Prestaţie tabulară.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 611/2012 a Judecătoriei Sibiu s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de  reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâţii  R. I., B. V. şi H. N., prin curator  B. S.  şi în consecinţă, a fost obligat  pârâtul B. V. să efectueze  toate formalităţile  de înscriere  în CF  a imobilului cu nr. cadastral 8, 9, 10 evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 16/45 emis de Comisia jud. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi care implică operaţiunile  de carte funciară descrise în expertiză,  inclusiv intabularea dreptului de proprietatea supra imobilului nr. top. 3, 4 in favoarea lui B. V. cu titlul de drept reconstituirea dreptului  de proprietate şi a actului de partaj nr. 2/27.02.2004 emis BNP V. V.; s-a constatat că pe acest imobil este o casa şi anexe şi s-a dispus notarea lor în cartea funciară; a fost obligat  pârâtul B. V. să încheie act autentic de vânzare-cumpărare cu reclamanta şi pârâtul R. I. pentru imobilul înscris  în C.F.10 P.  nr. top. 3, 4,  iar în caz de refuz, sentinţa va ţine loc  de contract; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate pentru imobilul înscris  în C.F.10 P.nr. top. 3, 4 in favoarea reclamantei şi pârâtului R. I. cu titlu de bun comun; s-a constatat că în  timpul căsătoriei părţile au dobândit prin contribuţie comună şi egală imobilul şi mai multe bunuri mobile; total masă partajabilă 103085 lei; s-a dispus sistarea stării de codevălmăşie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, prin atribuirea acestora pârâtului R. I., care a fost obligat să plătească reclamantei  suma de 51542,5 lei  cu titlu de sultă; a fost obligat pârâtul B. V. să plătească reclamantei suma de 566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată , iar pârâtul R. I. suma de 1616 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în timpul căsătoriei părţile au dobândit în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul B. V. imobilul situate in loc. B. R. nr.1 compus din casa, sura, anexe si gradina cu nr. cadastral 8, 9,10. Acest imobil este evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 16/45emis de Comisia jud. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Prin acest titlu de proprietate s-a reconstituit dreptului de proprietate asupra 3 ha, 9912 mp in favoarea lui B. V. Apoi s-a dezbătut moştenirea după acesta, apoi  în baza actului de partaj nr. 2/27.02.2004 emis BNP V. V. imobilul in litigiu s-a atribuit pârâtului B. V.

Conform expertizei imobilul supus partajului este înscris in nr. top. 3, 4, 5  din C.F 10 P, unde figurează proprietar H. N. Expertiza topografica întocmită de către expertul B. V. a identificat operaţiunile  necesare pentru reglementarea situaţiei juridice a acestuia.

Din raportul de expertiză întocmit de expertul O. V.  se reţine că valoarea de circulaţie a întregului imobil este de 102.000 lei .

Potrivit art. 969, 970 C. civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţi şi ele trebuie executate cu bună credinţă.

Convenţia încheiată de părţi  are valoarea unei promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare ce dă naştere în sarcina promitentului-vânzător unei obligaţii de a face: de a încheia contractul în forma înscrisului autentic notarial. În caz de refuz beneficiarul promisiunii are deschisa, în virtutea principiului executării în natura a obligaţiilor de a face ( art. 5 alin. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 raportat la art.1073 si urm. Cod civil), calea unei cereri în executarea promisiunii dublata de una în prestaţie tabulară.

Din probatoriul mai sus arătat rezulta ca pârâtul a dobândit proprietatea  asupra terenului, dreptul de proprietate fiindu-le reconstituit printr-un titlu de proprietate emis în baza legislaţiei funciare si ca acest drept de proprietate este neîntabulat. Acestuia ii  revine conform art. 47 din L 7/1996  obligaţia de a efectua procedura de înscriere în cartea funciară şi de a efectua  documentaţia de întabulare conform Ordinului nr. 634 din 13 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi modul de întocmire a documentaţiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. Prin neîndeplinirea acestor obligaţii, reclamanta, alături de fostul soţ - care sunt ultimii dobânditori ai imobilului sunt în imposibilitate să îşi valorifice dreptul lor de proprietate.

În contextul celor mai-sus arătate instanţa a admis acţiunea, sens în care a obligat pe pârâtul B. V. să efectueze toate formalităţile  de înscriere în CF a imobilului cu nr. cadastral 8, 9,10 evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 16/45emis de Comisia jud. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi care implică operaţiunile de carte funciară redate în expertiză.

