Recalculare pensie

În fapt, prin Sentinţa civilă nr. 1773 din 05.11.2015 pronunţată de Tribunalul Harghita, rămasă definitivă prin Decizia 280/A din 25.04.2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Harghita la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare a veniturilor bute evidenţiate în Adeverinţa nr. 33 din 06.03.2014 emisă de deţinătorul fondului arhivistic.

În executarea acestei hotărâri, Casa Judeţeană de Pensii Harghita a emis Decizia prin care a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, plata drepturilor făcându-se începând cu data de 05.11.2015, dată la care a fost pronunţată Sentinţa civilă nr. 1773/05.11.2015.

Astfel cum rezultă din actele dosarului reclamantul a depus, la data de 31.03.2014, la Casa Judeţeană de Pensii Harghita o cerere de recalculare a pensiei cu luarea în considerarea a Adeverinţei emise de către deţinătorul fondului arhivistic, însă aceasta a fost respinsă de pârâtă.

Chiar dacă reclamantul nu a indicat în cererea sa, în concret, de la ce dată solicită a i se recalcula şi plăti drepturile de pensie, instanţa nu poate avea în vedere o altă dată decât cea prevăzută la art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010. De altfel, o atare împrejurare rezultă şi din Decizia nr. 280/A din 25.04.2016, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, instanţa de apel specificând în cuprinsul deciziei faptul că prevederile legale anterior menţionate sunt aplicabile şi că reclamantului i se cuvin drepturile de pensie începând cu luna următoare celei în care a fot înregistrată solicitarea. În acest context, Curtea observă că reclamantul a înregistrat cererea la Casa Judeţeană de Pensii Harghita în luna martie 2014.

Argumentele primei instanţe şi ale intimatei în sensul că atunci când prin hotărâre judecătorească se dispune recalcularea pensiei nu mai sunt aplicabile prevederile art. 107 alin. 5 din Legea nr. 263/2010, nu pot fi primite, întrucât, reclamantul este obligat să urmeze procedura legală în sensul depunerii cererii la Casa de pensii, având posibilitatea de a se adresa instanţei în ipoteza în care i se respinge cererea. Or, din acest punct de vedere, faptul că în mod greşit Casa de pensii a respins cererea reclamantului nu poate să afecteze dreptul acestuia de a i se plăti drepturile de pensie începând cu luna următoare depunerii cererii, în lipsa vreunei culpe a acestuia.

Prin urmare, hotărârea  pronunţată de prima instanţă este nelegală, apelul reclamantului urmând a fi admis.

De asemenea, în ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosar, Curtea constată că într-adevăr, în cadrul acestui litigiu, reclamantul a achitat un onorariu avocaţial în cuantum de 300 lei şi a făcut dovada acestui aspect cu chitanţa nr. 446 din 03.02.2016.

Instanţa însă a omis să se pronunţe asupra cererii sale. Este adevărat că reclamantul avea la îndemâna posibilitatea de a solicita completarea hotărârii pronunţate, în sensul soluţionării capătului de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecată, însă neurmarea procedurii reglementate de dispoziţiile art. 444 Cod procedură civilă nu îngrădeşte dreptul reclamantului de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, într-un litigiu distinct.

În acest context, instanţa subliniază faptul că argumentele reţinute de prima instanţă în privinţa acestui petit, în sensul că ar fi neîntemeiat din moment ce din hotărârile pronunţate nu rezultă că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita ar fi fost obligată la plata cheltuielilor de judecată nu pot fi primite. Astfel, dacă prin hotărâre s-ar fi dispus asupra cheltuielilor de judecată, ar fi fost numai o chestiune de executare şi hotărârea ar fi beneficiat de autoritate de lucru judecat. Însă, în contextul omisiunii pronunţării asupra cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reclamantul are dreptul fie să ceară completarea hotărârii, fie să solicite cheltuielile pe cale separată.

Aşa fiind, cererea acestuia este admisibilă şi fondată, existând dovada cheltuielilor efectuate, astfel cum am arătat anterior, motiv pentru care apelul reclamantului urmează a fi admis şi sub acest aspect.

Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând ca în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă să dispună schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii reclamantului.

Domenii speta

Spete similare