Contestaţia la executare

CUPRINS:

„Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei M la data de 18.06.2021, sub nr. 4716/256/2021, contestatorul L , în contradictoriu cu intimatele F I G  MBH și N C S L, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 1201/2021, instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați V I și V M, solicitând anularea executării silite, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, a înștiințării de declanșare a procedurii de executare silită, a somație emise la data de 03.06.2021 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită, restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea definitivă a hotărârii și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că la data de 09.06.2021 i-au fost comunicate la domiciliu încheierea nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021, prin care a fost încuviințată executarea silită împotriva sa, înștiințarea de declanșare a procedurii de executare silită, somația de plată emisă la data de 03.06.2021 și încheierea din data de 03.06.2021 de stabilire a cheltuielilor de executare silită, toate emise în cadrul dosarului de executare silită nr. 1201/2021 al BEJA V I și V M. Prin actele de executare menționate i s-a pus în vedere ca în termen de o zi de la comunicare să procedeze la achitarea sumei de 12.655,48 lei, constând în debit principal, dobândă și penalitățile aferente creditului acordat, comision bancar restant și cheltuielile de executare silită, însă înțelege să formuleze contestație la executare împotriva executării silite înseși, precum și împotriva tuturor actelor de executare emise în cadrul acestui dosar, întrucât acestea sunt lovite de nulitate.

Ca un prim motiv de nulitate, contestatorul a învederat că înțelege să invoce prescripția dreptului de a demara procedura de executare silită întrucât contractul de credit nr. 2008341133/09.05.2008 este pus în executare în anul 2021.

Cu referire la dispozițiile art. 706 alin. 2 C.proc.civ. s-a arătat că termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea, respectiv după încetarea plăților de către contestator, dată de la care creditoarea avea dreptul de a declara scadența întregului credit neachitat și a porni executarea silită împotriva sa.

Raportat la contractul de cesiune de creanțe în temeiul căruia a fost solicitată executarea, contestatorul a invocat nulitatea absolută a întregii proceduri de executare silită, precizând că aceasta nu a fost demarată în temeiul unui titlu executoriu.

În ceea ce privește încheierea nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021, s-a arătat că și aceasta este nulă absolut, în primul rând pentru că în mod nelegal s-a încuviințat executarea silită în privința contractului de credit nr. 2008341133/09.05.2008, deoarece acesta nu mai constituie titlu executoriu;

În final, se mai arată că instanța de executare a încuviințat executarea în favoarea F I G  Mbh, însă în actele de executare silită este menționat ca și creditor F I G  Mbh și N C S L, astfel că nu este clar pentru cine se încuviințează executarea silită și cine solicita urmărirea contestatorului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 și urm. C.proc.civ.

La data de 26.07.2021 intimatele au depus la dosar întâmpinare (filele 35-41), prin care au invocat excepția netimbrării contestației, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.

Privitor la capătul de cerere care vizează prescrierii dreptului de a obține executarea silită, s-a solicitat respingerea acesteia, întrucât contractul de credit reprezintă un contract cu executare succesivă, deoarece obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive și astfel nu se discută de un singur termen de la care s-ar fi născut dreptul creditoarei de a solicita executarea silită a întregii creanțe, având în vedere, în primul rând, că nu erau ajunse la scadență cea mai mare parte din rate. Apreciind că această creanță este alcătuită dintr-un debit principal (suma împrumutată ce trebuia achitată în rate), precum și din accesorii (dobânda) și intrând sub incidența prescripției dreptului la acțiune în executarea prestațiilor succesive datorate în temeiul unor obligații cu executare succesivă, reglementată în mod expres în art. 2.526 C.civ., legea distinge între prestațiile succesive individuale și cele care alcătuiesc un tot unitar. Astfel, s-a arătat că dacă prestațiile succesive au caracter individual, ca de exemplu dobânzile și/sau penalitățile de întârziere, prescripția începe să curgă separat, de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile succesive alcătuiesc, potrivit legii sau convenției (în speță, potrivit contractului bancar care are putere de lege între părți), un tot unitar, ca de exemplu plata eșalonată în rate a creditului, prescripția curge pentru întreaga creanță de la data scadentei ultimei prestații neexecutate și datorate. Tinând cont și de faptul că nu s-a primit de la cedent vreun document care să ateste declararea scadenței anticipate a creditului, dreptul de a obține executarea silită nu s-a născut decât la momentul cesionarii creanței în data de 09.04.2012, așadar se poate reține că data cesionarii creanței are semnificația declarării scadenței anticipate a contractului de credit și că singura dată pentru care se poate spune că are semnificația declarării scadenței anticipate a creditului este data cesionării creanței conform contractului de cesiune nr. 336 din 09.04.2012.

