Sistarea stării de codevălmăşie asupra bunurilor soţilor. Drept de creanţă.

Constata ca  prin sentinta civila nr. 2 din 7.04.2011 a Judecatoriei Saliste a fost admisa actiunea civila formulata si precizata de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. Ma. si în consecinta  s-a constatat  ca imobilul constructie casa de vacanta înscris în CF 4. Cristian p II nr top. 3. este proprietatea comuna a partilor în cota de ½ fiecare, dobândita prin construire prin contributie comuna, în cote egale;

S-a dispus sistarea starii de codevalmasie asupra imobilului constructii, prin atribuirea acestora în natura catre pârât .

A fost obligat pârâtul sa plateasca catre reclamanta contravaloarea cotei de ½ din valoarea constructiei înscrise în Cf 4 Cristian pII nr top. 3, în valoare totala de 297760 lei conform raportului de contraexpertiza efectuat în cauza de expert M. M., B. T. , G. D. , care face parte integranta din prezenta hotarâre  respectiv suma de 148880lei cu titlu de sulta.

S-a constatat  ca în timpul casatoriei, partile au dobândit în cote egale de contributie de ½ , terenul înscris în CF 2. Cristian II nr top. 3. în valoare de 5576Ron, conform raportului de expertiza tehnica efectuat de expert M. D. , care face parte integranta din prezenta sentinta; s-a dispus sistarea starii de codevalmasie asupra imobilului prin atribuirea acestuia catre pârât si obligarea acestuia la plata sumei de 2788 Ron catre reclamanta, cu titlu de sulta.

S-a constatat  ca în timpul casatoriei, partile au dobândit în cote egale de contributie de ½ fiecare bunurile mobile urmatoare :

1. autoturism marca Renault în valoare de 30800Ron;

2. dormitor mijlociu cu elemente de brad în valoare de 1126 Ron;

3. dormitor mic Mihai din pal furniruit în valoare de 1448 Ron;

4. dormitor mare din lemn de brad natur în valoare de 1658 Ron;

5. 5 buc. covoare în valoare de 48 Ron;

6. 3 buc. perdele nailon în valoare de 189 Ron;

7. 3 buc. jaluzele verticale în valoare de 90 Ron;

8. 2 televizoare color;

9. mobila sufragerie Pal în valoare de 3479 Ron;

10. mobila de bucatarie Pal în valoare de 570 Ron;

11. chiuveta inox bucatarie în valoare de 238Ron;

12. Frigider Gorenje în valoare de 935Ron;

13. aragaz cu patru ochiuri în valoare de 412Ron;

14. Prajitor pâine Bosch în valoare de 126 Ron;

15. Cafetiera mare în valoare de 75 Ron;

16. Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

17. Masina de spalat Indesit în valoare de 657Ron;

18. Scara plianta pentru pod în valoare de 212 Ron;

19. masa de stejar în filegorie în valoare de 245 Ron;

20. gratar curte în valoare de 488 Ron;

Bunuri în valoare totala de 43441Ron;

S-a dispus sistarea starii de codevalmasie asupra bunurilor mobile prin formarea a doua loturi conform variantei II din raportul de expertiza efectuat de expert H. S., care face parte integranta din sentinta, dupa cum urmeaza :

LOTUL 1, format din :

1. Autoturism marca Renault în valoare de 30800 Ron;

2. Dormitor mijlociu aflat în posesia reclamantei în valoare de 1126 Ron;

3. Covor dormitor mare si covor sufragerie;

4. 1televizor color;

5. Dormitor mare în valoare de 1658 Ron;

6. Mobila bucatarie în valoare de 570Ron;

7. Frigider Gorenje în valoare de 935 Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

8. Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

9. Masina spalat Indesit în valoare de 657Ron;

10. Masa Filegorie în valoare de 245 Ron:

11. Gratar curte în valoare de 488 Ron,

lot în valoare totala de 37124 Ron, lot pe care îl atribuie pârâtului C. Ma.;

LOTUL 2, format din :

1. Dormitor mic în valoare de 1448 Ron;

2. Covor hol etaj în valoare de 48 Ron;

3. Covor dormitor mic 1 buc.

4. Covor sufragerie 1 buc.

5. 3 buc. perdele naylon în valoare de 189 Ron;

6. 3 buc. jaluzele verticale  în valoare de 90 Ron;

7. 1televizor color;

8. mobila sufragerie în valoare de 3479 Ron;

9. Chiuveta inox în valoare de 238 Ron;

10. aragaz cu patru ochiuri în valoare de 421 Ron;

11. Prajitor pâine Bosch în valoare de 125Ron;

12. Cafetiera în valoare de 75 Ron;

13. Scara plianta în valoare de 212 Ron;

lot în valoare de 6316 Ron pe care îl atribuie reclamantei.

În vederea egalizarii loturilor bunurilor mobile, a fost obligat pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 15404 lei cu titlu de sulta.

A fost obligat  pârâtul sa predea bunurile care formeaza lotul reclamantei si care se afla în posesia acestuia.

A fost obligata  reclamanta sa predea dormitorul care se afla în posesia acesteia si care este inclus în lotul pârâtului. S-a respins cererea reconventionala formulata de reclamantul reconventional C. Ma. în contradictoriu cu pârâta reconventionala C. M.

A fost obligat  pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, restul cheltuielilor compensându-se.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Partile au fost casatorite din data de 12 mai 2004 si s-au despartit la data de 10 martie 2009, casatorie desfacuta prin sentinta civila 1/2009 pronuntata de Judecatoria Saliste. Conform celor sustinute de ambele parti, acestia au avut o relatie de concubinaj începând cu data de 12.04.1996 si pâna la data casatoriei, locuind si gospodarindu-se împreuna.

Din întregul material probator administrat, respectiv declaratiile martorilor coroborate cu raspunsurile la interogatoriu ale partilor si celelalte acte depuse la dosar, instanta retine faptul ca pe terenul înscris în Cf 4 Cristian pII nr top 3, partile începând cu anul 2003 au început constructia unei case, teren pe care desi reclamanta sustine ca l-a cumparat împreuna cu pârâtul în perioada concubinajului, nu a solicitat constatarea calitatii de bun comun a acestuia ,casa care a fost finalizata în cursul anului 2006 - 2007. Desi pârâtul sustine ca aceasta constructie a fost efectuata în mod exclusiv din bani proprii art. 31 C. fam enumera bunurile care nu sunt comune, la lit. f precizându-se ca, constituie bunuri proprii ale fiecarui sot, valoarea care reprezinta si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare. Atât în doctrina cât si în practica judiciara s-a stabilit ca în cadrul procesului de partaj, daca unul din soti pretinde si dovedeste ca în virtutea subrogatiei reale sau a altor temeiuri limitativ prevazute de lege, a folosit pentru comunitate sume proprii, acea plata urmeaza a fi avuta în vedere la partaj, reprezentând o creanta a sotului ce a facut-o împotriva comunitatii. Cu privire la constructie acestei case, exista dovezi, respectiv facturi pentru procurarea materialelor, mobilier etc., majoritatea pe numele reclamantei dar exista si facturi pentru procurarea materialelor pe numele pârâtului. De asemenea, din depozitiile martorilor B. C. , P. V., H. A., P. S. I., D. I. rezulta ca ambii soti s-au ocupat de constructia acestei case, scopul final fiind ca acestia sa locuiasca aici, fie unul din ei achizitiona materialele iar celalalt ramânea cu muncitorii respectiv pârâtul care se ocupa de constructie, a ajutat la o serie de lucrari efectuate chiar de unii martori sau de oameni angajati si platiti de ambii soti.

Desi s-a sustinut ca pârâtul pe parcursul casatoriei si în perioada concubinajului nu a fost angajat cu contract de munca la firma detinuta de reclamanta, s-a facut dovada cu martori ca acesta o ajuta pe reclamanta la transportul marfii, lucru pentru care era remunerat astfel încât apreciem ca si pârâtul a avut pe perioada casatoriei venituri.

Potrivit dispozitiilor art. 30 C. fam, care instituie prezumtia relativa de comunitate, orice bun dobândit în timpul casatoriei, de oricare din soti, se considera comun câta vreme nu se face dovada ca este bun propriu. În aplicarea principiului comunitatii de bunuri a sotilor, statuat prin dispozitiile art. 30 C. fam., contributia sotilor se refera la bunurile luate în ansamblu si nu se stabileste prin pluralitate de cote, adica prin diferentierea cotelor în raport de categoriile de bunuri. Legislatia noastra admite ca, în virtutea unei contributii mai mari a unuia din soti la dobândirea si conservarea bunurilor lor comune, acestuia sa i se stabileasca si o cota parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însa aceasta cota majorata trebuie stabilita în raport de întreaga masa partajabila, iar nu în raport de o anumita categorie de bunuri, astfel ca o astfel de solutie contravine principiului unitatii patrimoniului comun al sotilor.

Potrivit prevederilor Codului familiei coroborate cu prevederile C. civil ,respectiv art. 492 si urm., în situatia în care ambii soti ridica o constructie pe terenul proprietate a unuia din ei, cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri, constructia devine proprietate comuna a sotilor, iar sotul neproprietar al terenului dobândeste asupra acestuia un drept de superficie pentru partea aferenta constructiei.

În privinta acestei constructii s-a stabilit prin raportul de contraexpertiza efectuat în cauza de expert M. M., B. T. si G. D., valoarea imobilului valoare necontestata de parti, la suma de 297760 lei.

Cu privire la terenul înscris în CF 2 Cristian II pe care pârâtul gresit îl identifica prin întâmpinare si unde se sustine ca este bun propriu, din raportul de expertiza efectuat de expert M. D., raport necontestat de parti precum si din contractul de vânzare cumparare autentificat prin încheierea de autentificare nr 9 din 31 mai 2006, rezulta faptul ca acesta a fost cumparat în timpul casatoriei, si chiar în cuprinsul contractului se specifica caracterul de bun comun al imobilului, astfel încât raportat la aceste împrejurari, pârâtul nu a facut dovada ca este bun propriu, motiv pentru care si acest imobil va fi inclus în comunitatea de bunuri potrivit art. 30 C. fam alaturi de imobilul constructie casa de vacanta înscris în CF 4 Cristian II nr top. 3pentru aceleasi considerente pe care le-am expus anterior. În privinta cotei de contributie, potrivit art. 30 C. fam care instituie cota egala de contributie si fata de faptul ca reclamanta nu a solicitat cote de contributie diferite, instanta va constata ca la ambele imobile identificate mai sus cota de contributie a fiecarei parti este de ½..

 Astfel fata de împrejurarea ca pârâtul este proprietarul terenului de sub constructie, ca si constructia este folosita în exclusivitate de acesta, iar celalalt teren, înscris în Cf 2 Cristian se afla în spatele terenului cu casa de vacanta, accesul spre si dinspre acesta fiind posibil prin traversarea imobilului identificat în Cf 4 Cristian II sub numar top. 3, iar conform concluziilor expertului destinatia actuala este de fânat intravilan si având în vedere forma modul de amplasare, posibilitatile de acces si dimensiunile acestuia, va ramâne nemodificata  si în viitor. Desi principiul consacrat în art. 741 C. civ. este acela ca ori de câte ori este posibila atribuirea în natura a bunului, prin formarea mai multor loturi, folosirea acestei modalitati este obligatorie pentru instanta daca partile cer atribuirea în natura, însa raportat la cererea reclamantei, la concluziile raportului de expertiza care nu a fost contestat de parti, si care apreciaza ca cele doua terenuri cu casa de vacanta ar constitui o singura unitate locativa. Instanta tinând cont de prevederile art. 673 C. pr. civ. va dispune sistarea  starii de codevalmasie asupra imobilului constructii prin atribuirea acestora în natura catre pârât.

În baza art. 673 ind. 5 C. pr. civ. va obliga pârâtul sa plateasca catre reclamanta contravaloarea cotei de ½ din valoarea constructiei înscrise în Cf 4. Cristian pII nr top. 3., în valoare totala de 297760 lei, conform raportului de contraexpertiza efectuat în cauza de expert M. M., B. T., G. D., care face parte integranta din prezenta hotarâre  respectiv suma de 148880 lei cu titlu de sulta.

Constata ca în timpul casatoriei, partile au dobândit în cote egale de contributie de ½ terenul înscris în CF 2 Cristian II nr top. 3 în valoare de 5576 Ron, conform raportului de expertiza tehnica efectuat de expert M. D., care face parte integranta din prezenta sentinta.

Dispune sistarea starii de codevalmasie asupra imobilului,teren înscris în CF 2 Cristian II nr top. 3. în valoare de 5576 Ron conform raportului de expertiza efectuat de expert M. D., prin atribuirea acestuia catre pârât si obligarea acestuia la plata sumei de 2788 Ron catre reclamanta, cu titlu de sulta.

În privinta bunurilor mobile dobândite în timpul casatoriei, instanta constata ca nu au fost aspecte contradictorii cu privire la existenta acestora si valoarea stabilita prin raportul de expertiza, ci doar cu privire la calitatea de bunuri comune sau bunuri proprii, calitate invocata de pârât. Asa cum am aratat si cu privire la bunurile imobile, potrivit dispozitiilor art. 30 C. fam. , care instituie prezumtia relativa de comunitate, orice bun dobândit în timpul casatoriei de oricare din soti, se considera comun câta vreme nu se face dovada ca este bun propriu. Desi pârâtul sustine ca toate bunurile mobile au fost dobândite în mod exclusiv de catre acesta pârâtul nu a facut dovada cu privire la nici un bun mobil ca  ar fi dobândit înainte de casatorie sau ca oricare din aceste bunuri reprezinta valoarea de înlocuire a unui bun propriu, singurul martor care a aratat ca pârâtul ar fi cumparat în exclusivitate aceste bunuri a fost martora  G. D. care nu se coroboreaza cu celelalte  probe. Desi reclamanta sustine ca martora ar avea o relatie de concubinaj cu pârâtul, nu s-a facut aceasta dovada. De asemenea la dosar exista facturi prin care se face dovada achizitionarii atât pe numele reclamantei de mobilier, bunuri necesare dotarii unei case, dar si declaratii de martori care arata ca si pârâtul s-a ocupat de achizitionarea lemnului pentru confectionarea unui mobilier, a filegoriei, etc.

Art. 31 C. fam. enumera bunurile care nu sunt comune, la lit. f precizându-se ca constituie bunuri proprii ale fiecarui sot, valoarea care reprezinta si înlocuieste un bun propriu sau bunul în care a trecut aceasta valoare. Atât în doctrina cât si în practica judiciara s-a stabilit ca în cadrul procesului de partaj, daca unul din soti pretinde si dovedeste ca în virtutea subrogatiei reale sau a altor temeiuri limitativ prevazute de lege, a folosit pentru comunitate sume proprii, acea plata urmeaza a fi avuta în vedere la partaj, reprezentând o creanta a sotului ce a facut-o împotriva comunitatii. Cu privire la autoturismul marca Renault achizitionat în anul 2008 desi martorul J. O. a afirmat ca în fata lui partile au discutat cu privire la faptul ca autoturismul va fi al pârâtului, dar si faptul ca pârâtul avea banii însa neavând cont, s-a facut plata prin contul reclamantei, acesta în aprecierea instantei nu a facut dovada ca desi acesti bani erau în contul pârâtului, erau bani proprii întrucât fiind casatoriti exista prezumtia de comunitate si cu privire la acesti bani. Faptul ca unul din soti detine bani în cont pe numele sau, nu duce la concluzia ca erau bani comuni, motiv pentru care apreciem ca si cu privire la autoturism nu s-a facut dovada ca acesta a fost achizitionat de pârât în mod exclusivi cu bani obtinuti din venituri proprii, fiind bun achizitionat în timpul casatoriei acesta constituie bun comun. Fata de probele administrate si fata de prezumtia de comunitate instituita de art. 30 C. fam. instanta a constatat ca în timpul casatoriei, partile au dobândit în cote egale de contributie, de ½ fiecare bunurile mobile urmatoare :

1.autoturism marca Renault în valoare de 30800 Ron;

2.dormitor mijlociu cu elemente de brad în valoare de 1126 Ron;

3.dormitor mic Mihai din pal furniruit în valoare de 1448 Ron;

4.dormitor mare din lemn de brad natur în valoare de 1658 Ron;

5.5 buc. covoare în valoare de 48 Ron;

6.3 buc. perdele nailon în valoare de 189 Ron;

7.3 buc. jaluzele verticale în valoare de 90 Ron;

8.2 televizoare color;

9.mobila sufragerie Pal în valoare de 3479 Ron;

10.mobila de bucatarie Pal în valoare de 570 Ron;

11.chiuveta inox bucatarie în valoare de 238 Ron ;

12.Frigider Gorenje în valoare de 935 Ron;

13.aragaz cu patru ochiuri în valoare de 412 Ron;

14 Prajitor pâine Bosch în valoare de 126 Ron;

15.Cafetiera mare în valoare de 75 Ron;

16.Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

17.Masina de spalat Indesit în valoare de 657 Ron;

18.Scara plianta pentru pod în valoare de 212 Ron;

19.masa de stejar în filegorie în valoare de 245 Ron;

20.gratar curte în valoare de 488 Ron;

Bunuri în valoare totala de 43441 Ron, valori stabilite în conformitate cu raportul de expertiza efectuat de expert H. S.

În baza art. 673 C. pr. civ. si urm. tinând cont de criteriile prevazute de art. 673 ind. 9 C. pr. civ., de acordul partilor, se va dispune sistarea starii de codevalmasie asupra bunurilor mobile prin formarea a doua loturi conform variantei Ii din raportul de expertiza efectuat de expert H. S., care face parte integranta din sentinta, dupa cum urmeaza :

LOTUL 1, format din :

1.Autoturism marca Renault în valoare de 30800 Ron;

2.Dormitor mijlociu aflat în posesia reclamantei în valoare de 1126 Ron;

3.Covor dormitor mare si covor sufragerie;

4.1televizor color;

5.Dormitor mare în valoare de 1658 Ron;

6.Mobila bucatarie în valoare de 570 Ron;

7.Frigider Gorenje în valoare de 935 Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

8.Mobilier baie în valoare de 645 Ron;

9.Masina spalat Indesit în valoare de 657 Ron;

10.Masa Filegorie în valoare de 245 Ron:

11.Gratar curte în valoare de 488 Ron;

lot în valoare totala de 37124 Ron, lot pe care îl va atribui pârâtului C. Ma.

LOTUL 2, format din :

1.Dormitor mic în valoare de 1448 Ron;

2.Covor hol etaj în valoare de 48 Ron;

3.Covor dormitor mic 1 buc.

4.Covor sufragerie 1 buc.

5.3 buc. perdele naylon în valoare de 189 Ron;

6.3 buc. jaluzele verticale  în valoare de 90 Ron;

7.1televizor color;

8.mobila sufragerie în valoare de 3479 Ron;

9.Chiuveta inox în valoare de 238 Ron;

10.aragaz cu patru ochiuri în valoare de 421 Ron;

11,Prajitor pâine Bosch în valoare de 125 Ron;

12.Cafetiera în valoare de 75 Ron;

Scara plianta în valoare de 212 Ron;

lot în valoare de 6316 Ron pe care îl va atribui reclamantei.

În vederea egalizarii loturilor bunurilor mobile, va obliga pârâtul sa plateasca reclamantei suma de 15404 lei cu titlu de sulta.

Fata de împrejurarea ca partile au sustinut ca majoritatea bunurilor mobile se afla în posesia pârâtului, instanta va dispune obligarea pârâtului  sa predea bunurile care formeaza lotul reclamantei si care se afla în posesia acestuia;

De asemenea se va dispune obligarea reclamantei sa predea dormitorul care se afla în posesia acesteia si care este inclus în lotul pârâtului.

Cu privire la investitiile pretins efectuate de pârât împreuna cu reclamanta ,investitii solicitate prin cererea reconventionala ,din declaratiile martorilor audiati, actele depuse instanta apreciaza ca pârâtul nu a dovedit ca investitiile efectuate la imobilul carmangerie din Sibiu s-a facut în timpul casatoriei si din bani comuni. Astfel martorul B. C. arata ca în perioada 1994-1996 ani în care partile nu aveau stabilita o relatie de concubinaj ,a montat geamuri si usi la acest imobil , martorul P. S. arata ca s-a efectuat investitii la carmangerie în anul 2000 cu aproximatie dar nu cunoaste ce investitii iar martorul H. A. care este si asociatul reclamantei la societate ,arata ca împreuna cu reclamanta acre este si fosta sotie au mostenit un apartament pe care l-au vândut si ulterior din acei bani au efectuat investitii la carmangerie ,de altfel lucru recunoscut si de pârât la interogatoriul luat în fata instantei. Totodata se arata ca  investitiile la carmangerie ,respectiv utilajele au fost achizitionate printr-o fundatie care i-au ajutat sa le achizitioneze si pe care ulterior le-au platit în rate lunare .Astfel apreciem ca nici o declaratie de martor nu a confirmat eventualele investitii care s-au facut la acest imobil ,de asemenea nu s-au prezentat acte care sa ateste aceste investitii din bani comuni ,iar celelalte investitii efectuate s-a facut dovada ca au fost suportate de reclamanta si fostul sot din banii obtinuti pe apartamentul vândut.

Fata de aceste împrejurari,instanta a  respins  cererea reconventionala formulata de pârât .în contradictoriu cu pârâta reconventionala C. M.

În baza art. 274, 276 C. pr. civ. instanta a dispus obligarea pârâtului  sa plateasca  reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ,restul cheltuielilor compensându-se ,avându-se în vedere faptul ca si pârâtul a suportat costul unor expertize ,taxe de timbru .

Împotriva sentintei a declarat apel pârâtul reclamant reconventional C. Ma. solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul respingerii actiunii principale ,admiterii cererii reconventionale si obligarii intimatei la plata cheltuielilor de judecata pentru urmatoarele motive:

În mod gresit instanta de fond a respins cererea reconventionala formulata de apelant.

Desi instanta de fond retine ca  apelantul  si intimata reclamanta au avut o relatie de concubinaj începând cu aprilie 1996 si pâna la data casatoriei si ca în aceasta perioada  au  locuit si  s-au  gospodarit împreuna, respinge cererile  prin care s-a cerut sa se constate ca, la investitiile efectuate la imobilul casa, proprietatea pârâtei reconventionale, înscrisa în CF 12 Sibiu, nr. top. 2/2/1, aratate în Anexa I, are  o contributie de  ½ si sa oblige pârâta reconventionala la plata  a ½  din contravaloarea investitiilor efectuate .In adoptarea acestei solutii instanta de fond a avut în vedere declaratia martorului H. A. care arata ca investitiile au fost efectuate în  anul 1994, înaintea vreunei relatii de concubinaj sau casatorie între subsemnatul si intimata  si ca banii folositi au provenit din vânzarea unui apartament pe care el si  intimata  l-au mostenit în anul 1994.

Cele relatate de martorul H. A. sunt neadevarate, dovada în acest sens facând-o, pe lânga probele administrate în fata instantei de fond, si înscrisurile anexate prezentei, respectiv:

Actul de iesire din indiviziune autentificat sub nr.209 din 8.02.2008 potrivit caruia, la momentul întocmirii actului, pe lânga imobilul casa înscris în CF 12 Sibiu, nr. top. 2/2/1, mai exista un adaus compus din minicarmangerie, camera frigorifica, preparari carmangerie, vestibul, grup sanitar, vestiar, spalatorie si terasa si - Certificatul nr.194 din 17.12.1997 pentru notarea constructiilor în cartea funciara care atesta construirea a înca unui adaos compus din: spatiu tehnic(reparatii), camera primire marfa, 2 camere frigo, camera transare, camera spalare tevi, camera preparare condimente,camera preparari, camera fierbere, afumatorie, depozit produse finite, degajament , 2 terase acoperite.

  Prin urmare, daca instanta a ajuns la concluzia ca partile s-au  gospodarit împreuna inclusiv in perioada  concubinajului atunci, si investitiile la acest imobil au fost facute din bani comuni iar  apelantul are un drept de creanta in valoare de 1/2 din  acestea.

În mod nelegal a constatat instanta de fond ca autoturismul marca Renanii este bun comun.

Autoturismul a fost achizitionat dupa despartirea în fapt, din bani proprii ai apelantului s-a folosit doar de contul reclamantei, pentru a face plata. Dealtfel banii au intrat în cont doar in ziua platii dupa cum si intimata recunoaste la  interogatoriu.

Aceste aspecte sunt confirmate de martorul J. O. care, in calitate de vânzator la reprezentant Renault  a vândut acest autoturism. Acesta arata ca, din discutiile purtate cu partile, a rezultat clar ca banii pentru achizitionarea autoturismului erau bani proprii si ca reclamanta nu a contestat acest fapt ci, din contra, 1-a întarit.

Compunerea loturilor nu are în vedere modul în care bunurile au fost folosite dupa despartirea partilor.

Desi instanta de fond constata ca dormitorul mijlociu, în valoare de 1126 Ron, se a afla  în posesia reclamantei, îl include în lotul apelantului  o obliga pe aceasta sa i-1 predea si îl obliga pe  apelant  sa-i predau dormitorul mic.

Solicita  ca la formarea loturilor sa se aiba în vedere, folosinta acestor bunuri si, în lotul fiecaruia sa fie inclus dormitorul pe care deja îl are în posesie.

De asemenea, solicita ca în lotul sau lotul sa fie inclusa si mobila de sufragerie, care a fost comandata special pentru aceasta camera si care în prezent se afla la apelant.

Apelul nu a fost motivat în drept .

Intimata H. M. a depus întâmpinare  prin care a solicitat respingerea apelului si obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.

Se arata în întâmpinare ca în mod total justificat de întregul ansamblu probatoriu administrat în cauza, instanta de fond a respins ca neîntemeiata si ne dovedita cererea reconventionala prin care pârâtul apelant solicita sa se constate ca a contribuit în cota egala cu subsemnata la efectuarea unor investitii la spatiul proprietatea sa si a fostului  sot - spatiu ce a avut destinatia de carmangerie.

Pentru a lua aceasta hotarâre, instanta de fond a tinut cont de urmatoarea situatie de drept si de fapt: DATA EFECTUARII INVESTITIILOR - respectiv sfârsitul anului 1995- si DATA NOTARII în cartea funciara acestor investitii, respectiv 9 IANUARIE 1996, raportata la DATA ÎNCERERII RELATIILOR DE CONCUBINAJ, RESPECTIV APRILIE 1996 .

Ori, pe lânga faptul ca, dupa o logica primara, apelantul NU PUTEA PARTICIPA FINANCIAR LA INVESTITIILE EFECTUATE LA PROPRIETATEA, intimatei ÎNAINTE CU CÂTEVA LUNI DE A SE CUNOASTE, din nici o alta proba administrata în cauza nu rezulta o alta stare de fapt.

Ceea ce este însa cu totul de neînteles, este faptul ca, în sustinerea acestui motiv de apel, apelantul anexeaza la motivele de apel, o COPIE FALSIFICATA a încheierii de întabulare nr. 250/9 ianuarie 1996- ÎNCHEIERE DE INTABULARE DEPUSA LA DOSAR DE CATRE SUBSEMNATA ÎN FAZA JUDECATII DE FOND.

Continutul acestei copii este identic cu cea originala, cu MODIFICAREA ATÂT A DATEI DE EMITERE A ÎNCHEIERII DAR SI A DATEI ADEVERINTEI NR.194/1995 ELIBERATE DE CATRE CONSILIUL LOCAL AL MUN.SIBIUPENTRU NOTAREA IN C.F. A ACESTOR CONSTRUCTII.

Asa cum rezulta din avizul sanitar nr.509/23.01.1996, precum si din Autorizatia sanitar-veterinara nr.3167/9.02.1996, anexate prezentei, AMBELE ANTERIOARE INTRARII NOASTRE IN CONCUBINAJ, aceasta carmangerie FUNCTIONA INCA DINAINTE DE APRILIE 19961!!

De altfel, reaua credinta procesuala a apelantului este evidenta din întregul sau comportament procesual în fata instantei de fond. Astfel, asa cum rezulta din chiar raspunsurile la interogatoriul luat în faza judecatii de fond, PÂRÂTUL ÎSI CONTRAZICE PROPRIILE SUSTINERI DIN ACTIUNEA 'RECONVENTIONALA SI NU RECUNOASTE NICI MACAR CA AR FI TRAIT ÎN CONCUBINAJ.

Arata ca în ceea ce priveste AUTOTURISMUL MARCA RENAULT apelantul continua sustinerile total nefondate si NEDOVEDITE de la fond, persistând si în confundarea caracterului juridic al acestui bun. Astfel, sustine ca autoturismul este bun propriu, fiind dobândit dupa despartirea noastra în fapt. Ori, potrivit art. 30 alin.1 C. fam, fiind un bun dobândit în timpul casatoriei este - fara echivoc - un bun comun.

Nu a facut nici dovada ca ar fi un bun comun cu contributie exclusiva, atâta vreme cât, NU A PRODUS PROBE CA AR FI DETINUT BANII NECESARI ACHIZITIONARII ACESTUI BUN, iar sustinerea ca "doar s-a folosit de contul meu bancar pentru a achita autoturismul" nu face decât sa probeze ca este de totala rea credinta si ca acest bun a fost cumparat de catre ei din banii comuni. De altfel, din chiar depozitia singurului martor propus de catre apelant în dovedirea afirmatiilor reiterate si în motivarea apelului, rezulta ca AMÂNDOI au  fost de fata la alegerea autoturismului, iar plata s-a facut din contul bancar al intimatei. Aceste împrejurari au fost avute în vedere si atent analizate de catre instanta de fond atunci când a stabilit caracterul de bun comun cu contributie egala a acestui autoturism.

In  ceea ce priveste  COMPUNEREA LOTURILOR nici acest din urma motiv de apel NU ESTE ÎNTEMEIAT, atâta vreme cât - la fondul cauzei - apelantul - pârât NU Sl-A EXPRIMAT NICI O OPTIUNE PENTRU ATRIBUIREA VREUNUIA DINTRE CELE DOUA LOTURI PROPUSE DE CATRE EXPERTUL ÎN BUNURI MOBILE.

In drept art.296 teza I , 274 C.p.c. 

Verificând sentinta atacata se constata ca apelul este doar partial fondat.

Astfel, în ceea ce priveste investitiile pe care apelantul sustine ca le-a efectuat împreuna cu intimata la imobilul carmangerie din Sibiu în  mod corect a retinut prima instanta ca nu s-a dovedit efectuarea acestor investitii din bani comuni. In acest sens depozitia martorei G.  D. conform careia în anul 1998 cladirea în care functiona carmangeria era ridicata însa nu era acoperita este contrazisa de cea a martorului P. V. care a aratat ca în anul 1993 sau 1994 a montat geamurile si usile la carmangeria din Sibiu. Apoi martorul  H. A., fostul sot al intimatei a relatat ca a construit împreuna carmangeria cu banii proveniti din vânzarea unui apartament  iar utilajele au fost achizitionate cu ajutorul unei fundatii din Germania. Dealtfel împrejurarea ca intimata a ramas asociata cu fostul sot la societatea comerciala  care îsi desfasoara activitatea în carmangerie iar pâna în anul 2007 au fost asociati si cu un unchi al fostului sot, confirma faptul ca apelantul nu a avut nici o contributie la investitiile efectuate la acel imobil. Nu este fondat nici motivul de apel prin care se solicita constatarea calitatii de bun propriu al autoturismului marca Renault, întrucât prin depozitia martorului J. O. nu a fost rasturnata prezumtia de comunitate reglementata la art.30 din Codul familiei (în vigoare la data pronuntarii hotarârii),în conditiile în care bunul a fost achizitionat în timpul casatoriei, partile au fost împreuna atunci când au ales automobilul iar plata s-a facut din contul bancar al intimatei.

Apelantul nu a putut dovedi ca banii depusi în cont erau obtinuti din venituri proprii si mai mult, martorul D. A. a aratat ca la sfârsitul lunii octombrie 2008 intimata i-a cerut cu împrumut suma de 7000 de euro pe care aceasta banuia ca  îi era necesara  la achizitionarea masinii.

Este fondat însa motivul de apel referitor la compunerea loturilor fiind firesc si judicios ca partilor sa le fie atribuite dormitoarele pe care le au în posesie si le folosesc în prezent. De asemenea si mobile da sufragerie  care a fost lucrata pe comanda va fi atribuita apelantului ,urmând ca dupa aceste modificari ale loturilor sulta pe care apelantul  o va plati  intimatei sa fie de 19205 lei.

Pentru aceste considerente ce preced ,în temeiul art.296 C. p. c. apelul va fi admis iar sentinta atacata va fi schimbata doar în parte conform celor de mai sus.

Aflându-se în culpa procesuala intimata va fi obligata la plata catre apelant a sumei de 19,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel constând în timbru judiciar si taxa judiciara de timbru aferenta pretentiilor admise.

Domenii speta

Spete similare