Infracţiuni prevăzute în legi speciale

Infracţiuni prevăzute în legi speciale

O.U.G. nr. 195/2002, art. 87 alin. (1)

C.pen., art. 181

C.proc.pen., art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1

Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală este o infracţiune de pericol. Deci, nu se poate aprecia caracterul penal al faptei prin urmarea produsă. Gravitatea faptei trebuie apreciată în conformitate cu rezultatul ce s-ar fi putut produce ca urmare a săvârşirii faptei. Tot astfel, depăşirea cu o valoare redusă a limitei concentraţiei de alcool în sânge poate conduce, eventual, la reţinerea unei circumstanţe atenuante, iar nu la înlăturarea răspunderii penale. În fine, motivarea instanţelor precedente, că inculpatul nu a urmărit un scop prin comiterea faptei, nu este relevantă în cauză, deoarece infracţiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 nu presupune un scop special, pentru a fi întrunite elementele sale constitutive. Din probele administrate rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legală, a condus autovehiculul pe o  arteră circulată din oraş, iar fapta sa prezintă pericol social întrucât deplasarea sa a reprezentat un real pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, cu atât mai mult cu cât a produs un accident de circulaţie.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală,

Decizia penală  nr. 230/R din 5 martie 2009

Prin sentinţa penală nr. 310/06.10.2008, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr.3558/208/2007, a fost achitat inculpatul A.I., în baza art. 11 pct., 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C.proc.pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată; în baza art. 181 C.pen. raportat la art. 91 lit. c) C.pen. i-a fost aplicată inculpatului amendă administrativă în cuantum de 500 (cinci sute) lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin  rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş din 26 noiembrie  2007 a fost trimis în judecată inculpatul A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87  alin. (1)  din O.U.G.  nr. 195/2002, întrucât, găsindu-se sub influenţa băuturilor alcoolice, a condus  pe drum  public un autovehicul.

În fapt, prima instanţă a reţinut că în data de 03.07.2007, în jurul orelor  22,25 inculpatul A.I. a comis un accident  de circulaţie  la intersecţia dintre str. Orşovei şi str. Dâlmei, în localitatea Caransebeş, inculpatul aflându-se la volanul autoturismului marca Opel Vectra, nu a acordat prioritate microbuzului marca Iveco, condus de către numitul L.I.; cei doi conducători auto au fost testaţi cu aparatul alcooltest, ocazie cu care s-a stabilit că inculpatul A.I. avea o concentraţie de 0,72 mlg/ litru alcool pur în aerul respirat; inculpatul a  fost condus la Spitalul Caransebeş unde i s-a recoltat o probă biologică în vederea stabilirii alcoolemie; din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 247/A/10.07.2007 al Serviciului de Medicină Legală Caraş-Severin, a reieşit că alcoolemia inculpatului, era la orele 23,00 de 1,45 gr/litru alcool pur  în  sânge.

S-a reţinut că inculpatul a susţinut, atât în faţa organului de urmărire penală, cât şi a instanţei de judecată că a plecat de la locul lui de muncă,  situat în piaţa agro-alimentară din Caransebeş, spre domiciliul său luând-o pe str. Dâlmei şi pe drum a simţit că i se face rău, el  suferind de diabet zaharat, a căutat o tabletă de ciocolată pentru a preîntâmpina criza  diabetică, dar nu a găsit şi şi-a amintit că în maşină are o sticlă de vin roşu, a luat sticla şi a  băut  0,500 ml; aşa  după cum declară inculpatul, acesta era un vin roşu de Recaş, care avea o  tărie de 11 grade.

În faza de cercetare judecătorească s-a efectuat o expertiză medico-legală la IML Timişoara  apoi una la INML Bucureşti, din care a reieşit că, la data de 3.07.2007, la ora 22,25 inculpatul ar  fi putut avea o alcoolemie cuprinsă între circa 0,70- 0,90 g‰; această concluzie a fost menţinută şi de către Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.

Instanţa de fond a apreciat că fapta săvârşită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social prevăzut de legea penală pentru infracţiunea incriminată în art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicat, deoarece din raportul de expertiză medico-legală al INML Bucureşti, precum şi din avizul dat de Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul INML Bucureşti  a reieşit că inculpatul ar fi avut la orele  22,25 o alcoolemie de circa  0,70-0,90 g‰, alcoolemia putând fi şi sub limita legală de 0,80 g‰ până la 0,90 g ‰, ceea ce ar duce la concluzia că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Judecătoria a reţinut că martorii B.D. şi H.M. au arătat că la locul accidentului au văzut că inculpatul avea o sticlă în mână.

La stabilirea în concret al gradului de pericol social al faptei, prima instanţă a avut în vedere atitudinea sinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, faptul că inculpatul a consumat vin, deoarece a simţit că face o criză diabetică, pentru a preîntâmpina criza; inculpatul este infractor primar şi nu a mai săvârşit fapte cu caracter penal.