Se învederează că cererea de executare silită a fost depusă în dosarul nr. 3985/2014 al BEJ M C în data de 16.10.2014, astfel că, raportat la data ultimei plăți voluntare efectuate de către debitor, respectiv în data de 26.07.2012, este evident că la data înregistrării cererii de executare silită în dosarul nr. 398512014 cursul prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită nu era împlinit, ci a fost întrerupt potrivit art. 16 lit. c din Decretul nr. 167/1958, iar ulterior, în 22.04.2021 a fost depusă o nouă cerere de executare la BEJA V I și V M, formându-se dosarul de executare cu nr. 1201/2021.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 23.07.2021 contestatorul a depus la dosar cerere completatoare (filele 48-53), prin care a solicitat și anularea procesului-verbal de aplicare sechestru asupra autoturismului marca O AC, emis în dosarul de executare la data de 13.07.2021.

S-a arătat că după introducerea cererii inițiale i s-a comunicat și procesul-verbal de sechestru menționat anterior, astfel că în termen legal înțelege să solicite și anularea acestui act de executare emis și a reiterat argumentele expuse în cererea inițială.

La data de 20.09.2021 intimatele au depus note de ședință (filele 185-191), prin care au solicitat respingerea argumentelor expuse de contestator în cererea completatoare, precizând că nu au fost aduse critici noi, fiind reluate susținerile din cererea inițială, astfel că și intimatele își mențin și reiterează apărările cuprinse în întâmpinarea deja depusă la dosar.

La solicitarea instanței, Biroul Executorilor Judecătorești Asociați V I și V M a înaintat copia dosarului execuțional nr. 1201/2021 (filele 63-177).

În ședința de judecată din data de 23.09.2021 instanța a respins excepția netimbrării, invocată de intimată, reținând că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite în cauză.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr 1394 din 14.10.2021 a Judecătoriei M s-a admis în parte contestaţia la executare, cu consecinţa anulării tuturor actelor şi formelor de executare emise în numele și în beneficiul intimatei N C S L în dosarul execuțional nr. 1201/2021 instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați V I și V M.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că :” împotriva contestatorului L  se derulează o procedură de executare silită în cadrul dosarului nr. 1201/2021, instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați V I și V M, la cererea creditoarelor-intimate F I G  MBH și N C S L, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 2008341133/09.05.2008, încheiat între contestator și B CR S.A.

Prin încheierea nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021 (filele 157-158) s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorului-contestator în temeiul titlului executoriu menționat, iar prin înștiințarea și somația emise de executorul judecătoresc la data de 03.06.2021 (filele 161-162) contestatorul a fost înștiințat cu privire la declanșarea urmăririi silite și a fost somat să achite debitul urmărit.

Ulterior, prin procesul-verbal din data de 13.07.2021 (fila 171), executorul judecătoresc a dispus sechestrarea autovehiculului marca O AC, cu numărul de înmatriculare CT 27 XXX, aflat în proprietatea contestatorului.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 712 alin. 1 C.proc.civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”.

Conform prevederilor art. 704 C.proc.civ., referitor la nulitatea executării silite, „nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 și următoarele fiind aplicabile în mod corespunzător”.

Astfel, potrivit art. 174 C.proc.civ., „(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat”. 

Totodată, în acord cu dispozițiile art. 175 C.proc.civ., „(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. (2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.

Așadar, pentru a interveni nulitatea actelor de procedură se cer a fi întrunite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un act de procedură întocmit cu nerespectarea cerințelor legale; actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

Cu privire la apărarea privind prescripția dreptului de a solicita executarea silită.

Din cuprinsul încheierii de încetare a executării silite atașate la dosarul cauzei (fila 151), instanța reține că prin cererea de executare silită depusă la data de 16.10.2014 la Biroul Executorului Judecătoresc M C creditoarea E K R S.R.L. a solicitat executarea silită a contestatorului L  în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 2008341133/09.05.2008, încheiat între contestator și B CR S.A., fiind astfel înregistrat dosarul execuțional nr. 3985/2014.

Prin încheierea din data de 01.03.2021, în temeiul dispozițiilor 703 alin. 3 C.proc.civ. executorul judecătoresc a constatat încetată executarea silită, din cauza lipsei de bunuri urmăribile ale debitorului.

Ulterior, prin cererea depusă la data de 13.05.2021 (filele 65-67), intimatele F I G  Mbh și N C S L au formulat o nouă cerere de executare silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, executarea silită fiind încuviințată prin încheierea nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021.

În susținerea acestui motiv de contestație contestatorul a precizat că, independent de scadența anticipată, practica judiciară conturată în ultimii ani susține ideea potrivit căreia termenul de prescripție înăuntrul căruia creditorul poate să ceară executarea silită începe să curgă de la data ultimei plăți, și nu de la data declarării scadenței anticipate a contractului de credit, și întrucât creditorul nu au uzat de calea conferită de lege în termenul de 3 ani, pentru a întrerupe prescripția, dreptul de a obține executarea silită s-a stins.

Din înscrisurile atașate la dosar, nu au fost identificat vreun act prin care să se fi declarat scadența anticipată a creditului în discuție și nici alte înscrisuri referitoare la ultima plată voluntară efectuată de către contestator în derularea contractului de credit, așadar instanța apreciază că întreaga creanță rezultată din contractul de credit a fost declarată scadentă anticipat cel mai târziu la momentul intervenirii primei cesiuni de creanţă încheiate între B CR S.A. și E K R S.R.L. la data de 09.04.2012. Drept urmare, aceasta este data de la care creditoarea avea dreptul, iar împrumutatul era ținut să plătească de îndată toate sumele datorate (debit principal și obligații accesorii), iar tot de la această dată a început să curgă și termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.

Termenul de prescripție a executării silite este stabilit de dispozițiile art. 706 C.proc.civ., care prevăd că „(1) Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. (2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive”.

Având în vedere că în speță titlul executoriu privește un drept personal de creanță, termenul de prescripție aplicabil este cel de 3 ani.

Potrivit art. 2.524 C.civ. „(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligațiilor contractuale de a da sau de a face prescripția începe sa curgă de la data când obligația devine exigibila si debitorul trebuia astfel s-o execute. (2) In cazul in care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe sa curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunțării la beneficiul termenului stabilit exclusiv in favoarea creditorului. (3) Daca dreptul este afectat de o condiție suspensiva, prescripția începe sa curgă de la data când s-a îndeplinit condiția”.

De asemenea, conform art. 2.526 C.civ., „Când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe sa curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibila, iar daca prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibila”.

Totodată, potrivit art. 2.537 C.civ., „prescripția se întrerupe: 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice alt mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescripția; 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori ori prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie; 3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată până la începerea cercetării judecătorești; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripției, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă; 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere; 5. în alte cazuri prevăzute de lege”.

Conform dispozitiilor art. 709 C.proc.civ, „(1) Cursul prescripției se întrerupe: 1. pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei; 2. pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent; 3. pe data depunerii cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori; 4. pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare; 5. pe data depunerii cererii de reluare a executării; 6. în alte cazuri prevăzute de lege. (2) După întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție. (3) Prescripția nu este întreruptă dacă executarea silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea”.

Pornind de la dispozițiile legale citate, instanța reține că cererea de executare silită depusă la data de 16.10.2014 și toate actele de executare efectuate în dosarul nr. 3985/2014 au întrerupt cursul termenului de prescripție.

Având în vedere că executarea silită demarată la acea dată a încetat prin încheierea din data de 01.03.2021, care nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 709 alin. 3 C.proc.civ., de la această dată a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

În consecință, reținând efectul întreruptiv al executării silite efectuate în dosarul nr. 3985/2014 și observând data formulării celei de a doua cereri de executare silite (13.05.2021), instanța va respinge ca neîntemeiată apărarea contestatorului privind incidența sancțiunii prescripției dreptului creditoarelor de a mai solicita executarea silită, constatând că cererea de executare silită depusă de intimatele din prezenta cauză la data de 13.05.2021 a fost formulată în interiorului termenului de 3 ani, calculat din data de 01.03.2021.

Referitor la apărarea privind lipsa unui titlu executoriu:

În susținerea acestui motiv de contestație s-a arătat, în esență, că prin încheierea unor contracte de cesiune cu privire la creanța rezultând din contractul de credit încheiat între contestator și B CR S.A. nu a fost transmis și caracterul de titlu executoriu al contractului de credit.

Sub acest aspect, instanța notează incidența dispozițiilor art. 632 C.proc.civ., potrivit cărora „(1) Executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. (2) Constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Executarea silită supusă analizei a fost demarată în baza contractului de credit nr. 2008341133/09.05.2008, încheiat între contestator și B CR S.A., contract ce a fost cesionat prin două contracte succesive către E K R S.R.L. la data de 09.04.2012 și ulterior, la data de 26.03.2018 către intimatele din prezenta cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 120 din O.U.G. 99/2006, „Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”.

Pornind de la apărarea contestatorului, în privința caracterului executoriu al contractului de credit, în acord cu poziția intimatelor, instanța reține că prin cesiunile de creanță intervenite în cauză contractul de credit în discuție nu și-a pierdut caracterul de titlu executoriu.

În acest sens, instanța notează și considerentele cuprinse în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3 din 14 aprilie 2014, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, coroborat cu art. 1.396 din Codul civil de la 1864, respectiv dacă poate fi dispusă încuviințarea executării silite a unui contract de credit la cererea creditorului cesionar al creanței, respectiv „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune”.

Totodată a statuat și că „art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții. Modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța”.

Drept urmare, transmiterea creanței prin contract de cesiune încheiat de unitatea bancară nu poate avea nici un efect asupra caracterului executoriu al contractului, această apărare a contestatorului nefiind aptă să conducă la anularea executării silite.

Cu privire la nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite:

În acest sens debitorul-contestator a arătat că încheierea de încuviințare a executării silite este nulă întrucât contractul în baza căruia a fost încuviințată executarea nu mai constituie titlu executoriu, însă această apărare a fost deja analizată și înlăturată anterior, precum și pentru motivele că în încheierea instanței nu se indică suma pentru care se încuviințează executarea silită și că executarea a fost încuviințată doar pentru creditoarea F I G  Mbh, însă în toate actele de executare silită este menționat ca și creditor și N C S L.

Referitor la neindicarea în cuprinsul încheierii nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021 (filele 157-158) a sumei pentru care a fost încuviințată executarea silită, deși acest fapt se confirmă din analiza încheierii atașate la dosar, instanța reține că debitorul-contestator nu a probat vătămarea ce i-a fost produsă, lipsa unei astfel de mențiuni nefiind sancționată cu nulitatea expresă a actului.

