Ucidere din culpă

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul M V,  trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „ucidere din culpă” prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal, partea civilă C G domiciliat în şi asiguratorul Carpatica Asig S.A reprezentată de lichidator CITR – Filiala Cluj. 

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au  răspuns părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită, fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă  după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 13.09.2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea pentru termenul din data de 20.09.2017, hotărând următoarele:

INSTANŢA

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Balş nr. XXXX, înregistrat pe rolul Judecătoriei Balş sub nr. XXX, inculpatul M V a fost trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că, în data de 19.03.2015, inculpatul M V, în calitate de conducător auto al autobuzului marca Setra, cu nr. de înmatriculare XXXXX, a iniţiat manevra de depăşire a unui biciclist care circula în aceeaşi direcţie şi pe care l-a acroşat cu poarta de la cala de bagaje laterală dreapta, această trapă fiind găsită ruptă. Din accident a rezultat decesul numitului C I de 72 de ani.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 23.05.2017, în baza art. 346 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. XXXX al Parchetului de pe lângă Judecătoria B privind pe inculpatul M V, trimis în judecată în stare de libertate pentru infracţiunea de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 2 din Codul penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul M V.

Înainte de a fi începută cercetarea judecătorească, persoana vătămată M V a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 80.000 lei din care 50.000 lei de la societatea de asigurări şi 30.000 lei de la inculpat, reprezentând daune morale.

La primul termen de judecată la care procedura de citare a fost legal îndeplinită şi cauza s-a aflat în stare de judecată, a fost audiat inculpatul care a recunoscut în totalitate fapta reţinută în sarcina sa şi a solicitat aplicarea procedurii abreviate de judecată. Cererea inculpatului a fost admisă la acelaşi termen de judecată.

La acelaşi termen de judecată a fost audiată partea civilă C G.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 19.03.2015, în jurul orei 10,40, inculpatul M V, în calitate de conducător auto al autocarului marca Setra, cu nr. de înmatriculare XXXXX, se deplasa pe strada N din oraşul B şi, în urma iniţierii manevrei de depăşire a unui biciclist care circula în aceeaşi direcţie, l-a acroşat pe acesta cu poarta de la cala de bagaje laterală dreapta.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.XXXX, moartea numitului C I, în vârstă de 72 de ani a fost violentă, leziunile putând fi produse în condiţiile unui accident de circulaţie. În sângele recoltat de la cadavru nu s-a evidenţiat prezenţa alcoolului etilic.

Din raportul de expertiză tehnică auto (filele 97-130), care se coroborează cu cercetarea la faţa locului, planşele foto (13-17) şi declaraţia inculpatului M V, rezultă că, la data de 19.03.2015, autocarul marca Setra, condus de inculpat, se deplasa în trafic normal pe strada N din oraşul B, pe un sector de drum în rampă. Inculpatul a observat o persoană care se deplasa în acelaşi sens pe lângă bicicletă şi, după ce s-a asigurat în oglinzile retrovizoare, a iniţiat manevra de depăşire a acestuia, poziţionând autocarul cu roţile de pe partea stângă cât mai aproape de axul şoselei. După efectuarea depăşirii, inculpatul a auzit o bubuitură şi a sesizat că trapa de la cala de bagaje era căzută pe carosabil. Inculpatul a oprit autocarul, a coborât şi a observat că o persoană este căzută pe carosabil, realizând că aceasta a fost lovită de trapa de la cala de bagaje. Din măsurătorile efectuate a rezultat că trapa se afla la cca 8,80 m în spatele autocarului oprit.

Din diagrama tahograf analizată de expert rezultă că, în momentul survenirii pericolului de accident, autocarul circula cu cca. 59 km/h.

Concluzionând, sub aspectul existenţei unor defecţiuni de fabricaţie la cala de bagaje, expertul auto a stabilit că trapa de bagaje s-a deschis din cauza stării tehnice precare în care se afla partea din caroserie care susţine trapa respectivă (coroziune puternică şi intervenţie pentru reparare prin sudură) cât şi din cauza poziţiei bolturilor (erau înclinate fie din cauza coroziunii, fie pentru că au fost supuse unor lovituri) care intrau parţial sau de loc în locaşurile respective.

În suplimentul la raportul de expertiză (f. 135 dup), expertul a reţinut că, chiar dacă operaţiunile de manipulare s-ar fi făcut de către conducătorul auto, acestea nu ar mai fi fost eficiente din cauza defecţiunilor majore generate de coroziunea stâlpilor de susţinere, intervenită cu sudură, uzura bolturilor etc, care coroborate cu maniera de conducere, starea carosabilului, dispunerea şi deplasarea bagajelor în cală, au condus la deschiderea trapei respective.

Sub aspectul momentului survenirii pericolului, expertul auto a concluzionat că acesta se identifică cu momentul plecării în cursă a autocarului cu deficienţe tehnice la sistemul trapă şi sistemul de închidere a acesteia.

Din actele autovehiculului reiese că proprietarul autocarului este SC XXXXX SRL, iar SC XXXX SRL este societatea care l-a închiriat prin contractul nr.1 din data de 09.01.2015 pe o perioadă de 12 luni până la data de 28.01.2016 (f.50 dup).

Inculpatul este angajatul SC XXXXX SRL în funcţia de şofer autocar potrivit contractului individual de muncă (f.35-37 dup).

Se mai reţine că, la data de 16.03.2015, a fost încheiat un contract de transport persoane între locatar- SC XXXXXX SRL şi SC XXXXXXX SRL pe ruta România-Grecia şi retur pentru perioada 16.03.2015-26.03.2015 (f.50).

Din depoziţia martorului SI, administrator SC XXXX SRL, rezultă că autocarul a fost cumpărat de această societate din Germania în cursul anului 2012 şi închiriat succesiv  SC XXXXXXXX SRL, SC XXXX SRL şi SC XXXXX SRL, autovehiculul fiind în exploatarea şi întreţinerea acestor societăţi pe parcursul derulării contractelor de închiriere (f.142-144 dup).

Potrivit depoziţiei martorului D S, administrator al SC XXXXX SRL, în perioada în care autocarul a fost în exploatarea acestei societăţi, acesta nu a suferit reparaţii la cala de bagaje, nu s-a intervenit cu sudură şi nu s-au constatat defecţiuni tehnice la inspecţia tehnică periodică (f.146-148).

Din declaraţia administratorului SC XXXXXXX SRL, A V(f.152-153) a rezultat că în perioada 09.01.2015- 18.03.2015 acesta nu a fost folosit în nicio cursă, iar în seara zilei de 18.03.2015, autovehiculul s-a deplasat la Craiova, urmând a efectua o cursă în Grecia, în urma comenzii SC XXXX SRL. Aceasta a mai declarat că nu a avut cunoştinţă de defecţiunile tehnice ale autovehiculului, nu ştie cine a intervenit la cala de bagaje prin sudură, iar şoferul autocarului, M V, nu i-a comunicat faptul că vehiculul ar avea defecţiuni.

Din adresa emisă de Registrul Auto Român (f.173) rezultă că autocarul Setra cu nr. de înmatriculare XXX a fost prezentat în data de 08.04.2014 şi 23.10.2014 în cadrul reprezentanţei RAR V în vederea efectuării activităţilor specifice de verificare tehnică.

Potrivit martorilor B C şi U O, ingineri în cadrul RAR V (f.190-191, f.193-194), la verificarea din data de 08.04.2014 nu s-a constatat că s-a intervenit prin sudură la stâlpii de susţinere ai trapei, aceasta funcţionând din punct de vedere tehnic.

Cu privire la starea de pericol, expertul auto a concluzionat că a fost creată de conducătorul auto şi SC XXXXXXXXX, întrucât autobuzul a efectuat cursa cu defecţiuni tehnice la trapele calelor de bagaje.

În legătură cu deplasarea victimei, expertul a reţinut în suplimentul la raportul de expertiză că deplasarea victimei pe bicicletă s-a făcut până la baza rampei, iar din acest loc s-a făcut pe lângă ea, acesta devenind pieton şi fiind obligat să respecte prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice în această calitate. A mai reţinut expertul că victima trebuia să-şi continue deplasarea pe acostamentul sau trotuarul aflate în vecinătatea sensului său de mers.

