Contestatie la executare

Prin decizia civila nr. 16/11.01.2013, tribunalul a respinsrecursul declarat de recurentul-contestator MS, in contradictoriu cu intimata CAST.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut ca, prin contestatia la executare înregistrata sub nr. 2738/740/2012 din 27 martie 2012 la Judecatoria A, contestatorul MS a solicitat instantei, în contradictoriu cu intimata  CAST, anularea deciziei de impunere nr. 5428 din 30.11.2011.

A motivat contestatorul ca decizia de impunere trebuie sa îmbrace o anumita forma si continut, potrivit art. 87 Cod de Procedura Fiscala, ca suma datorata trebuia stabilita pentru fiecare perioada impozabila (anual) si, întrucât nu exista încheiat contract de asigurare, nu exista nici temei juridic pentru plata sumelor pretinse.

A sustinut ca în anul 2006 a lucrat în Israel, în 2007 a declarat un venit net de 958 lei, în 2008 un venit net de 4100 lei iar în anul 2009 un venit net de 4400 lei.

A mai aratat ca în perioada 21.04.2009 – 23.05.2009 a fost încadrat la SC E SRL, cu un salariu de 780 lei, la data de 21.09.2010 a fost angajat la SC HOC SRL iar în anul 2012 nu apare cu venituri impozabile.

În dovedirea contestatiei, contestatorul a depus înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei la executare, ca nefondata.

Prin sentinta civila nr. 5312 din 18 octombrie 2012, Judecatoria A a respins, ca nefondata, contestatia la executare formulata de contestatorul MS.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca potrivit art. 213 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, în afara exceptiilor prevazute de lege, asigurarea de sanatate este obligatorie, iar în lipsa contractului de asigurare, izvorul obligatiei de plata, îl reprezinta legea.

A mai retinut ca, contestatorul nu se afla printre persoanele îndreptatite sa beneficieze de asigurare, fara plata contributiei, radierea din registrul comertului, ca si persoana autorizata, având loc la data de 04.08.2010.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs recurentul-contestator MS, acesta criticând sentinta ca fiind netemeinica si nelegala.

A motivat recurentul-contestator ca prima instanta nu a analizat sustinerile sale din contestatie, asa încât se impune casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recursul a fost încadrat în prevederile art. 304 pct. 5, 7 si 9 Cod procedura civila.

Tribunalul, analizând recursul, constata ca acesta este nefondat.

Din considerentele sentintei recurate rezulta ca prima instanta a analizat pricina pe fond, retinând ca recurentul-contestator nu este scutit de plata contributiei lunare pentru asigurarile de sanatate, ca a avut calitatea de persoana autorizata, radierea din registrul comertului, fiind ulterioara datei pentru care s-a emis decizia de impunere, situatie în care nu se justifica masura casarii cu trimitere spre rejudecare.

Pe de alta parte, suplinind motivarea fondului, tribunalul constata critica potrivit careia decizia nu respecta conditiile de forma si continut prevazute de art. 87 Cod Procedura Fiscala, ca fiind una pur formala, recurentul-contestator neprecizând, în concret, lipsurile deciziei de impunere.

De asemenea, nefondata este si critica potrivit careia decizia de impunere nu cuprinde suma datorata pentru fiecare perioada impozabila, din continutul acesteia (f. 4 dosar fond) rezultând ca debitul este calculat si individualizat pentru fiecare an, corespunzator perioadei 2007 – 2009.

Pe de alta parte, prin decizia de impunere nr. 5428/30.11.2011, recurentului-contestator i s-a calculat contributia potrivit art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 în functie de veniturile impozabile realizate de acesta, în calitate de persoana care desfasoara activitati independente.

Or, radierea recurentului-contestator din registrul comertului s-a dispus prin rezolutia nr. 3265 din 04.08.2010 (f. 7 dosar fond), ulterior datei pentru care s-a emis decizia de impunere.

De asemenea, împrejurarea ca, în perioadele 2006, 21.04.2009 – 23.05.2009, ar fi avut calitatea de salariat, nu îl exonereaza pe acesta de plata contributiei la asigurarile de sanatate, atâta timp cât nu a facut dovada ca a achitat contributia potrivit art. 257 alin. 2 lit. a din Legea nr. 95/2006.

Privitor la cuantumul debitului mentionat în decizia de impunere nr. 5428/30.11.2011, este de observat ca, la fond, recurentul-contestator desi avea posibilitatea, nu a solicitat administrarea probei cu expertiza contabila, în dovedirea sustinerilor sale potrivit carora debitul nu a fost corect stabilit.

În fine, fata de obligatia virarii contributiei de asigurari de sanatate, prevazuta de art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 si documentele care atesta calitatea de asigurat, mentionate de art. 212 alin. 1 teza I din aceeasi lege, sustinerea recurentului-contestator în sensul ca nu datoreaza debitul, în lipsa contractului de asigurare încheiat între parti, este nefondata, astfel ca recursul a fost respins, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare