Simulaţie prin interpunere de persoane. Condiţii

Simulaţie prin interpunere de persoane. Condiţii

În cazul simulaţiei prin interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparent prevăd, prin actul secret, faptul că una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă, fiind doar o persoană interpusă, şi stabilesc cine este adevăratul contractant.

Prin urmare, în cazul acestei forme a simulaţiei nu este obligatoriu ca ambele acte să fie încheiate între aceleaşi părţi; ceea ce trebuie dovedit în aceste caz este existenţa acordului simulatoriu în raport cu operaţiunea ce face obiectul actului aparent.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,

Decizia civilă nr. 1062 din 4 aprilie 2012, G.O.

Prin Decizia civilă nr. 1062 din 4 aprilie 2012, pronunţată în dosarul nr. 1761/208/2009, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de reclamanta I.D. împotriva Deciziei civile nr. 260/22.11.2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin.

A modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva Sentinţei civile nr. 1431/14.06.2011, pronunţată de Judecătoria Caransebeş.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor K.G., M.A. şi D.D.

A constatat că între reclamantă şi numiţii D.I. şi D.M., în prezent decedaţi, antecesorii reclamantei şi ai pârâţilor, a intervenit simulaţia prin interpunere de persoane, în sensul că reclamanta I.D. este cumpărătoare şi, în consecinţă, proprietara imobilului situat în Băile Herculane […], neevidenţiat în cartea funciară, imobil ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 87/25.10.2003, indirect cu Acvaterm R. A. Băile Herculane.

A dispus evacuarea din imobil a pârâtului D.D.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.

Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 87/25.10.1993 (filele 7-8 din dosarul de fond), încheiat între Acvaterm R.A. Băile Herculane şi numiţii D.I. şi D.M., rezultă că aceştia din urmă au dobândit dreptul de proprietate asupra locuinţei din Băile Herculane, […].

Reclamanta I.D. susţine că acest contract este unul simulat în privinţa cumpărătorilor, ea fiind cea care a plătit preţul şi a devenit proprietara imobilului cumpărat în urma unei înţelegeri în acest sens cu D.I. şi D.M., părinţii săi. Dată fiind relaţia de rudenie, nu a încheiat cu aceştia un înscris din care să rezulte înţelegerea secretă, a arătat reclamanta, dar a invocat un început de dovadă scrisă constând în chitanţa cu care s-a achitat preţul imobilului, în care apare şi numele ei.

Reclamanta a solicitat instanţei să constate simulaţia prin interpunere de persoane în ceea ce priveşte cumpărătorii imobilului în litigiu.

Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, respingând acţiunea, respectiv apelul reclamantei, au considerat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile simulaţiei în raport cu art. 1175 C. civ.

În primul rând, s-a reţinut că actului aparent, reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 87/1993, reclamanta nu i-a putut opune un act secret, un contraînscris din care să rezulte că ea este cumpărătoare, iar nu părinţii săi.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut că acea chitanţă de plată a preţului nu poate fi considerată un început de dovadă scrisă a actului secret, pentru că nu are forma unui contract şi nici nu face dovada că reclamanta este cumpărătoarea.

În al doilea rând, instanţele anterioare au mai reţinut că actul secret ar fi trebuit să se încheie între aceleaşi părţi care au încheiat şi actul aparent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, adică între Acvaterm R. A. Băile Herculane, pe de o parte, şi D.I. şi D.M., pe de altă parte.

Respingând apelul reclamantei şi menţinând astfel soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii, instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 1175, art. 1197 şi art. 1198 C. civ.

Simulaţia este o operaţiune juridică ce constă în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situaţii juridice diferite de cea reală, şi încheierea concomitentă a unui act juridic secret, în care sunt precizate adevăratele raporturi juridice dintre părţi.

În funcţie de elementul asupra căruia poartă aparenţa creată, simulaţia poate îmbrăca forma fictivităţii, deghizării sau interpunerii de persoane.

În speţă, reclamanta I.D. invocă simulaţia prin interpunere de persoane.

În doctrină şi jurisprudenţă se susţine că în cazul simulaţiei prin interpunere de persoane, persoanele care încheie actul aparent prevăd, prin actul secret, faptul că una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă, fiind doar o persoană interpusă, şi stabilesc cine este adevăratul contractant.

Prin urmare, în cazul acestei forme a simulaţiei nu este obligatoriu ca ambele acte să fie încheiate între aceleaşi părţi. Ceea ce trebuie dovedit în acest caz este existenţa acordului simulatoriu în raport cu operaţiunea juridică ce face obiectul actului aparent.

Având în vedere considerentele anterioare, Curtea a constat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că nu poate fi vorba de simulaţie în speţă întrucât actul secret sau înţelegerea secretă trebuia să existe între aceleaşi părţi care au încheiat şi actul aparent, adică între părinţii reclamantei şi Acvaterm R.A. Băile Herculane.

De asemenea, tot în mod greşit s-a reţinut că nu poate exista simulaţie în speţă pentru că nu există un act secret sub forma unui înscris, iar chitanţa de plată a preţului nu poate reprezenta un început de dovadă scrisă.

Având în vedere raporturile de rudenie dintre părţile înţelegerii secrete, relaţie dintre părinţi şi fiică bazată pe încredere, este evidentă imposibilitatea morală a preconstituirii unui înscris, situaţie ce dă dreptul părţilor , având în vedere dispoziţiile art. 1198 C. civ., să dovedească înţelegerea secretă prin orice mijloc de probă.

În plus, reclamanta a invocat şi art. 1197 C. civ. şi a prezentat un început de dovadă scrisă reprezentat de chitanţa numărul 1389 din 25.10.1993 (fila 8 din dosarul de fond), deci din aceeaşi dată cu contractul de vânzare-cumpărare; cu chitanţa respectivă s-a achitat preţul integral al apartamentului cumpărat, iar pe chitanţă s-a făcut menţiunea că plata s-a făcut de D.I. , prin I.D.

În mod greşit prima instanţă şi instanţa de apel au înlăturat această dovadă, considerând că nu poate înlocui actul secret cerut în dovedirea unei simulaţii.

Pe de altă parte, acest început de dovadă scrisă, coroborat şi cu celelalte probe administrate în cauză dovedesc înţelegerea existentă între reclamanta I.D. şi părinţii săi în privinţa adevăratului cumpărător al imobilului în litigiu.

Pârâtele K.G., M.A. şi D.D. sunt surorile reclamantei.

Pârâtele M.A. şi D.D. susţin că nu a existat o asemenea înţelegere între părinţii şi sora lor.

În schimb, pârâta K.G. confirmă în totalitate susţinerile reclamantei (filele 91 şi 92 din dosarul de fond), respectiv faptul că reclamanta a fost singura dintre surori care, având în vedere veniturile modeste ale părinţilor, a fost de acord să achite preţul apartamentului, devenind proprietara acestuia, deşi părinţii lor au continuat să locuiască acolo până la deces. A mai arătat că şi pe ea a lăsat-o să locuiască o vreme în apartament, însă una dintre surori a intrat ulterior în posesia lui, fără a avea dreptul.

De asemenea, existenţa înţelegerii dintre reclamantă şi părinţii săi este confirmată şi de către martora T.V. (fila 144 din dosarul de fond), care a fost angajată, în calitate de contabil şef, la Acvaterm R.A. Băile Herculane în perioada încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către părinţii reclamantei. De altfel, martora este cea care a şi semnat în calitatea sa de contabil şef contractul respectiv. În faţa instanţei a arătat că anterior încheierii contractului, reclamanta l-a însoţit la sediul vânzătoarei pe tatăl său şi chiar cu ea au discutat despre faptul că există înţelegerea între ei, cunoscută şi de celelalte surori, că I.D. va cumpăra apartamentul. Martora T.V. a confirmat şi faptul că preţul a fost achitat integral de reclamantă.

În concluzie, în speţă a fost dovedită simulaţia prin interpunere de persoane, fiind îndeplinite atât condiţiile art. 1175 C. civ. cât şi cele ale art. 1197 C. civ.

Prin urmare, reclamanta I.D. este proprietara imobilului în litigiu, imobil pe care pârâta D.D. îl ocupă fără drept.

Domenii speta

Spete similare