 Potrivit art. 30 C. fam . bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Prezumţia relativă a achiziţionării bunurilor cu contribuţia egală a soţilor poate fi infirmată prin orice mijloc de probă.

In lipsa altor elemente probatorii din care să rezulte că unul dintre soţi a avut o contribuţie mai mare la achiziţionarea bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, se prezumă că ambii soţi au avut contribuţii egale si deci împărţirea acestor bunuri se face, de asemenea, în părţi egale.

Faţă de cele mai sus arătate instanţa a constatat că în timpul căsătoriei  părţile au dobândit prin contribuţie comună şi egală următoarele bunuri imobil situat în loc. B. R. nr. 1 şi înscris  în C.F.10 P. nr. top. 3, 4 având o valoare de  circulaţie de 102.000 lei - total masă partajabilă 103085 lei .

În baza art. 773 C. pr. civ s-a dispus sistarea stării de codevălmăşie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătorie, prin atribuirea acestora pârâtului R. I., acesta fiind obligat să plătească reclamantei  suma de 51542,5 lei  cu titlu de sultă.

În temeiul art. 274 C. pr. civ instanţa a obligat  pârâtul B. V. să plătească reclamantei suma de 566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pe pârâtul R. I. suma de 1616 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii R. I. şi B. V., iar reclamanta T. M. a formulat cerere de aderare la apel.

În apelul său, pârâtul R. I. solicită modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul micşorării cuantumului sultei stabilite, ca urmare a efectuării unui supliment la raportul de expertiză, întrucât contestă concluziile expertizei referitoare la valoarea imobilului, considerând că valoarea acestuia este de 39.000 – 43.000 lei, nicidecum 102.000 lei cât a stabilit expertiza, care nici nu i-a fost comunicată. În subsidiar, solicită ca în cazul în care valoarea imobilului rămâne neschimbată, imobilul să fie atribuit către reclamantă, iar aceasta să fie obligată la plata sultei.

Pârâtul B. V. a criticat sentinţa atacată pentru că a fost obligat să efectueze toate formalităţile de înscriere şi întabulare în CF a imobilului, deşi nu a existat un astfel de capăt de cerere. În al doilea rând, susţine apelantul, obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată reprezintă o gravă greşeală de judecată, justificat de faptul că la primul termen de judecată a fost de acord cu admiterea acţiunii, faţă de primul petit al acesteia, deci nu are culpă procesuală şi nici o culpă contractuală.

Reclamanta T. M. a formulat o cerere de aderare la apelurile formulate de cei doi pârâţi, solicitând modificarea în parte a sentinţei atacate, în ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul obligării apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate de ea exclusiv, cu motivarea că pârâtul B., care nu s-a opus admiterii acţiunii ar fi corect şi just să participe proporţional sub aspectul costurilor, datorită culpei în nerezolvarea formalităţilor pe care le avea în calitate de vânzător. Pârâtul R., în mod corect nu au fost acordate cheltuielile de judecată privind apărătorul, însă ar fi trebuit să fie obligat la plata a 1 din taxa de timbru şi din contravaloarea expertizelor.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate în cele trei cereri, instanţa reţine următoarele:

În ce priveşte apelul pârâtului R., reţinem că acesta s-a prezentat la primul termen de judecată şi a fost de acord cu acţiunea formulată, s-a mai prezentat şi la termenul următor, însă ulterior nu s-a mai prezentat în instanţă, nici pentru a lua act de concluziile expertizei. Astfel, deşi după depunerea expertizelor pârâtul R. a fost citat cu menţiunea „personal la interogator”, acesta a refuzat primirea citaţiei şi nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru care a fost citat. Expertiza tehnică este o probă administrată în faţa instanţei, şi nu este obligatori a fi comunicată părţii, aceasta având posibilitatea, dacă este interesată, să verifice concluziile raportului de expertiză şi să formuleze obiecţiuni dacă este nemulţumită. Obiecţiunile şi un eventual supliment de expertiză, ori o altă expertiză, pot fi formulate, respectiv cerute, motivat, la primul termen după depunerea lucrării, conform art. 212 c. pr. civ. În cauză, aşa cum am arătat, pârâtul a fost citat, însă nu a manifestat nici un interes în cauză, motiv pentru care nu s-a mai prezentat şi nu şi-a făcut niciun fel de apărări, nu a formulat obiecţiuni la expertiză, astfel că formularea acestora în apel este nejustificată.

De asemenea, în ce priveşte cererea de atribuire a imobilului către reclamantă, şi aceasta este neîntemeiată. Reclamanta nu locuieşte în localitatea unde se află imobilul, nu a solicitat să-i fie ei atribuit, iar dacă nici una dintre părţi nu doresc atribuirea imobilului, se poate dispune, cel mult, vânzarea bunului prin învoiala părţilor ori prin executor judecătoresc, conform art. 67311c.pr.civ. Ceea ce a determinat instanţa să atribuie imobilul pârâtului este faptul că reclamanta a solicitat aceasta prin acţiune, iar pârâtul a fost de acord cu această cerere.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa constată că apelul declarat de pârâtul R. V. este neîntemeiat, motiv pentru care potrivit art. 296 c. pr. civ. îl va respinge.

 În ce priveşte apelul pârâtului B., nici acesta nu este întemeiat. Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că pentru a-şi putea îndeplini obligaţia de a vinde  imobilul celor doi foşti soţi R., era necesar ca acest pârât să efectueze demersuri pentru întabularea pe numele său, având în vedere că a dobândit imobilul în temeiul legii 18/1991 împreună cu mai mulţi moştenitori, iar în urma dezbaterii moştenirii şi a actului de partaj i-a revenit imobilul în litigiu. Deşi pârâtul a încercat să dovedească că cei doi s-au obligat să efectueze ei demersurile necesare încheierii actului în formă autentică, acest lucru nu a fost dovedit, iar pe de altă parte,  mai întâi era necesară aducerea imobilului pe numele pârâtului Bunea, ori soţii R. nici nu aveau calitate să efectueze ei aceste demersuri, pentru că potrivit art. 47 din L. 7/1996, înscrierea se poate face la cererea persoanelor interesate,  respectiv de orice persoană care potrivit înscrisului original, urmează să dobândească un drept de proprietate, ori de titularii aceluiaşi drept. Cum înscrisul original, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, nu era apt de întabulare, nefiind încheiat în formă autentică, el reprezentând doar o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, cum în celelalte acte(titlu de proprietate, certificat de moştenitor şi act de partaj succesoral) soţii R. nu erau părţi, ei nu avea posibilitatea legală de a efectua demersuri pentru întabularea imobilului în CF pe numele pârâtului R., acesta fiind singurul obligat să efectueze aceste demersuri, pentru ca apoi să poată fi încheiat actul în formă autentică.

În aceste condiţii, deşi prin acţiune s-a solicitat doar obligarea pârâtului B. V. să încheie act autentic de vânare-cumpărare, având în vedere că în acest scop este necesar ca pârâtul R. să efectueze demersurile necesare întabulării imobilului pe numele său, pt. că el deţine actele necesare în acest sens, în mod corect instanţa de fond l-a obligat să efectueze aceste formalităţi de înscriere, fără a pronunţa un plus petit.

În ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, în mod corect a fost obligat şi pârâtul B. La aceasta, parţial, corespunzător culpei sale, întrucât deşi a fost de acord cu admiterea acţiunii la primul termen de judecată, respectiv a fost de acord cu primul capăt de cerere referitor la obligarea sa la încheierea actului autentic, întrucât admiterea acestuia capăt de cerere nu era posibili mai înainte de efectuarea formalităţilor de înscriere a imobilului în cf pe numele pârâtului, şi cum culpa pentru neîndeplinirea acestor formalităţi îi aparţine, în mod corect a fost obligat la plata parţială a cheltuielilor de judecată.

 În ce priveşte cererea de aderare la apel formulată de reclamanta T. M.  nici aceasta nu este întemeiată. Este adevărat că la instanţa de fond cheltuielile cu taxa de timbru şi expertiza au fost suportate de reclamantă, însă  la cuvântul pe fond a solicitat obligarea  pârâţilor doar la plata costului expertizelor efectuate în cauză, iar instanţa în mod corect a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată, parţial, pârâtul Bunea raportat la culpa în neefectuarea formalităţilor de întabulare, iar pârâtul R., raportat la cota sa din bunurile comune, astfel că din suma de 2816,66 lei cheltuită de reclamantă, cei doi pârâţi au fost obligaţi să-i plătească în total suma de 2182 lei.

 Faţă de aceste împrejurări, instanţa constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge cele două apeluri şi cererea de aderare la apel, şi o va păstra. Întrucât toate apelurile au fost respinse, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare