Acceptarea tacită a succesiunii în cadrul termenului de opţiune succesorală de 6 luni

Decizie 216 din 01.03.2012


Cu privire la recursul civil de fata retine urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 1/2011 a Judecatoriei SIBIU a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, a fost respinsa e actiunea principala, astfel cum a fost precizata si formulata de reclamantele Z. R. si K. M. împotriva pârâtei F. E. si a pârâtei B. M. – K.(ns. St.), a fost admisa  în parte actiunea reconventionala formulata de pârâta F. E. împotriva reclamantelor, s-a constatat ca pârâta F. E. este unica mostenitoare legala acceptanta dupa defuncta F. M., decedata la data de 24.04.2002, în calitate de descendenta de gradul II (clasa I de mostenitori) venita la mostenire prin reprezentarea tatalui sau defunct F. F.(predecedat) si au fost obligate reclamantele sa plateasca pârâtei suma de 2850,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a se pronunta aceasta hotarâre s-au retinut urmatoarele :

Potrivit certificatului de deces seria DR nr. 251632 F. M., a decedat la data 24.04.2002, data ce determina deschiderea succesiunii acesteia conform dispozitiilor art. 651 Cod civil.

Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca reclamantele sunt fiicele defunctei mentionate iar pârâtele sunt nepoate de fiu predecedat (F. E. dupa F. F., decedat în anul 1984) si, respectiv, de fiica predecedata (B. M. – K. (nascuta ST.) dupa K. St., decedata în anul 1986), având asadar calitatea de succesibili (persoane care au vocatie succesorala) dupa defuncta F. M.

Este de principiu ca între momentul deschiderii mostenirii si luarea deciziei de a o accepta sau de a renunta la aceasta exista o situatie juridica de incertitudine când nu se stie sigur care dintre succesibili doreste sa mosteneasca si care nu, dreptul de optiune apartinând tuturor succesibililor indiferent de titlul acestora; de asemenea, succesibilii (persoane care au vocatie succesorala) devin succesori efectivi doar daca accepta mostenirea în termenul si în conditiile prevazute de lege, pasivitatea prelungita peste termen având drept efect pierderea retroactiva a drepturilor succesorale.

Conform dispozitiilor art. 700 alin. 1 Cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii; expirarea termenului de prescriptie fara ca succesibilul sa fi facut acte de acceptare expresa sau tacita are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea iar odata cu acesta si a vocatiei succesorale, fiind considerat strain de succesiune.

Plecând de aici, instanta retine ca nici una din partile cauzei nu au acceptat pur si simplu si în mod expres, succesiunea dupa  defuncta F. M. în sensul dispozitiilor art. 689 fraza a II a Cod civil potrivit cu care acceptarea este expresa când se însuseste titlul sau calitatea de erede întru-un act autentic sau privat.

Prin urmare, instanta trebuie sa stabileasca daca partile cauzei au acceptat mostenirea dupa defuncta F. M., în mod tacit, asa cum dispune art. art. 689 fraza a II a Cod civil potrivit cu care acceptarea este tacita când eredele face un act pe care nu putea sa-l faca decât în calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia de acceptare.

Astfel, în ceea ce le priveste pe reclamantele Z. R. si K. M. instanta, din analiza materialului probator administrat în cauza, retine ca acestea nu au acceptat nici în mod tacit succesiunea dupa defuncta F. M., neavând calitatea de mostenitoare efective dupa aceasta, fiind straine de succesiune prin neacceptare pentru urmatoarele motive:

-sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au contribuit la cheltuielile de înmormântare a defunctei(confirmata de martora V. – f. 225 si de martora S. – f. 174) instanta o retine ca fiind neîntemeiata întrucât aceasta împrejurare nu valoreaza act de acceptare tacita putând fi inclusa cel mult în rândul actelor de administrare provizorie ce sunt reclamate de situatii de urgenta si de considerente de morala (respect fata de memoria defunctei – pietatis causa), acte ce nu îl angajeaza pe succesibil ca mostenitor al defunctului;

-sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate(asa cum arata martora V. – f. 225 si martora M. – f. 227 doar în ceea ce o priveste pe reclamanta Z. R.  nu si pe reclamanta K. M.) instanta o retine ca fiind neîntemeiata întrucât aceasta împrejurare nu valoreaza act de acceptare tacita data fiind valoarea redusa a acestora dar si pentru faptul ca acestea pot fi incluse în cadrul unor amintiri de familie; altfel spus, preluarea bunurilor mentionate nu poate valora acceptare tacita data fiind cantitatea si valoarea acestora ce conduc la ideea de preluare cu titlu de amintire de familie;

-sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au locuit în imobilul din litigiu ori de câte ori a venit în tara instanta o retine ca fiind neîntemeiata întrucât aceasta împrejurare nu valoreaza act de acceptare tacita din moment ce din depozitiile martorilor audiati nu se contureaza într-o mutare definitiva în imobil din care sa rezulte intentia de acceptare a succesiunii ci în locuirea vremelnica si ocazional la venirea în tara din Germania (astfel, martora V. a relatat faptul ca reclamanta Z. R. la venirea în tara la 2 luni de la decesul lui F. M. a ramas circa 2 -3 luni locuind atât  la imobilul din litigiu cât si în alte locuri din tara iar martora M. a aratat faptul ca reclamantele veneau în tara dupa moartea defunctei cu aproximatie o data pe an locuind atât la imobilul din litigiu cât si la cunostinte din Agârbiciu; mai mult, în ceea ce o priveste pe reclamanta K. M. materialul probator nu releva nici macar prezenta acesteia la imobilul din litigiu în termenul de 6 luni de optiuni succesorala).

- sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au încheiat cu pârâta F. E. un contract de comodat în baza caruia aceasta din urma a continuat sa locuiasca în imobil instanta o retine ca fiind neîntemeiata întrucât acest contract a fost încheiat abia în anul 2007 cu mult dupa expirarea termenului de 6 luni de optiune succesorala, an ce coincide cu divortul si partajul pârâtei F. E. cum arata pârâta reclamanta în interogatoriu, fiind unul formal, astfel ca nu poate valora act de acceptare a mostenirii; de asemenea, din depozitiile martorilor audiati nu rezulta ca în timpul termenului de optiune succesorala de 6 luni ar fi fost încheiat între partile cauzei a vreunei conventii cu privire la administrarea bunurilor succesorale care sa poata fi calificata ca fiind act de acceptare tacita a succesiunii.

În ceea ce o priveste pe pârâta – reclamanta F. E. instanta, din analiza materialului probator administrat în cauza, retine ca acestea a acceptat în mod tacit succesiunea dupa defuncta F. M. având în vedere ca aceasta a locuit cu caracter stabil împreuna cu fostul sau sot si cu copilul acestora  în imobilul situat în comuna Hasag, dupa decesului defunctei anul 2002 si pâna în anul 2007 când a plecat la munca în Germania(stare de fapt ce rezulta din depozitia martorei S. M. – f. 174) si ca a platit impozitele aferente imobilului situat în Hasag (împrejurare ce rezulta din chitantele depuse la f. 189 si urm. precum si din certificatul de atestare fiscala depus la fila 63 de unde rezulta ca contribuabilul F. M. nu figureaza cu debite neachitate); altfel spus, cele doua acte, primul fiind unul material iar cel de-al doilea, unul de administrare definitiva, valoreaza acte de acceptare tacita a mostenirii întrucât prin acestea succesibilul, în speta, pârâta – reclamanta F. E. comportându-se ca un adevarat proprietar si-a manifestat intentia de acceptare a succesiunii.

În ceea ce o priveste pe pârâta B. M. – K.(ns. St.) instanta retine ca din probatoriul administrat în cauza nu rezulta nici un act de acceptare tacita a succesiunii dupa defuncta F. M., astfel ca aceasta nu are calitatea de mostenitoare efectiva dupa aceasta, fiind straina de succesiune prin neacceptare.

Prin urmare, fata de cele expuse, exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de pârâta reclamanta si unita cu fondul se priveste neîntemeiata urmând a fi respinsa data fiind calitatea de succesibile ale reclamantelor dupa defuncta F. M., fiind fiicele acesteia, ce permite acestora sa formuleze actiunea în justitie prin care sa dezbata calitatea de succesoare si, ulterior, partajul în baza acestei calitati stabilite pe cale judiciara.

Pentru considerentele expuse, având în vedere ca reclamantele si pârâta B. M. –K.(ns. St.) nu au acceptat succesiunea în termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind astfel straine de succesiunea defunctei F. M., actiunea principala, astfel cum a fost precizata si formulata de reclamantele Z. R. si K. M. urmeaza a fi respinsa.

De asemenea, în ceea ce priveste principalul actiunii reconventionale, data fiind acceptarea tacita de catre pârâta – reclamanta F. E. a succesiunii dupa defuncta F. M. si vazând si dispozitiile art. 664 si urm. din Codul de procedura civila, acesta se priveste a fi întemeiat astfel ca urmeaza ca actiunea reconventionala formulata de pârâta – reclamanta reconventionala F. E. împotriva reclamantelor pârâte – reconventionale Z. R. si K. M. sa fie admisa în parte, cu consecinta constatarii ca pârâta – reclamanta reconventionala F. E. este unica mostenitoare legala acceptanta dupa defuncta F. M., decedata la data de 24.04.2002, în calitate de descendenta de gradul II (clasa I de mostenitori) venita la mostenire prin reprezentarea tatalui sau defunct F. F.(predecedat).

În baza art. 274 Cod procedura civila se va dispune obligarea reclamantelor pârâte – reconventionale Z. R. si K. M. sa plateasca pârâtei – reclamanta reconventionala F. E. suma de 2850, 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de capatul principal din reconventionala.

Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs reclamantele Z. R. si K. M. solicitând modificarea ei în sensul admiterii actiunii.

În motivarea recursului arata în esenta ca au acceptat succesiunea facând acte de acceptare tacita, ca s-a hotarât acceptarea tacita datorita relatiilor bune care existau între ele si intimata F. E., ca au ajutat-o foarte mult pe intimata, pe familia ei si pe defuncta lor mama în timpul vietii, ca acceptarea tacita rezulta din faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate, împrejurare confirmata de martorii V. P., M. O.,V. E. si S. M., ca acestea constituiau toate bunurile de valoare ale defunctei si luarea lor reprezinta acceptare tacita a succesiunii. Mai arata ca însasi intimata le-a recunoscut calitatea de mostenitoare prin actul de comodat de la fila 155 dosar, asa încât nu prezinta importanta faptul daca acesta a fost întocmit dupa expirarea termenului de 6 luni de acceptare a succesiunii. Mai arata ca ele au locuit în imobil de cate ori au venit în tara si au facut aceasta în calitate de mostenitoare.

Intimata F. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat

Recursul este neîntemeiat

Acceptarea tacita a succesiunii este aceea care rezulta dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât in calitatea sa de mostenitor, act care exprima neîndoielnic intentia sa de a accepta mostenirea dupa cum prevede art.689 alin.2 din Codul civil. In masura in care actul succesibilului poate primi si o alta interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptari, deoarece actele echivoce nu pot constitui  o manifestare tacita a vointei de a accepta mostenirea.

Pornind de la aceasta regula de principiu prima instanta a retinut în mod corect ca sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate, nu poate fi acceptata. Aceasta  împrejurare nu valoreaza act de acceptare tacita data fiind valoarea redusa a bunurilor în raport cu întreaga masa succesorala, dar si pentru faptul ca acestea pot fi incluse în cadrul unor amintiri de familie si au putut fi luate cu acest titlu de amintire de familie, astfel încât nu pot duce la concluzia indubitabila ca reclamantele s-au manifestat ca mostenitoare cu ocazia preluarii bunurilor mentionate.

Sustinerea recurentelor  potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au încheiat cu pârâta F. E. un contract de comodat în baza caruia aceasta din urma a continuat sa locuiasca în imobil, nu poate fi nici ea acceptata întrucât, asa cum a retinut si prima instanta, acest contract a fost încheiat abia în anul 2007 cu mult dupa expirarea termenului de 6 luni de optiune succesorala, iar intimata l-a încheiat din necesitatea de rezolvare a cererii de evacuare a sotului ei. Actul respectiv ar fi putut avea semnificatia unei  acceptarii tacite a mostenirii daca era încheiat în termenul legal de acceptare a acesteia, însa a fost încheiat mult mai târziu.

Relatiile bune dintre recurente si intimata existente în perioada anterioara decesului mamei recurentelor si chiar dupa deces nu poate da actelor de mai sus semnificatia dorita de recurenta, respectiv de acte de acceptare a succesiunii, lipsind intentia neîndoielnica de acceptare a succesiunii, singura din care se putea deduce acceptarea tacita.

Fata de cele de mai sus, în baza art. 312 si 3041  Cod proc. civ. si a dispozitiilor legale deja mentionate,  s-a respins recursul, cu consecinta mentinerii hotarârii atacate.

Nu au fost acordate  intimatei  cheltuieli de judecata în recurs, dovada acestora nefiind facuta.