În plus, acesta nu a propus administrarea de probe care să tindă la dovedirea unui alt cuantum, eventual mai redus, al creanței urmărite, iar criticile formulate în acest sens nu sunt apte să determine nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite.

Totodată, reținând că titlul executoriu în discuție este reprezentat de un contract de credit, câtă vreme procedura sumară și urgentă a încuviințării executării silite nu permite efectuarea de verificări suplimentare sau administrarea de probatorii pentru stabilirea întinderii creanței, neexistând nici obligația indicării sumei menționate de către creditoare, în această etapă necontencioasă a încuviințării executării silite instanța este chemată doar să verifice condițiile de încuviințare a executării silite în acord cu prevederile art. 663 și urm. C.proc.civ.

În ceea ce privește apărarea referitoare la faptul că executarea silită a fost încuviințată doar pentru creditoarea F I G  Mbh, însă în toate actele de executare silită este menționat ca și creditor și N C S L, instanța constată că susținerile contestatorului sunt întemeiate sub acest aspect.

Astfel, instanța constată că deși cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de către ambele intimate, F I G  Mbh și N C S L, prin încheierea nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021 a fost încuviințată executarea silită doar în favoarea intimatei F I G  Mbh.

Ulterior, toate actele de executare silită întocmite de către executorul judecătoresc indică în calitate de creditoare și pe intimata N C S L.

Așadar, deși prin cererea de executare silită s-a urmărit recunoașterea calității de creditor a ambelor intimate din prezenta cauză, printr-o omisiune a instanței executarea silită nu a fost încuviințată și în beneficiul intimatei N C S L, concluzie ce se desprinde din împrejurarea că soluția instanței a fost una de admitere în totalitate a cererii formulate, și nu de admitere în parte.

Potrivit dispozițiilor art. 645 C.proc.civ., „(1) Sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul. (2) Calitatea de creditor sau de debitor se poate transmite oricând în cursul executării silite, potrivit legii. În acest caz, actele de executare îndeplinite până la data transmiterii calității procesuale produc efecte, în condițiile legii, față de succesorii în drepturi ai creditorului sau ai debitorului, după caz”. 

Raportat la aceste dispoziții legale și văzând dispozitivul încheierii nr. 1390/27.05.2021 pronunțată de Judecătoria M în dosarul nr. 3974/256/2021, din care nu rezultă calitatea de creditoare a intimatei N C S L, instanța reține că aceasta nu are calitatea de parte în procedura de executare silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 1201/2021, instrumentat de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați V I și V M.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. 4 C.proc.civ., „Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate”. 

Așadar, în lipsa încuviințării executării silite și cu privire la creditoarea N C S L, actele de executare silită întocmite în cadrul dosarului execuțional nu pot profita acesteia.

În orice caz, acest fapt nu poate conduce la nulitatea încheierii de încuviințare a executării silite în sensul pretins de către contestator, afectând doar valabilitatea actelor de executare silită ulterioare acestui moment, acte care se referă și la creditoarea-intimată N C S L.

Drept urmare, reținând că în cauză nu au fost invocate alte motive de nelegalitate ale actelor de executare contestate, iar dintre cele de care s-a prevalat contestatorul doar acest din urmă motiv este de natură să afecteze validitatea actelor de executare, instanța va admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul L , în contradictoriu cu intimatele F I G  Mbh și N C S L.

În privința cheltuielilor de judecată pretinse de către contestator, față de soluția pronunțată în cauză și reținând culpa procesuală a intimatelor, instanța le va obliga la plata către contestator a sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând jumătate din cuantumul onorariului de apărător, cheltuieli dovedite în prezenta cauză.”

Împotriva acestei soluţii a formulat apel contestatorul L , solicitând instanţei anularea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii în tot a contestaţiei la executare, astfel cum a fost formulată şi completată, cu constatarea faptului că dreptul intimatelor de a solicita executarea silită este prescris, cu cheltuieli de judecată şi restituire taxă de timbru.

În susţinere, a arătat că în mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că dreptul intimatelor de a obţine executarea silită nu s-a prescris.

A arătat că încheierea din 01.03.2021 emisă de BEJ M C în dosarul de executare nr 3985/2014 , privind pe un alt creditor, prin care s-a constatat încetată executarea silită, nu este un act de executare.

A mai arătat că executarea silită nu a fost demarată în baza unui titlu executoriu.

A susţinut că şi încheierea de încuviinţare a executării silite nr 1390/27.05.2021 a Judecătoriei M este nulă absolut, raportat la calitatea creditorilor. Încheierea nu cuprinde suma de bani pentru care creditorul este autorizat să înceapă executarea silită.

Intimatele F I G  mbH şi N C S L au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului pe fond, având în vedere că executarea silită a pornit în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, la data de 16.10.2014, când a intervenit întreruperea prescripţiei dreptului de executare silită .

A mai arătat că instanţa a omis în sensul unei erori materiale să menţioneze în încheierea de încuviintare nr 1390/27.05.2021 şi pe creditorul N C S L

Instanţa de apel a dispus ataşarea dosarului de executare nr 3985//2014 al BEJ M C.

Examinând apelul de faţă, instanţa reţine următoarele:

Apelul este întemeiat.

Încheierea de încetare a executării silite din cauza lipsei de bunuri urmăribile încheiat la data de 01.03.2021 nu este un act de executare silită apt de a întrerupe cursul prescripţiei executării silite.

Actele de executare silită sunt actele încheiate de executorul judecătoresc cu respectarea dispoziţiilor de formă prevăzute de art 656 Cod procedură civilă, dar şi cu respectarea formalităţilor de comunicare pentru orice alt act de procedură, exceptându-le pe cele prevăzute de art 669 Cod procedură civilă.

Cum nu ne aflăm în situaţiile legale din conţinutul art 669 Cod procedură civilă şi cum termenul de formulare a contestaţiei la executare se raportează la data luării la cunoştinţă de actul de executare contestat, potrivit art 715 Cod procedură civilă, instanţa este învestită cu analiza prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, urmând ca în acest sens să analizeze atât primele acte de executare silită în dosarul de executare nr 1201/2021 al BEJA V I şi V M, cât şi ultimele actel de executare din dosarul nr 3985/2014 al BEJ M C.

Instanţa constată că ultimul act de executare silită emis în dosarul nr 3985/2014 al BEJ M C constă în adresa de înfiinţarea popririi datând din 15 martie 2017, terţ poprit fiind B R SA, bancă la care la data respectivă debitorul avea cont deschis fără disponibil.

Potrivit adresei Băncii de confirmare a înfiinţării popririi, „ în cazul în care în conturile debitorului sus-menţionat nu se înregistrează operaţiuni bancare timp de 6 luni, acestea se închid de către bancă...”

Prin urmare, constatăm că cel mai târziu la data de 15.09.2017, a încetat poprirea înfiinţată asupra conturilor debitorului.

Cum alte acte de executare nu s-au mai întreprins ulterior şi cum nicio altă instituţie bancară nu a avut calitatea de terţ poprit, instanţa constată că de la data de 15.09.2017 a început să curgă un nou termen de prescripţie a continuării actelor de executare, interpretând per a contrario dispoziţiile art 709 alin 1 pct 4 Cod procedură civilă.

Încheierea de încetare a executării silite încheiat la data de 01.03.2021 nu este un act de executare silită apt de a întrerupe cursul prescripţiei executării silite prin el însuşi, el fiind doar un act constatator al unei situaţii de fapt, care nu produce efecte juridice.

