Prestări de servicii. Restituire de t.v.a. Fonduri alocate de fundaţii străine

Decizie 818 din 02.06.2009


Prestări de servicii. Restituire de T.V.A. Fonduri alocate de fundaţii străine

O.M.F.P. nr. 1880/2005, art. 2

Prestările de servicii pe baza unor fonduri alocate de organizaţii non-profit străine sunt scutite de plata T.V.A., chiar dacă fondurile ajung la beneficiar după realizarea prestaţiei.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 818 din 2 iunie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 187 din 17 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1796/30/2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta instituţie interculturală şi a anulat în parte procesul-verbal de control înregistrat sub nr. 223 din 24.04.2007 la D.G.F.P. Timiş - A.F.P. Timişoara cu privire la respingerea cererii de restituire a TVA în cuantum de 6150 RON, Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală înregistrată sub nr. 223 din 24.04.2007 la D.G.F.P. Timiş - A.F.P. Timişoara,  la pct. 1.1 pentru suma de 6150 RON, răspunsul primit de reclamant în cadrul procedurii prealabile şi a dispus obligarea pârâţilor la restituirea către reclamantă a sumei de  6150 RON cu titlu de T.V.A.

Prin decizia civilă nr. 818 din 2 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 1796/30/2008, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefundat recursul declarat de pârâta A.F.P. Timiş, reţinând că, prin procesul verbal de control nr. 223/24.04.2007 întocmit de A.F.P. Timişoara  s-a reţinut că reclamantul a înregistrat sub nr. 102172/28.014.2006 cererea de restituire a T.V.A. aferentă trimestrului I 2006 pentru suma de 8197,19 lei.

În urma verificării documentelor înregistrate în contabilitatea reclamantului organele de control au constat că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 2 O.M.F.P. nr. 1880/2005 şi că a realizat finanţări din surse care permit restituirea de T.V.A. în sumă de 7410,17 lei căreia îi corespunde un T.V.A. de 1150 lei ce a fost aprobat la restituire.

Reclamantului i s-a refuzat restituirea T.V.A.-ului în sumă 7047 lei faţă de care s-a reţinut că, cheltuielile ce au generat acest T.V.A., nu au fost realizate din surse care să permită restituirea de T.V.A. reprezentând cheltuieli efectuate pentru proiectele aflate în desfăşurare ale reclamantului, dar pentru care acesta, l-a momentul efectuării cheltuielilor respective nu primise finanţările necesare de la organismele sau entităţile finanţatoare.

Împotriva măsurii de respingere a solicitării de restituirea T.V.A.-ului dispusă prin procesul verbal de control nr. 223/24.04.2007, reclamantul a formulat contestaţia prevăzută de art. 205 şi următoarele C.proc.civ., fiind contestată expres suma de 6150 lei, contestaţia fiind respinsă prin decizia nr. 4/15.07.2007 emisă de A.F.P Timişoara prin care s-a reţinut că suma de 56.951,46 Ron nu intră în categoria finanţărilor care permit restituirea de T.V.A. nefiind îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute la art. 2 din O.M.F.P. nr. 1880/2005.

Faţă de starea de fapt anterior prezentată, Curtea reţine că potrivit art. 2 O.M.F.P. 1880/2005, livrările de bunuri sau prestările de servicii finanţate din ajutoare băneşti sau împrumuturi nerambursabile acordate de organizaţii nonprofit şi de caritate din străinătate şi din ţară precum şi din donaţii ale persoanelor fizice sunt scutite de T.V.A. conform art. 143 alin. (1) lit. l) C.fisc. dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să se realizeze obiectivele sau proiectele nominalizate în hotărâri ale Guvernului ori prevăzute în acorduri, protocoale şi înţelegeri încheiate cu organizaţii nonprofit şi de caritate din ţară şi străinătate; obiectivele şi proiectele să fie destinate unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apărarea sănătăţii,de apărarea ţării sau a siguranţei naţionale, cultural, artistic, educativ, ştiinţific, sportiv, de protecţie şi ameliorare a mediului, de protecţie şi conservare a monumentelor istorice şi de arhitectură, iar finanţarea să fie asigurată din ajutoare băneşti sau din împrumuturi nerambursabile ale organizaţiilor anterior menţionate.

Pârâta nu a contestat îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 2 lit. a) şi b) din O.M.F.P. 1880/2005 ci doar îndeplinirea condiţiei de la litera c).

Sub acest aspect pârâta recunoaşte că în cadrul proiectelor derulate de reclamant există intervale de timp în acordarea finanţărilor, intervale în care se efectuează cheltuieli generate de proiectul respectiv şi care sunt astfel anterioare datei de intrare a disponibilităţilor băneşti de la organismele partenere. Şi reprezentantul reclamantului a recunoscut cu ocazia întocmirii procesului verbal de control  nr. 223/24.04.2007 că nu în toate cazurile când au fost efectuate cheltuieli existau disponibilităţi băneşti necesare derulării proiectului de la partenerii contractuali, iar pentru efectuarea acelor cheltuieli de foloseau fondurile de la alte proiecte care au fost derulate  în perioadele anterioare şi pentru care finanţarea a fost primită după încheierea proiectelor.

Acest aspect nu poate însă să conducă la concluzia că reclamantul nu beneficiază de scutirea de T.V.A. pentru cheltuielile respective. Aceasta deoarece scopul măsurilor dispuse prin art. 2 OMPF 1880/2005 a fost acela de a asigura restituirea de T.V.A. aferent cheltuielilor destinate proiectelor finanţate de fundaţiile sau entităţile străine şi care au caracter nerambursabil. Finalitatea acestei dispoziţii legale este pe deplin realizată şi în speţa de faţă unde reclamantul, pentru efectuarea cheltuielilor necesare desfăşurării unui proiect a utilizat numai fondurile cu titlu nerambursabil provenite de la fundaţiile sau entităţile străine individualizate în conţinutul procesului verbal de control atacat, chiar dacă nu a fost vorba efectiv despre fondurile direct alocate proiectelor în derulare.

Condiţia impusă de autorităţile fiscale potrivit căreia scutirea de T.V.A. este permisă numai dacă cheltuielile sunt efectuate din finanţările proprii ale fiecărui proiect este nepermis de restrictivă şi derivă de la scopul anterior menţionat. Aceasta deoarece marea majoritate a proiectelor derulate de reclamantă nu presupune o finanţare integrală la debutul proiectului pentru ca astfel reclamantul să aibă asigurate sursele de finanţare pentru toate cheltuielile generate de derularea proiectului respectiv.

De regulă, proiectele reclamantului presupun o finanţare în mai multe tranşe iar cheltuielile necesare pentru derularea proiectelor depăşesc finanţările alocate iniţial. În această situaţie, a-i refuza reclamantului restituirea T.V.A.-ului aferent echivalează cu soluţia de a-i interzice oricăror cheltuieli până la primirea finanţărilor şi astfel acesta nu ar mai putea proceda la derularea proiectelor în condiţiile în care o mare parte a finanţărilor  este acordată  la finalizarea proiectelor.

Pe de altă parte, din însăţi textul de lege invocat de pârâtă respectiv art. 4 pct. 2 O.M.F.P. nr. 1880/2005 rezultă că reclamantul este obligat să solicite restituirea de T.V.A. trimestrial, cererea urmând a se depune cel mai târziu până la finele lunii următoare încheierii unui trimestru, consecinţa nedepunerii în termen a cererii fiind pierderea dreptului de restituire a T.V.A.-ului.

Or, în aceste condiţii reclamantul nu ar mai beneficia nicicând de scutirea de T.V.A. prevăzută de art. 2 O.M.F.P. nr. 1880/2005 dacă ar derula numai proiecte ce nu presupun finanţarea integrală la debutul proiectului, situaţie care nu a fost în intenţia legiuitorului la momentul edictării dispoziţiei cuprinse de art. 2 O.M.F.P. nr. 1880/2005 prin care s-a urmărit în fapt ca organismele sociale îndreptăţite să beneficieze de fondurile nerambursabile în integralitatea lor.

 Un argument suplimentar  rezultă şi din interpretarea literară a dispoziţiilor art. 2 lit. c O.M.F.P. nr. 1880/2005 unde se impune condiţia ca finanţarea să fie asigurată din ajutoare băneşti sau împrumuturi nerambursabile iar legiuitorul nu face trimitere la sumele efectiv repartizate pentru proiectele respective ci la finanţări generale asigurate din fondurile reprezentând ajutoare băneşti sau împrumuturi nerambursabile.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate şi văzând şi dispoziţiile art. 312 alin 1 teza a II-a C.proc.civ. instanţa a respins ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta A.F.P. Timişoara.