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată inculpatul a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, arătând că, în timp ce conducea autocarul marca Setra, cu nr. de înmatriculare XXXX, pe strada N, la ieşirea din localitate, a observat o persoană care se deplasa pe lângă bicicletă, fapt ce l-a determinat să se angajeze în depăşirea acesteia. La un moment dat a auzit un zgomot, s-a uitat în oglinda laterală şi a observat trapa de la bagaje căzută pe carosabil. După ce a coborât de la volan a constatat că biciclistul a fost accidentat de respectiva cală. A mai precizat că porţile de la cala de bagaje prezentau urme de coroziune şi intervenţie în scopul reparării prin sudură, însă în legătură cu acest aspect nu a purtat nicio discuţie cu administratorul societăţii. Totodată, inculpatul a menţionat că, de fiecare dată când închidea porţile de la cala de bagaje, se asigura că acestea erau bine închise.

În drept, fapta inculpatului M V, constând în aceea că în data de 19.03.2015, a condus pe drumurile publice autocarul marca Setra, cu nr. de înmatriculare XXXXX şi din cauza defecţiunilor tehnice pe care acesta le avea la cala de bagaje, în timpul efectuării manevrei de depăşire a unei persoane care se deplasa pe lângă bicicletă, a acroşat-o pe aceasta cu poarta de la cala de bagaje, rezultând decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este constituit de uciderea din culpă a victimei C Ica urmare a nerespectării dispoziţiilor Codului Rutier de către inculpatul M V, şi anume art.99 alin.1 pct.18 din O.U.G. 195/2002, potrivit căruia „constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa I de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de către persoane fizice: conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecţiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art.102 alin.3 lit.b ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil”.

Urmarea imediată este reprezentată de decesul victimei C I.

Legătura de cauzalitate este reprezentată de raportul cauză-efect ce există între elementul material şi decesul victimei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia îmbracă forma culpei fără prevedere, inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, pe de-o parte, instanţa reţine că inculpatul se află la primul conflict cu legea penala, are posibilităţi reale de îndreptare, este bine integrat în familie şi comunitate, având de altfel şi patru copii (f.231-234)  şi a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală – generată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la respectarea dreptului la viaţă al persoanei şi cele referitoare la conceptul de siguranţă a traficului rutier, reliefată de împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptelor – conducând autocarul cu defecţiuni tehnice la cala de bagaje, a plecat în cursă fără a aduce la cunoştinţa administratorului societăţii starea autocarului, urmarea produsă/gravitatea rezultatului produs – decesul unei persoane în împrejurări violente.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 396 alin. 2 C.p.p. să se dispună condamnarea inculpatului M V pentru comiterea infracţiunii de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Instanţa, faţă de recunoaşterea de către inculpat a faptelor reţinute în sarcina sa, va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, în sensul că limitele de pedeapsă se vor reduce cu o treime.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite şi ţinând cont de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul prevăzut de lege, de natură a conduce la îndeplinirea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Pentru aceste motive, având în vedere şi aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 375 alin. 1 şi art. 396 alin. 10 din Codul penal, va aplica pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare inculpatului Macovei Vasile pentru săvârşirea infracţiunii de Ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare, în cauza de faţă, în urma analizării naturii şi gravitatăţii infracţiunii de ucidere din culpă, împrejurărilor cauzei- inculpatul a efectuat operaţiunea de închidere a trapei însă, din cauza coroziunii şi vechimii autovehiculului, aceasta s-a desprins în mers - şi persoanei inculpatului, care este conducător auto profesionist, are în întreţinere patru copii, nu are antecedente penale, instanţa apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispoziţiile art. 66 din Codul penal pe lângă pedeapsa stabilită pentru infracţiunea de Ucidere din culpă.

Cu privire la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei instanţa, în raport de motivele expuse în paragrafele anterioare, apreciază că scopul pedepsei şi reinserţia socială a inculpatului pot fi atinse mai bine fără privare de libertate, prin suspendarea executării sub supraveghere conform art. 91 din Codul penal.

În acest sens, instanţa are în vedere, pe de o parte, că pedeapsa aplicată inculpatului nu depăşeşte 3 ani închisoare, nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar pe de altă parte, ţine seama de vârsta inculpatului şi de posibilităţile reale de îndreptare a acestuia, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni. Totodată însă, instanţa apreciază că este necesară supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată de timp. Instanţa apreciază că nu este întemeiată solicitarea inculpatului, formulată prin reprezentant convenţional, de aplicare în ceea ce îl priveşte a dispoziţiilor art. 83 şi urm. din Codul penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei. Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere faptul că inculpatul a săvârşit  o infracţiune de o gravitate sporită, prin care au fost afectate relaţiile sociale referitoare la viaţa persoanei şi cele în legătură cu dreptul la viaţă al persoanei, într-o împrejurare care evidenţiază, în conformitate cu rigorile Codului rutier, o neglijenţă a inculpatului pentru care nu poate exista o  justificare, astfel că aplicarea faţă de inculpat doar a dispoziţiilor art. 83 şi urm. din Codul penal nu oferă garanţii suficiente asupra persoanei inculpatului, fiind necesară aplicarea pedepsei şi nu doar stabilirea acesteia.

Astfel, în baza art. 91 din Codul penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal, care se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul I, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal va impune condamnatului să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei M, jud. I pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Cu privire la latura civilă, instanţa reţine că partea vătămată C G, fiul numitului C I, s-a constituit înainte de începerea cercetării judecătoreşti, parte civilă cu suma de 80.000 lei din care, 50.000 lei de la societatea de asigurări şi 30.000 lei de la inculpat, reprezentând daune morale.

Astfel, după cum s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr.1/2016 pronunţată în interesul legii, în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, societatea de asigurare are calitate de parte responsabilă civilmente şi are obligaţia de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracţiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare şi prin dispoziţiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă.

Sub un prim aspect, instanţa reţine că, deşi în considerentele deciziei menţionate nu a fost exclusă antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, în temeiul principiului reparaţiei integrale a prejudiciului, Înalta Curte a specificat că aceasta se va activa doar în cazul în care repararea prejudiciului depăşeşte limitele contractului de asigurare.

Or, după cum rezultă din cuprinsul poliţei de asigurare încheiată cu asigurătorul SC XXXXXXX SA (f.34 dup), limita de 5.000.000 Euro de despăgubire pentru vătămări corporale şi deces, nu a fost depăşită prin constituirea de parte civilă cu suma de 80.000 lei, astfel încât partea civilă nu are deschisă calea antrenării răspunderii civile delictuale a asiguratului, urmând a recupera prejudiciul exclusiv de la asigurător.

Decurgând din cele de mai sus, un al doilea aspect pe care instanţa urmează să îl aibă în vedere în soluţionarea laturii civile este acela că, astfel cum rezultă din declaraţia autentificată sub nr. XXX la BNP P A (f.47), partea civilă a fost despăgubită integral de asigurător cu suma de 53.513,31 lei, formulând, prin act autentic, declaraţie de renunţare la alte pretenţii penale şi civile reprezentând daune materiale şi daune morale decurgând din evenimentul din data de 19.03.2015.

Astfel, având în vedere înţelegerea survenită între partea civilă şi partea responsabilă civilmente, precum şi efectele renunţării la drept prin act autentic, înlăturând ca lipsite de substanţă argumentele părţii civile în sensul că a fost nevoită să accepte suma propusă de asigurător întrucât acesta a intrat în insolvenţă, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea părţii civile Costache Gheorghe de plată a sumei de 80.000 lei din care, 50.000 lei societatea de asigurări şi 30.000 lei inculpatul.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală va obliga inculpatul Macovei Vasile, la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 200 lei cheltuieli avansate de stat în faza de urmărire penală).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea dispoziţiilor art. 374 alin. 4, art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul MV,  judecat în stare de libertate în prezenta cauză, la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 din Codul penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal, care se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal obligă inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul I, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b din Codul penal impune condamnatului să execute următoarele obligaţii:

- să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul I sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei M pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. 4 din Codul penal rap. la art. 404 alin. 2 din Codul de procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art.397 Cod procedură penală rap. la art.25 Cod procedură penală şi 1357 C.civ. şi 1381 C.civ. respinge acţiunea civilă formulată de partea civilă Costache Gheorghe, ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul MV CNP 1710130221182 la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat  (din care 200 lei fiecare cheltuieli avansate de stat în faza de urmărire penală).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20.09.2017.

Data publicarii pe site: 16.02.2018

Domenii speta

Spete similare