Prin urmare, având în vedere că de la data de 15.09.2017 şi până la data de 13.05.2021, data introducerii celei de-a doua cereri de executare silită, au trecut mai mult de 3 ani, instanţa constată intervenită prescrierea dreptului la executare silită.

În ceea ce priveşte executorialitatea titlului executoriu şi omisiunea celui de-al doilea creditor din încheierea de încuviinţare a executării silite din 03.06.2021, instanţa menţine soluţia Judecătoriei, constatând că a făcut o legală şi temeinică interpretare a dispoziţiilor legale.

Faţă de toate acestea, potrivit art 480 alin 2 Cod procedură civilă, instanţa va  admite apelul formulat de apelantul L , în contradictoriu cu intimatele F I G  mbH şi N C S L, împotriva s.c nr.1394/14.10.2021 a Judecătoriei M şi va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va admite în tot contestaţia la executare şi va anula în tot executarea silită ce face obiectul dosarului nr.1201/2021 al BEJA V I şi V M, ca efect al prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, anulând în tot actele de executare silită din dosarul nr.1201/2021 al BEJA V I şi V M, inclusiv în privinţa creditoarei F I G  mbH.

Potrivit art 45 lit f din OUG 80/2013, instanţa va dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru aferente fondului, în integralitatea sa, în cuantum de 738 lei, achitată cu chitanţa seria CLC nr.2264/23.08.2021 emisă de Serviciul impozite şi taxe al Comunei C şi a taxei judiciare de timbru aferente apelului, în cuantum de 369 lei, achitată cu chitanţa seria CLC nr.2858/22.11.2021 emisă de Serviciul impozite şi taxe al Comunei C.

Potrivit art 453 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pe intimate la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în integralitate, constând în onorariu de avocat în cuantum total de 1500 lei, cheltuielile urmând a fi suportate de intimate în mod egal, câte 750 lei fiecare, precum şi la plata către apelant a cheltuielilor de judecată pentru apel constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, cheltuielile urmând a fi suportate de intimate în mod egal, câte 250 lei fiecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelantul L , CNP XXXX, cu domiciliul ales in C, parter în contradictoriu cu intimatele F I G  mbH şi N C S L, ambele cu sediul procesual ales în C împotriva s.c nr.1394/14.10.2021 a Judecătoriei M.

Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că:

Admite în tot contestaţia la executare.

Anulează în tot executarea silită ce face obiectul dosarului nr.1201/2021 al BEJA V I şi V M, ca efect al prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Anulează în tot actele de executare silită din dosarul nr.1201/2021 al BEJA V I şi V M, inclusiv în privinţa creditoarei F I G  mbH.

Dispune restituirea către contestator a taxei judiciare de timbru aferente fondului, în integralitatea sa, în cuantum de 738 lei, achitată cu chitanţa seria CLC nr.2264/23.08.2021 emisă de Serviciul impozite şi taxe al Comunei C.

Obligă pe intimate la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în integralitate, constând în onorariu de avocat în cuantum total de 1500 lei, cheltuielile urmând a fi suportate de intimate în mod egal, câte 750 lei fiecare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Obligă pe intimate la plata către apelant a cheltuielilor de judecată pentru apel constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 lei, cheltuielile urmând a fi suportate de intimate în mod egal, câte 250 lei fiecare.

Dispune restituirea către apelantul-contestator a taxei judiciare de timbru aferente apelului, în cuantum de 369 lei, achitată cu chitanţa seria CLC nr.2858/22.11.2021 emisă de Serviciul impozite şi taxe al Comunei C.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22.02.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

pt. PRESEDINTE,  JUDECATOR,

A I S-B I T

 Conf.art.426 alin. 4 Cod.pr.civ

semnează 

PREŞEDINTELE INSTANŢEI,

C R D

GREFIER,

M M

Jud.fond.SRM

Tehnored. jud. I.T.

13.04.2022/6ex.

Di 14.04.2022

Domenii speta

Spete similare