Abandon de familie

Sentinţă penală 769 din 30.12.2013


Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul acestei instanţe s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G A I,fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 lit.c C.pen.

În fapt s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 2881 din 24.03.2010  pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a dispus  obligarea învinuitului la plata sumei de 150 lei lunar în favoarea minorei G A E, începând cu data de 01.03.2010 şi până la majoratul acesteia sau alte dispoziţii legale, iar prin sentinţa civilă nr. 409/06.05.2009 a fost admisă cererea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu şi în consecinţă a fost instituită măsura plasamentului minorei G A E în familia bunicii materne  O M, iar prin Decizia civilă a  Curţii de Apel Alba Iulia s-a menţinut măsura instituită, în prezent minora aflându-se în grija şi întreţinerea bunicii materne.

S-a mai reţinut că învinuitul G A I nu a achitat niciodată  pensia de întreţinere stabilită de instanţă, acumulând o restanţă în sumă de 4650 lei, iar partea vătămată a precizat că are cunoştinţă despre faptul că învinuitul lucrează în construcţii, precum şi că acesta a fost plecat în străinătate la muncă.

S-a mai reţinut că, potrivit adresei ITM Sibiu, învinuitul nu  figurează în evidenţele ITM Sibiu şi Registrul general de evidenţă al salariaţilor, ca fiind angajat cu contract individual de muncă, iar din adresa nr. 16406/16.10.2012 a Agenţiei Judeţene pentru ocuparea forţei de muncă Sibiu, învinuitul nu a fost înregistrat ca beneficiar de indemnizaţie de şomaj, nu a participat la cursuri de formare sau recalificare şi nu a depus diligenţe în vederea găsirii unui loc de muncă.

În drept s-a arătat că fapta învinuitului – G A I - care, cu rea credinţă, nu a achitat pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 2881 din 24.03.2010, în favoarea minorei G A E, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "abandon de familie", prev. şi pedepsită de art. 305 alin.1 lit. c, din Codul penal.

În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:

-plângerea penală formulată de O M şi declaraţiile acesteia (f. nr.  5-8);

-sentinţa civilă nr. 2881 din 24.03.2010, pronunţată de Judecătoria Sibiu (f. nr. 10-11);

-certificat de naştere al minorei G A E (f. nr. 9);

-adresă de la Primăria comunei Şura Mare (f. 25);

-adresă de la Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sibiu (f. nr. 21);

-adresă de la I.T.M. Sibiu (f. nr. 23);

-declaraţiile învinuitului (f. 27-31);

-fişa de cazier (f. 32);

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul G A I este tatăl părţii vătămate G A E, născută la data de 27.05.2005, iar prin sentinţa civilă a Judecătoriei Sibiu  s-a stabilit ca inculpatul să plătească suma de 150 lei lunar – raportat la venitul minim pe economie de 600 lei - în favoarea minorei începând cu data de 1.03.2010 până la majorat.

 A fost admisă cererea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sibiu şi în consecinţă a fost instituită măsura plasamentului minorei G A E în familia bunicii materne O M, iar prin Decizia civilă  a Curţii de Apel Alba Iulia s-a menţinut măsura instituită, în prezent minora aflându-se în grija şi întreţinerea bunicii materne.

Deşi avea obligaţia de a plăti pensia stabilită în favoarea fiicei minore, inculpatul nu a achitat niciodată vreo sumă cu acest titlu, acumulând până la data întocmirii rechizitoriului o restanţă în sumă de 4650 lei.

Inculpatul nu a fost angajat cu forme legale, nu a participat la cursuri de formare sau recalificare şi nu a depus diligenţe în vederea găsirii unui loc de muncă, aşa cum rezultă din adresa emisă de Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sibiu şi adresa emisă de I.T.M. Sibiu.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut că nu a plătit pensia de întreţinere, arătând că nu a realizat venituri şi că a fost întreţinut de părinţii săi, însă şi-a luat angajamentul ca în momentul în care se va angaja să plătească pensia datorată .

De la data acestui angajament a trecut aproape un an, inculpatul neplătind în continuare pensia de întreţinere.

În faţa instanţei inculpatul s-a prezentat la termenul din 23.10.2013 când a comunicat faptul că in cursul lunii octombrie s-a angajat cu contract de muncă, fiindu-i acordat un termen pentru a achita o parte din pensia restantă. În pofida acestui fapt inculpatul nu s-a mai prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate ulterior şi nici nu a achitat vreo parte din suma datorată. Din procesul - verbal de neexecutare a mandatului de aducere emis pentru termenul de judecată din 18.12.2013 rezultă că inculpatul a plecat în Italia, fără a se cunoaşte când va reveni acesta în ţară.

Din cele expuse mai sus rezultă în mod evident faptul că inculpatul, apt de muncă şi, mai mult, angajat cu forme legale de acum două luni, potrivit propriilor susţineri, nu îşi îndeplineşte cu rea-credinţă, de peste trei ani de zile, obligaţia de a plăti pensia de întreţinere datorată fiicei sale minore, ştiind că aceasta se află în nevoie, fiind dată în plasament bunicii materne, care beneficiază de o pensie de doar 322 lei . Mai mult, din susţinerile reprezentantei părţii vătămate rezultă că inculpatul a lucrat în construcţii, precum şi că acesta a fost plecat în străinătate la muncă, astfel că a realizat venituri din care putea şi trebuia să plătească pensia de întreţinere datorată.

Fapta inculpatului de a nu plăti, cu rea-credinţă, pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr. 2881 din 24.03.2010, în favoarea minorei G A E, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art.305 alin.1 lit.c C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pedeapsa pentru infracţiunea comisă este închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda de la 500 lei la 30.000 lei, conform art.63 alin.3 teza a II-a C.pen. Inculpatul nu a achitat pensia de întreţinere datorată fiicei sale minore de peste trei ani şi jumătate, nu se interesează deloc de creşterea acesteia şi nu a înţeles să îşi respecte obligaţia morală şi legală de a-i acorda întreţinere, deşi ştia că se afla în plasament la bunica maternă încă din anul 2009.

Ţinând cont de cele expuse mai sus şi având în vedere şi interesul minorei de a i se plăti pensia de întreţinere fără privarea de libertate a inculpatului, instanţa a apreciat că prin aplicarea unei pedepse de 1500 lei amendă penală se realizează scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Partea vătămată prin reprezentanta legală O M s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând obligarea inculpatului la plata pensiei de întreţinere restante în sumă de 6450 lei. Întrucât cu privire la pensia de întreţinere datorată de inculpat există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit deci autoritatea de lucru judecat, instanţa în baza art.14 şi art.346 alin.1 C.pr.pen. a respins acţiunea civilă, urmând ca partea civilă să îşi realizeze dreptul la întreţinere prin punerea în executare silită a sentinţei menţionate.