Citarea părţii la locuieşte în străinătate. Publicitatea prin ziar local. Condiţii.

Sentinţă civilă 50/A/2009 din 03.08.2010


Citare

Decizie civilă

Citarea părţii la locuieşte în străinătate. Publicitatea prin ziar local. Condiţii.

Citarea prin publicitate are un caracter excepţional şi se efectuează doar în situaţia în care reclamantul nu cunoaşte şi nici nu are posibilitatea să afle adresa la care pârâtul poate fi găsit, cele două condiţii fiind cumulative.

 (Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. civ., dec. nr. 50/A/2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 66 din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Beclean s-a admis acţiunea civilă formulată de către reclamantul G.D. împotriva pârâtei G.L.M. şi în consecinţă: s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi la data de 08.01.1994 în faţa delegatului de stare civilă de pe lângă Primăria  Mun. Cluj-Napoca şi înregistrată sub nr. 5/1994, din vina exclusivă a pârâtei; a fost încredinţat spre creştere şi educare pe minorul D.I., născut la data de 09.11.1999, tatălui reclamant; a fost obligată pârâta să plătească o pensie de întreţinere în favoarea minorului, în cuantum de 125 lei lunar, începând cu data de 12.09.2008 şi până la majoratul acestuia; s-a dispus ca pârâta să-şi reia numele  avut anterior căsătoriei, acela de „V.”.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta.

Apelul declarat în cauză este fondat.

Potrivit art. 85 din Codul de procedură civilă judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Citarea părţii trebuie să se efectueze fie la domiciliul acesteia, fie la reşedinţa la care aceasta locuieşte în fapt, şi nu la adresa din actul de identitate, deoarece citarea are ca scop încunoştinţarea părţii despre existenţa procesului.

În materia procedurii divorţului, dată fiind importanţa acestor pricini, reglementarea procedurii de citare cunoaşte o exigenţă sporită. Astfel, art. 616? din Codul de procedură civilă dispune ca în situaţia în care citarea pârâtului la domiciliul comun s-a efectuat prin afişare, iar pârâtul nu se înfăţişează la termenul stabilit, se vor efectuat verificări asupra îndeplinirii procedurii, dispunându-se citarea acestuia chiar şi de la locul de muncă.

Scopul acestor dispoziţii este de a asigura respectarea în procesul de divorţ atât a principiului contradictorialităţii cât şi a dreptului la apărare şi de a evita posibilitatea pentru soţul reclamant de a împiedica participarea la proces a soţului pârât, prin citarea acestuia la adresa la care acesta nu locuieşte în fapt.

În speţă, citarea pârâtei s-a realizat la domiciliul comun al părţilor prin afişare la primul termen de judecată din 13.11.2008, când s-a prezentat doar reclamantul, învederând că pârâta se află la domiciliul conjugal, că nu cunoaşte planurile de viitor ale acesteia, iar în cazul în care va pleca în străinătate, va proceda la citarea ei într-un ziar de largă răspândire.

Pentru următorul termen de judecată din 18 decembrie 2008, citarea s-a realizat tot prin afişare, pentru ca reclamantul să învedereze instanţei că  a realizat citarea pârâtei printr-un ziar de largă răspândire din data de 2 decembrie 2008.

La acest termen a fost depusă ancheta socială întocmită de Autoritatea tutelară de pe lângă Primăria oraşului Beclean, s-a procedat la audierea a doi martori şi s-a încuviinţat audierea în Camera de consiliu a copilului D.I.

În cuprinsul anchetei sociale s-a precizat expres că la data efectuării constatărilor pârâta era plecată în străinătate, fiind confirmate astfel susţinerile apelantei. Martorii audiaţi în cauză au relevat de asemenea că pârâta era plecată în străinătate, astfel că prezenţa ei la domiciliul comun era doar sporadică.

Pentru ultimul termen de judecată din 29 ianuarie 2009, s-a procedat la citarea pârâtei în aceeaşi manieră, respectiv la adresa din cartea de identitate şi prin publicarea anunţului în ziar. 

Din probele administrate în cauză, respectiv anchetă socială, declaraţii de martori şi chiar din susţinerile reclamantului rezultă că pârâta locuieşte în fapt în Italia şi că ea a revenit în ţară doar de două trei ori pe an, pentru câteva zile.

Prin urmare, conform textelor legale arătate mai sus, citarea acesteia trebuia realizată la adresa la care aceasta locuieşte în fapt, respectiv la reşedinţa din Italia şi nu la domiciliul din actul de identitate.

În conformitate cu prevederile art. 95 din Codul de procedură civilă, când reclamantul învederează ca, deşi a făcut tot ce i-a stat in putinţa, nu a izbutit sa afle domiciliul paratului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.

Citarea prin publicitate are un caracter excepţional şi se efectuează doar în situaţia în care reclamantul nu cunoaşte şi nici nu are posibilitatea să afle adresa la care pârâtul poate fi găsit, cele două condiţii fiind cumulative.

În speţă, actele depuse de pârâtă în apel demonstrează fără putinţă de tăgadă faptul că ea a locuit în Italia la aceeaşi adresă cel puţin din 6.11.2007, că de la această adresă a trimis bani de mai multe ori reclamantului, astfel că susţinerea acestuia referitoare la imposibilitatea aflării adresei la care locuieşte reclamanta este în mod evident nesinceră.

Având în vedere faptul că pârâta nu a fost legal citată în faţa instanţei de fond, întrucât reşedinţa ei obişnuită este în străinătate, ea aflându-se doar sporadic la domiciliul comun din ţară, aşa cum au relevat şi martorii audiaţi în cauză, tribunalul constată că în speţă sunt incidente prevederile art. 297 din Codul de procedură civilă, în baza cărora va admite apelul, va desfiinţa hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.