Prima instanţă a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, deoarece s-a adus doar o atingere minimă valorii sociale apărate prin încriminarea faptei în art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, fapta  fiind lipsită  în mod vădit  de importanţă; inculpatul nu a urmărit, sub nici o formă, să se urce la volanul autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice, ci fapta a fost determinată de faptul că inculpatul suferă de diabet zaharat şi a simţit că urmează o criză diabetică, situaţie în care trebuia  să consume  dulce; cum altceva dulce nu avea în maşină, a consumat vin roşu dulce.

Împotriva hotărârii judecătoriei a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, criticând hotărârea ca fiind netemeinică şi nelegală, deoarece în mod greşit prima instanţă a apreciat că fapta săvârşită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; s-a solicitat casarea hotărârii instanţei de fond.

În motivarea apelului, Parchetul a arătat că fapta de a conduce un autoturism pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca şi pentru integritatea unor bunuri, ceea ce conferă un caracter grav; inculpatul a condus autoturismul pe o stradă din municipiul Caransebeş care este circulată intens, nu a avut un motiv întemeiat pentru a conduce autoturismul pe drumurile publice; în timpul cercetărilor a avut o atitudine nesinceră cu privire la consumul de alcool, iniţial declarând că a consumat doar o bere fără alcool, continuând să conducă autoturismul, deşi consumase băuturi alcoolice şi se simţea rău; inculpatul a fost implicat într-un accident de circulaţie, tamponându-se cu un microbuz care efectua transport de persoane.

S-a susţinut că rezultatul raportului de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, a fost stabilit pe baza unor date eronate, respectiv s-a reţinut că inculpatul a consumat, pe nemâncate, cca. 1 litru de vin de 110 în jurul orelor 22,00, deşi consumul de alcool a fost ulterior acestei ore, respectiv la ora 22,15; alcoolemia a fost calculată pe baza unor declaraţii subiective, care nu sunt relevante din punct de vedere juridic. 

Prin decizia penală nr. 175 din 09.12.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 3558/208/2007, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş împotriva sentinţei penale nr. 310/06.10.2008, pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. 3558/208/2007.

Pentru a pronunţa această hotărâre, verificând sentinţa primei instanţe în raport de motivele invocate în apel, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar sub toate aspectele temeiniciei şi legalităţii, conform art. 371, art. 378 C.proc.pen., Tribunalul a apreciat că apelul este nefondat.

S-a reţinut că prima instanţă, pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, a stabilit starea de fapt, în raport de care a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social redus şi a făcut aplicarea art. 181 C.pen.

Astfel, s-a considerat că, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, împrejurări care au fost detailat descrise de prima instanţă, precum şi persoana inculpatului, care este la prima încălcare a legii penale şi urmările concrete produse, s-a apreciat justificat gradul de pericol social al faptei, în sensul că acesta nu este ridicat, ci este  mai redus.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că, din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti (avizat de Comisia Superioară de Medicină Legală) rezultă că, în urma interpretării retroactive a alcoolemiei inculpatului, având în vedere că s-a recoltat o singură probă de sânge, s-a concluzionat că inculpatul A.I. ar fi putut avea la orele 22,25, o alcoolemie teoretică, cuprinsă între cca. 0,70 – 0,90 ‰, în funcţie de intervalul necesar absorbţiei totale a alcoolului în organism.

Având în vedere că, în raport de această concluzie, ar exista posibilitatea ca nivelul alcoolemiei să fi fost mai mic decât limita care stabileşte caracterul infracţional al faptei, tribunalul a constatat că nu se poate reţine în mod cert că alcoolemia a fost peste limita menţionată.

Aşadar, în raport de faptul că nivelul alcoolemiei putea fi între 0,70 – 0,90 ‰ şi de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, mai sus descrise, precum şi de poziţia sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, în sensul că a recunoscut că a consumat alcool, şi ţinând cont că este la prima încălcare a legii penale, instanţa de apel a reţinut în mod justificat că fapta inculpatului nu prezintă un grad de pericol social ridicat specific infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce priveşte celelalte motive invocate în apelul parchetului, instanţa de apel a considerat că acestea sunt nefondate, întrucât, chiar dacă conducerea unui autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie ce depăşeşte limita legală, prezintă pericol social ridicat, în speţă pericolul social se analizează concret, în funcţie de împrejurările concrete, de urmarea concretă produsă şi de persoana inculpatului.

Având în vedere motivele arătate, Tribunalul Caraş-Severin a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat şi l-a respins, fiind menţinută sentinţa primei instanţe.

Împotriva deciziei penale nr. 175 din 9.12.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penala şi urmare a rejudecării condamnarea inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală întrucât împrejurarea că inculpatul a recunoscut comiterea faptei nu justifică aplicarea art. 181 C.pen câtă vreme a fost surprins de către organele de poliţie, astfel că negarea faptei ar fi fost lipsită de sens, iar pe de altă parte este vorba despre o infracţiune de pericol, deci gravitatea faptei se apreciază în funcţie de rezultatul ce s-ar fi putut produce.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu conform art. 3856 C.proc.pen., instanţa de recurs a apreciat că decizia atacată este netemeinică pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Astfel, în data de 3.07.2007 inculpatul A.I. a fost depistat de către organele de poliţie în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra pe strada Dâlmei din Caransebeş şi, întrucât emana miros de alcool în aerul expirat a fost condus în vederea recoltării probelor biologice, ocazie cu care s-a constatat că avea o alcoolemie de 1,45%o .

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale, iar în faţa instanţei de judecată a recunoscut comiterea faptei, respectiv că a consumat alcool, un litru de vin pe fondul stării de rău cauzate de diabetul de care suferă.

Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală este o infracţiune de pericol şi deci nu se poate aprecia caracterul penal al faptei prin urmarea produsă, aşa cum au procedat instanţele de judecată investite cu soluţionarea cauzei. Gravitatea faptei trebuie apreciată în conformitate cu rezultatul ce s-ar fi putut produce ca urmare a săvârşirii faptei, iar fapta inculpatului de a conduce autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice denotă un grad ridicat de pericol social. Obiectul juridic al acestei infracţiuni vizează buna desfăşurare a relaţiilor sociale de care depinde siguranţa circulaţiei rutiere, motiv pentru care nu se poate admite că o asemenea faptă este lipsită de pericol social.  Legiuitorul  a stipulat această limită de 0,8‰ peste care este antrenată răspunderea penală deoarece s-a apreciat că la această valoare a alcoolemiei din sânge, organismul uman nu mai reacţionează la comenzi şi se pierd din instinctele necesare rulării cu autoturismul pe drumurile publice în condiţii de securitate. Depăşirea minoră a limitei concentraţiei de alcool în sânge poate conduce eventual la reţinerea circumstanţelor atenuante, dacă acestea sunt incidente în speţă, şi nu la înlăturarea răspunderii penale cu privire la fapta comisă.

Motivarea instanţelor în sensul că inculpatul nu a urmărit un scop prin comiterea faptei nu este relevantă în cauză deoarece infracţiunea prevăzută de art. 79 alin. (4) din O.U.G. nr. 195/2002 nu presupune, pentru întrunirea elementelor constitutive ale acesteia, existenţa unui anume scop special. Scopul întregeşte elementul subiectiv al infracţiunii şi presupune reprezentarea clară a rezultatului faptei de către făptuitor regăsindu-se în conţinutul juridic al infracţiunii dar desemnând o finalitate ce se situează în afara acesteia. În cazul infracţiunilor care cuprind, în conţinutul constitutiv al acestora scopul comiterii faptei, elementul subiectiv ia forma intenţiei calificată prin scop, ceea ce nu este cazul speţei în discuţie deoarece infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu este o infracţiune care se comite doar cu intenţie directă.

Din probele administrate în cauză, rezultă fără echivoc că inculpatul a avut o alcoolemie peste limita legală, a condus autoturismul pe o arteră circulată din oraş - indiferent de distanţa parcursă şi de intenţiile sale în deplasarea cu autoturismul - iar fapta sa prezintă pericol social întrucât dacă şi-ar fi continuat deplasarea, ar fi reprezentat un real pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere cu atât mai mult cu cât a produs un accident uşor de circulaţie.

În ceea ce priveşte raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul Naţional de medicină Legală Mina Minovici Bucureşti, rezultatul a fost stabilit pe baza datelor furnizate de inculpat cu privire la cantitatea de alcool îngurgitată şi nu are valoare juridică în cauză, unica probă concludentă fiind bazată pe recoltarea probei de sânge şi analiza acesteia, aşa cum rezultă din buletinul de analiză tehnologică alcoolemie nr. 247/A/10.07.2007

Astfel, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin împotriva deciziei penale nr. 175 din 9.12.2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr.  3558/208/2007.

A fost casată decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 310 din 6.10.2008 pronunţată de Judecătoria Caransebeş şi rejudecând:

În temeiul art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 a fost condamnat inculpatul la 1(un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

I-a fost interzis inculpatului exerciţiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza II şi 64 lit. b) C.pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 C.pen.

Apreciind că scopul pedepsei aşa cum este acesta reglementat de art. 52 C.pen., poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, în temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, în temeiul art. 82 C.pen. a stabilit termen de încercare de 3 ani pe seama inculpatului, iar în temeiul art. 359 C.proc.pen. a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.

În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., Curtea a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate anterior.

Domenii speta

Spete similare