Sechestru judiciar. Nerespectarea regulii publicităţii. Necitarea pârâtului. Consecinţe

Sechestru judiciar. Nerespectarea regulii publicităţii. Necitarea pârâtului. Consecinţe

Constituţia României, revizuită, republicată, art. 127

C.proc.civ., art. 87, art. 95, art. 92, art. 107, art. 121, art. 592, art. 600

Legea nr. 304/2004, art. 12

Încălcarea regulii publicităţii şedinţei de judecată şi pronunţării hotărârii judecătoreşti în şedinţă publică aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la judecarea procesului de către o instanţă imparţială care să dispună în mod transparent asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil al părţilor, dreptului la liberul acces la actul de justiţie al oricărei părţi angajate într-un proces civil, dreptului la apărare, precum şi principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii şedinţei de judecată.

Înlăturarea acestei neregularităţi şi a vătămărilor aduse drepturilor părţii chemate în judecată nu poate avea loc decât prin anularea hotărârii pronunţate de tribunal, cu consecinţa casării şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În procedura de soluţionare a sechestrului judiciar se impune citarea părţilor, iar judecătorul cauzei este obligat să dea curs şi dispoziţiilor conform cărora preşedintele amână judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, încălcarea unei asemenea obligaţii fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate cu neobservarea acestei cerinţe.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

Decizia civilă  nr. 975 din 12 august 2009

Prin sentinţa civilă nr. 867 din 6 mai 2009 pronunţată în dosarul nr. 1396/108/2009 Tribunalul Arad a admis cererea formulată de reclamantul Z.S. împotriva pârâtei S.C. V S.R.L. Arad şi a dispus înfiinţarea sechestrului judiciar asupra imobilului, proprietatea societăţii pârâte, situat în loc. Arad, înscris în C.F. nr. 65167, nedefinitivă, nr. top 232.1971/1/3/2, nr. cad. 9732C.1, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1345/108/2009 aflat pe rolul aceluiaşi tribunal, încredinţându-se paza bunului sechestrat către S.C. Euroconsult S.R.L. Arad.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. V S.R.L. Arad, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, susţinând că sentinţa recurată este lovită de nulitate absolută datorită neregularităţilor săvârşite de tribunal, în sensul că societatea pârâtă nu a fost legal citată. De asemenea, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nulă absolut întrucât, deşi art. 600 alin. (1) din Codul de procedură civilă obligă la pronunţarea în şedinţă publică a încheierii de sechestru judiciar, tribunalul a pronunţat hotărârea în camera de consiliu, alte neregularităţi văzând denumirea greşită a actului jurisdicţional (sentinţă în loc de încheiere) şi redactarea acestuia după expirarea celor 48 ore de la pronunţare.

Prin decizia civilă nr. 975 din 12 august 2009 pronunţată în dosarul nr. 1396/108/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul pârâtei şi a casat sentinţa civilă nr. 867 din 6 mai 2009 a Tribunalului Arad, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Referitor la critica vizând pronunţarea tribunalului în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, ceea ce ar atrage nulitatea hotărârii recurate, instanţa de control judiciar a constatat că aceasta vizează o nulitate de ordine publică, motiv pentru care ea va fi soluţionată cu prioritate în raport de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.

Conform art. 600 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de sechestru judiciar se soluţionează cu citarea părţilor, de urgenţă, art. 592 alin. (3) din acelaşi cod aplicându-se în mod corespunzător. Potrivit acestor din urmă dispoziţii, prevederile art. 581 alin. (3) din Codul de procedură civilă privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică şi la soluţionarea cererii de sechestru judiciar. Articolul 581 alin. (3) reglementează modul de soluţionare şi de pronunţare asupra cererii privind ordonanţa preşedinţială. Sub acest cuprins, Curtea a reţinut că analog procedurii de judecată a cererii pentru ordonanţă preşedinţială şi cererea pentru sechestru judiciar odată ce este soluţionată cu citarea părţilor în şedinţă publică se impune ca şi pronunţarea hotărârii asupra acestei cereri să se producă tot în şedinţă publică. Prin urmare, soluţionarea cererii de sechestru judiciar nu derogă de la regula publicităţii şedinţei de judecată şi pronunţării în şedinţă publică a încheierii de admitere sau de respingere a cererii de sechestru.

