procesului, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice a emis Hotărârea nr. 8170/21.07.2014, prin care a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei de pensionare nr. 22514/18.12.2013 emisă de Casa Judeţeană de Pensii M..

Cum potrivit art. 153 din Legea 263/2010, în instanţă pot fi contestate doar  Hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii privind contestarea deciziilor de pensie şi cum Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice a emis hotărârea nr. 8170 la contestaţia reclamatului abia la 21 iulie 2014, instanţa a introdus în cauză în calitate de pârâtă, Casa Naţională de Pensii Publice.

Potrivit art. 12 din Ordinul 1453/2011 al Ministrului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, pârâta Casa Judeţeană de Pensii avea obligaţia ca în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea contestaţiei, să o înainteze, împreună  cu dosarul de pensie al reclamantului comisiei Centrale  de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, iar potrivit art. 150 alin. (4), aceasta din urmă era obligată să o soluţioneze în termen de 45 de zile  de la data înregistrării acesteia.

Cum nici unul dintre aceste termene nu au fost respectate, contestaţia depusă de reclamant la 28 iunie 2014, fiind înaintată la data de  17.04.2014 de către Casa Judeţeană de Pensii, iar hotărârea Comisiei Centrale de Contestaţii fiind emisă la 21 iulie 2014, reclamantul în mod legal s-a adresat instanţei de judecată.

Prin urmare, cum culpa în nerespectarea acestor termene revine exclusiv celor două pârte,instanţa urmează să respingă ca neîntemeiate excepţiile invocate de pârâte, respectiv excepţia prematurităţii introducerii acţiunii faţă de hotărârea Comisiei centrale de contestaţii, întrucât  în urma procesului Casa Naţională de Pensii Publice a emis hotărârea dată în rezolvarea contestaţiei  reclamantului, precum şi excepţia tardivităţii contestării acestei hotărâri, deoarece contestaţia reclamantului  vizează şi contestarea acestei hotărâri depuse la dosar  în cursul judecăţii.

Pe fond, instanţa apreciază neîntemeiată contestaţia din următoarele considerente:

Începând cu 31.07.1990, reclamantul lucrează ca mecanic de locomotivă (iniţial ajutor mecanic de locomotivă) în cadrul RAAN Sucursala R.-T..

Pentru perioada ulterioară datei de 1 aprilie 2001, reclamantul a solicitat recunoaşterea  condiţiilor speciale în instanţă, iar prin sentinţa civilă nr. 387/24.03.2011 a Tribunalului Mehedinţi definitivă şi irevocabilă s-a obţinut  încadrarea în condiţii speciale a activităţii reclamantului pentru perioada 01.04.2001-01.03.2006, iar prin sentinţa civilă 83/21.01.2010 a aceleiaşi instanţe, definitivă şi irevocabilă s-a dispus încadrarea în condiţii speciale de muncă pentru perioada 02.06.2006- la zi.

În baza acestei ultime sentinţe, angajatorul a emis adeverinţa nr. 2427/05.11.2013 prin care a atestat că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă în perioada 02.06.2006-05.11.2013, conform sentinţei civile  83/21.01.2010  pronunţată în dosarul 2208/101/2009, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a dispus acordarea condiţiilor speciale de muncă în conformitate cu prevederile HG 1025/2003.

Deşi, şi această adeverinţă a fost depusă odată cu  dosarul de pensioare al  reclamantului la Casa Judeţeană de Pensii , nu a fost valorificată de către aceasta decât perioada 02.03.2006-21.01.2010 ca fiind lucrată în condiţii speciale, apreciindu-se că formula ,, la zi” din dispozitivul hotărârii se referă la data pronunţării.

Instanţa apreciază că în mod corect a fost valorificată ca şi perioadă lucrată în condiţii speciale doar perioada  lucrată până la 21.01.2010, întrucât în dispozitivul sentinţei civile 83/2010 care a stat la baza eliberării adeverinţei 2427/05.11.2013 a angajatorului RAAN Sucursala R.- T. se  acordă reclamantului aceste condiţii speciale  la zi, şi nu şi pentru viitor, caz în care instanţa ar fi făcut aceste menţiuni în dispozitivul hotărârii, lucru care nu s-a întâmplat. Ori, prin eliberarea  adeverinţei nr. 2743/2013 şi recunoaşterea condiţiilor speciale de muncă fără a exista un temei legal, nu îndreptăţeşte partea ca această adeverinţă să fie valorificată ad literam de pârâtă.

Prin urmare, cu privire la susţinerea reclamantului potrivit căreia prin decizia contestată s-a făcut un calcul eronat al reducerii vârstei standard de pensionare datorită perioadelor lucrate în condiţii de grupe şi speciale de muncă, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de grupa a II-a de muncă la Întreprinderea de Vagoane Dr. Tr. Severin în perioada 01.10.1981-01.02.1988, totalizând o perioadă de 6 ani şi 4 luni.

În perioada 01.02.1988-01.03.1989 a lucrat ca lăcătuş mecanic timp de 1 an şi 1 lună în grupa a II-a de muncă la Întreprinderea de Textile Orşova.

Începând cu 01.09.1991, îşi desfăşoară activitatea la RAAN- Sucursala R. – T., lucrând în condiţii de grupa  I de muncă în perioada 01.09.1991-31.03.2001 (timp de 9 ani şi 7 luni), iar după 01.04.2001, obţine prin  cele 2 hotărâri judecătoreşti amintite, încadrarea în condiţii speciale  pentru perioadele 01.04.2001-01.03.2006 ( respectiv 4 ani şi 11 luni) şi 02.03.2006-21.01.2010.

Totalizând aceste perioade, rezultă că reclamantul a desfăşurat 8 ani, 9 luni şi 20 de zile în condiţii speciale , 9 ani şi 7 luni în grupa I de muncă, 7 ani şi 5 luni în grupa a II-a de muncă, beneficiind de o reducere a vârstei standard de pensionare  de 7 ani şi 6 luni.

Deci, rezultă că pârâtele au apreciat  corect că reclamantul nu îndeplineşte cerinţele  art. 55  din Legea 263/2010 şi ca atare, urmează să respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului declarat de reclamant, conform deciziei nr.1219/06.03.2015.

Domenii speta

Spete similare