Regula de principiu a publicităţii şedinţei de judecată şi pronunţării hotărârii judecătoreşti în şedinţă publică este prevăzută de art. 127 din Constituţia Românie, art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi art. 121 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Încălcarea acestei reguli de principiu, evocată cu severitate de dispoziţiile mai sus arătate, aduce atingere dreptului la un proces echitabil, dreptului la judecarea procesului de către o instanţă imparţială care să dispună în mod transparent asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil al părţilor, dreptului la liberul acces la actul de justiţie al oricărei părţi angajate într-un proces civil, în sensul de a i se asigura participarea neîngrădită la dezbaterea propriei cauze în faţa instanţei de judecată într-o şedinţă publică şi tot astfel la pronunţarea deznodământului judiciar pronunţat de instanţă, dreptului la apărare, în sensul asigurării posibilităţii oricărei părţi în procesul civil de a pune concluzii şi a combate susţinerile celeilalte părţi în şedinţă publică, prin respectarea de către instanţa de judecată a principiului publicităţii şedinţei de judecată şi pronunţării hotărârii judecătoreşti, precum şi principiilor oralităţii, contradictorialităţii şi nemijlocirii şedinţei de judecată.

Curtea statuează că aceste drepturi au fost încălcate în privinţa părţii recurente întrucât tribunalul, contrar regulii instituite de Legea fundamentală, dar şi de Legea de organizare judiciară şi de Codul de procedură civilă, şi anume a publicităţii şedinţei şi pronunţării hotărârii judecătoreşti, încălcând şi normele procesual civile în concret instituite de art. 600 alin. (1) din acelaşi cod, a pronunţat hotărârea sa în camera de consiliu, deci într-o şedinţă nepublică şi fără citarea părţilor. Înlăturarea acestei neregularităţi, precum şi a vătămărilor aduse drepturilor pârâtei, aşa cum au fost evocate mai sus, nu poate avea loc decât prin anularea hotărârii pronunţate de către tribunal, cu consecinţa casării şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Relativ la critica privind neregularităţile procedurii de citare a societăţii recurente, produse în faţa primei instanţe, se constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:

La primirea cererii de instituire a sechestrului judiciar tribunalul a dispus citarea părţilor potrivit art. 600 din Codul de procedură civilă. Pentru primul termen de judecată, cel din 22 aprilie 2009, fila de citare a pârâtei s-a întors la dosar cu menţiunea efectuată de agentul procedural că adresa este incompletă, iar destinatarul necunoscut, ceea ce semnifică o lipsă totală de procedură. La acest termen de judecată tribunalul decide că este necesară repetarea procedurii de citare faţă de recurentă, atât la sediul indicat în cererea de chemare în judecată, cât şi prin afişare la uşa instanţei, conform art. 95 din cod. Până la termenul următor de judecată acordat la 6 mai 2009 se realizează doar procedura de citare prin afişare, aşa cum rezultă din dosarul de fond, în schimb citarea la sediul persoanei juridice nu s-a mai repetat. Cu toate acestea, la acelaşi termen tribunalul se pronunţă asupra cererii de instituire a sechestrului judiciar, deşi în practicaua hotărârii reţine că „procedura este completă, fără citarea părţilor”. Totuşi, pârâta recurentă nu a fost încunoştinţată printr-o citaţie sau într-un alt mod care să asigure comunicarea actelor de procedură şi nu a fost prezentă la acest termen de judecată. Procedând astfel, tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 87 alin.(1) pct. 2 şi 9, art. 95 şi 92, precum şi art. 107 din Codul de procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) pct. 2, persoanele juridice de drept privat se citează prin reprezentanţii lor la sediul principal, sau, după caz, al sucursalei ori reprezentanţei. Potrivit art. 87 pct. 9, dacă persoana juridică nu are reşedinţă cunoscută, se citează potrivit art. 95. Această din urmă dispoziţie reglementează citarea prin publicitate atunci când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să identifice sediul sau domiciliul pârâtului. Articolul 95 alin. (2) şi (3) reglementează procedura de citare prin publicitate, şi anume emiterea citaţiei şi afişarea acesteia la uşa instanţei, respectiv publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar răspândit. În fine, art. 95 alin. (4) statuează că dacă se dovedeşte că reclamantul a obţinut cu rea-credinţă citarea prin publicitate, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate. În privinţa persoanelor juridice legiuitorul procesual civil restrânge posibilitatea de citare prin publicitate, statuând în conţinutul art. 921 că pentru aceste entităţi comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare decât în situaţiile de excepţie în care se refuză primirea citaţiei sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acesteia.

Prin urmare, tribunalul în mod greşit a dispus citarea prin afişare a pârâtei la al doilea termen de judecată în condiţiile în care procedura de citare a acestei pârâte a fost neefectuată pe motivul că adresa este incompletă, iar destinatarul necunoscut. Oricum, deşi a dispus citarea prin afişare pentru termenul următor, această procedură nu s-a realizat nici măcar în varianta iniţială, practic instanţa neemiţând citaţie la sediul pârâtei. Curtea constată că sediul pârâtei recurente, aşa cum este indicat în cererea introductivă de instanţă, dar şi în petiţia de recurs este un sediu statutar, real şi public diseminat de către autoritatea de registru al comerţului, astfel că instanţa de fond în mod nelegal a dispus citarea pârâtei prin afişare, apoi a omis să repete procedura de citare, iar în final a soluţionat cauza considerând că procedura este completă fără citarea părţilor.

În procedura de soluţionare a sechestrului judiciar, potrivit art. 600 alin. (1) din Codul de procedură civilă, se impune citarea părţilor şi, prin urmare, judecătorul cauzei este obligat să dea curs şi dispoziţiilor art. 107 din acelaşi cod, conform cărora preşedintele amână judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, încălcarea acestei obligaţii fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii pronunţate cu neobservarea respectivei cerinţe. Încălcarea condiţiilor de formă sau neobservarea cerinţelor legale la îndeplinirea unui act de procedură au drept consecinţă declararea nulităţii actului astfel îndeplinit dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului (art. 105 alin. (2) din Codul de procedură civilă). Ca atare, încălcarea dispoziţiilor ce reglementează citarea părţilor în proces se sancţionează cu nulitatea relativă, iar declararea acestei nulităţi poate avea loc numai în măsura în care părţii i s-a cauzat o vătămare sau un alt prejudiciu ce nu se poate înlătura decât prin aplicarea sancţiunea nulităţii relative.

Curtea a statuat că prin necitarea societăţii recurente în cauza în care instanţa a dezbătut instituirea unui sechestru judiciar asupra imobilului său, la cererea reclamantului intimat, părţii i s-au adus numeroase vătămări, în principal a următoarelor drepturi: dreptul la informare cu privire la existenţa procesului în care a fost angajată ca urmare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamant; dreptul de a cunoaşte datele procesului, în sensul de a-i fi comunicate cererea de chemare în judecată şi dovezile însoţitoare; dreptul de a dispune de poziţia sa procesuală; dreptul la apărare, in personam, sau printr-un profesionist al dreptului, în sensul combaterii pretenţiilor cu caracter civil ale reclamantului; dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia pârâta recurentă să se bucure de egalitatea tratamentului judiciar şi de egalitate în faţa legii. Încălcarea tuturor acestor drepturi constituie tot atâtea vătămări cu caracter procesual civil datorită cărora recurenta a fost privată de dreptul de a fi judecată de o instanţă imparţială şi de o pronunţare transparentă asupra drepturilor şi obligaţiilor sale procesuale civile, iar înlăturarea respectivelor vătămări nu se poate realiza decât prin anularea hotărârii judecătoreşti pronunţată în aceste condiţii şi repunerea pârâtei în situaţia juridică de a beneficia, ab initio, de primul grad de jurisdicţie conferit de art. 600 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare