Partaj judiciar, uzucapiune

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 423/2015

Şedinţa publică de la  08.04.2015

Completul compus din:

PREŞEDINTE:, judecător

GREFIER:

Pe rol se află pentru azi se află judecarea cauzei civile formulată de către reclamatul C  P în contradictoriu cu pârâţii A  U  „C  M ” L , prin preşedinte S  G , cu sediul în localitatea H şi C  L , prin PRIMAR, având ca obiect partaj judiciar, uzucapiune.

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 25.03.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru termenul de 08.04.2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

 DELIBERÂND

Asupra cauzei  civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 04.11.2014, legal timbrată  cu suma de 262 lei  taxă judiciară de timbru, conform chitanţelor de la filele 4 şi 24 dosar,  reclamatul C  P , în contradictoriu cu pârâţii A U  „C  M ” L , prin preşedinte S  G  şi C  L , prin PRIMAR, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa:

- să dispună dezmembrarea imobilelor identificate cu nr. top. 2434 în suprafaţă de 961309 mp, înscris în CF 2 L  şi nr. top. 2485  în suprafaţă de 26568 mp, înscris în CF 170 L  în  următoarele parcele:

- nr. top. 2434/1 în suprafaţă de 2161  mp;

- nr. top. 2434/2 în suprafaţă de 959148  mp;

- nr. top. 2485/1 în suprafaţă de 574  mp;

- nr. top. 2485/2 în suprafaţă de 25994  mp;

- să stabilească un drept de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantului asupra imobilelor cu nr. top.2434/1, în suprafaţă de 2161  mp, înscris în CF 2 L  şi  nr. top. 2485/1, în suprafaţă de 574  mp, înscris în CF 170  L ;

- să dispună intabularea dreptului de proprietate în CF.

 În motivarea în fapt a acţiunii, reclamantul  a arătat că imobilele în litigiu astfel cum au fost identificate şi dezmembrate  prin  schiţa depusă la dosar, constituie în natură teren  cu destinaţia de fâneţe şi sunt situate în teritoriul cadastral L .

Totodată, reclamantul a arătat faptul că aceste imobile au intrat în posesia bunicului său, numitul C  D , anterior anului 1947 şi acesta le-a deţinut în mod continuu  şi netulburat până la decesul său.

După decesul acestuia, imobilele în litigiu au fost preluate de către fiul său, numitul C  V , care le-a deţinut în aceleaşi condiţii ca şi antecesorul său, în calitate de fiu, unic acceptant, apoi au fost preluate de către reclamant, tot în calitate de singur moştenitor şi acesta deţine în prezent imobilele.

În motivarea în drept a acţiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 650 şi art.1864 Cod civil, iar în probaţiune, acesta a depus la dosar, în xerocopie, acte de stare civilă, adeverinţa nr.3961/29.10.2014 şi adeverinţa nr.3983/ 30.10.2014, ambele emise de U.A.T L , fişa registrului agricol pe anul 2014, emisă pe numele C P , certificatul de atestare fiscală nr.3962/29.10.2014 emis de Comuna L , CF 2 L , planurile de situaţie întocmite de către domnul T  T  S  pentru identificarea şi dezmembrarea imobilelor  în litigiu, CF 2 şi 170 L , nota de timbraj şi extras din ghidul privind valorile orientative minime ale proprietăţilor imobiliare din judeţul Bihor - Circumscripţia Judecătoriei Beiuş pe anul 2013.

La data de 28.11.2014, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar chitanţa privind dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 147 lei şi CF 2 L , in extenso.

Totodată, la data de 21.01.2015, urmare a solicitării instanţei, BCPI Beiuş a depus la dosar copia integrală şi actualizată a colii de carte funciară  nr. 2 L , coală despre care s-a arătat că are o singură filă, conform exemplarului original aflat în cutia de păstrare.

Prin serviciul registratură, la data de 21.01.2015, pârâta Comuna L  a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că nu este de acord cu admiterea acţiunii şi solicită respingerea acesteia.

În motivarea în  fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că revine la adresele nr.3961/29.10.2014 şi nr.3983/30.10.2014, ambele eliberate de U.A.T L , la solicitarea reclamantului.

Totodată, pârâta a arătat faptul că reclamantul nu a prezentat schiţa de dezmembrare şi identificare a imobilelor (iar copiile de CF i-au fost comunicate pârâtei prin fax în limba maghiară, CF 2 nu are foaia B, iar numele proprietarului nu s-a aflat din acest motiv, acesta fiind trecut la foaia A, iar CF 170 L a fost trimisă incomplet, fără proprietar), astfel încât, aspectele menţionate în  adrese  nu corespund cu realitatea, situaţie faţă de care nu le susţine, chiar dacă s-au solicitat pentru întabulare la notariat.

Pârâta a arătat, de asemenea, faptul că starea de fapt expusă în motivarea acţiunii este complet eronată, artificial creată pentru a justifica şi acoperi o ilegalitate care să ducă la admiterea acţiunii, întrucât cele două imobile nu au fost folosite niciodată de către antecesorii reclamantului.

Verificând copiile CF rezultă că imobilul cu nr. top 2434, înscris în CF 2 L  a format proprietatea foştilor urbarialişti din U , iar imobilul cu nr. top 2485 din CF 170 L  formează proprietatea Comunei L .

Aceste terenuri au fost trecute în proprietatea Statului Român prin actul de naţionalizare din 11.06.1948, iar după data de 01.01.1990 au intrat sub incidenţa Legii 18/1991.

După punerea în aplicare a Legii 18/1991, reclamantul a procedat la defrişarea porţiunilor pe care le solicită şi a ocupat terenul liber, iar pe imobilul nr. top 2334 a înfiinţat o plantaţie de pomi fructiferi.

Totodată, cu privire la modul de dobândire a terenului, pârâta a arătat câteva aspecte care duc la respingerea acţiunii reclamantului, respectiv:

- fiind vorba de ocuparea terenului în mod abuziv, reclamantul a devenit detentor precar şi nu posesor, el nu are un titlu just pentru a deveni proprietar, conform art. 1846 C.civil.

- detenţia terenului nu întruneşte condiţiile cerute de art. 1847 şi următoarele din Codul civil vechi, nu reprezintă o posesie utilă.

- nefiind precizat momentul începerii prescripţiei, nu se poate stabili care lege guvernează cursul prescripţiei- dreptul local, Codul civil sau Legea nr.115/1938.

Pârâta a arătat, se asemenea faptul că au fost invocate de către reclamant art. 650 şi art.1846 C.civil, articole care însă se referă la alte instituţii de drept.

În motivarea în  drept a întâmpinării, pârâta a invocat dispoziţiile legale la care s-a făcut trimitere cu ocazia prezentării motivelor de fapt.

La data de 05.03.2015, prin serviciul registratură, U.A.T. L  a depus la dosar adresa nr. 636/03.03.2015, la care a anexat, în xerocopie, Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003, CF 170 L  şi H.C.L. nr. 101/27.12.2011, privind inventarul actualizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei L .

 Totodată, la data de 19.03.2015, prin serviciul registratură, reclamantul, prin reprezentant, a depus la dosar un înscris prin care a formulat precizări faţă de obiectul cererii, la care a anexat  CF 2 şi 170 L  traduse şi un memoriu întocmit  la data de 25.02.2015, de către dl. expert tehnic judiciar  P  T  V .

În conţinutul acestui înscris reclamantul a arătat faptul că, prin Titlul de proprietate nr. 3/2003 a fost reconstituit un drept de proprietate în favoarea Asociaţiei U  C  M  asupra cotei de 6800 mp din numărul topo 2434, acesta având o suprafaţă totală de 961309 mp, din care reclamantul a solicitat stabilirea dreptului de  proprietate asupra suprafeţei de 2161 mp.

Cu privire la adresa nr. 636/2015 din care rezultă că prin Hotărârea Consiliului Local L , imobilele cuprinse în tabelul anexat fac parte din domeniul public al Statului Român, reclamantul a arătat că face referire doar la poziţia 89 în care este înscrisă suprafaţa de 624,27 ha teren, întrucât este lesne de înţeles că această suprafaţă se referă la păşunea comunală cu un regim diferit faţă de bunurile imobile ce fac parte din domeniul public al Statului Român.

Astfel, reclamantul a arătat faptul că păşunea comunală urma să ajungă în proprietatea Asociaţiei C  L , formă asociativă similară cu Asociaţia U  şi care asociaţii nu au fost reconstituite datorită unor lacune ale legilor speciale emise după anul 1990.

Imobilul cu nr. top 2485 din CF 170 Lunca având proprietar tabular Comuna L , nu are nicio legătură cu domeniul public al Statului Român, iar sub raportul întinderii sale a suferit modificări, parte din acesta a intrat în posesia unor persoane fizice, fiind folosit ca teren arabil.

Împotriva acestui proprietar tabular poate fi opusă prescripţia achizitivă- uzucapiunea, prevăzută şi reglementată de dispoziţiile codului civil.

Pe de altă parte suprafaţa de teren înscrisă la poziţia 89 din tabel, nu face dovada că suprafaţa de 574 mp identificat prin nr. top 2485/1, ar fi cuprinsă în aceasta.

Pârâta A  U  „C  M ” L , prin preşedinte S  G nu a depus la  dosar întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală faţă de acţiune.

În cauză a fost încuviinţată proba cu înscrisuri şi proba testimonială fiind audiaţi în calitate de martori propuşi de către reclamant numiţii: S  I  şi C  F .

Analizând cererea de faţă, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele:

 Potrivit colii de carte funciară nr. 2 L , aflată la filele 42 şi 69 dosar, imobilul cu nr.top.2434 este înscris la poziţia AI 2, are o suprafaţă totală de 961309 mp şi reprezenta în natură, la data operării înscrierilor în CF –anul 1902 conform încheierii de întabulare nr.5442/17.06.1902 - pădure comună în porţiunea de hotar U ,  aflată în proprietatea foştilor urbariali.

De asemenea, potrivit colii de carte funciară nr.170 L , aflată la filele 14 şi 69 dosar, imobilul cu nr.top.2485 este înscris la poziţia AII 6, are o suprafaţă totală de 26568 mp şi reprezenta în natură, la data operării înscrierilor în CF, păşune comună în porţiunea de hotar U ,  aflată în proprietatea Comunei L , conform înscrierilor de la poziţia B1 din această coală.

Examinând  coala funciară nr.170 Lunca, instanţa reţine că la poziţiile B3, 4-6, 8 au fost operate dezmembrări  ale unor imobile înscrise în această coală, iar ulterior, anumite parcele dezmembrate au fost transnotate în alte coli CF, iar asupra unora  dintre acestea a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea unor persoane fizice, printre care şi numita C  A . 

Din probaţiunea testimonială administrată în cauză, instanţa reţine că, în depoziţia ce i s-a luat, aflată la fila 52 dosar, martorul S  I a arătat:

Știu că reclamantul a fost înfiat de către unchiul său C  V  și soția acestuia C  R , iar terenurile pe care le deține în prezent în folosință le-a dobândit de la aceștia.

Nu l-am cunoscut pe numitul C  D , poate când eram copil mic, dar nu-mi amintesc.

În localitatea U  nu a fost înființat CAP.

Știu că reclamantul mai are în folosință o parcelă de teren poziționată în spatele grădinilor ce aparțin cetățenilor din localitate, în suprafață de aproximativ 10-20 de arii, cu destinația de arabil, iar uneori a fost folosit și ca fâneață, teren ce este bine delimitat față de vecinătăți, teren folosit în mod continuu, public și netulburat de către reclamant și de către antecesorii acestuia C  V  și R , în perioada în care au trăit. Aceștia au fost cunoscuți ca și proprietari în localitate.

Știu că reclamantul mai are o parcelă de teren în locul denumit ”Gruiul Parului”, în suprafață de aproximativ 30 de arii, cu destinația de arabil și asupra căruia sunt cultivați și pomi fructiferi, care au fost plantați în urmă cu 10-15 ani. Şi această parcelă este bine delimitată față de vecinătăți și a fost întreținută în trecut de către numitul C  V , pe care personal l-am văzut folosind terenul.

Eu nu am văzut decât pe C  V  și pe reclamant folosind acest teren. Știu că folosința exercitată de către aceștia asupra terenului a fost îndelungată, deoarece C  V a fost mai bătrân decât mine și a decedat în urmă cu mult timp.

Știu că această din urmă parcelă este poziționată în apropierea pădurii în dreptul unui drum forestier ce duce spre M, iar în partea dreaptă sunt poziționate alte terenuri ce aparțin cetățenilor, printre care o parcelă este deținută chiar de martorul C  F .

Fiindu-mi prezentată schița de la fila 13 știu că terenul din dreptul drumului forestier aparține reclamantului și a fost folosit în aceeași manieră și de către defunctul C  V .

Pe schița de la fila 12 dosar nu pot să identific terenul ce aparține reclamantului.

În zona în care reclamantul deține terenul există terenuri aflate doar în folosința persoanelor fizice.

Din depoziţia martorului C  F , aflată la fila 52 dosar, rezultă următoarele:

Îl cunosc pe reclamant și menționez că de-a lungul timpului am locuit în satul U .

Știu că reclamantul are în folosință mai multe parcele de teren, iar una din acestea are destinația de teren arabil și este poziționată în spatele grădinilor cetățenilor din localitate și are o suprafață de aproximativ 30 de arii fiind bine delimitată față de vecinătăți, mejdinele acestui teren sunt delimitate cu ajutorul unor bolovani. De o parte și de alta a acestui teren sunt situate alte terenuri ce aparțin altor persoane fizice, toate cu destinația de arabil. 

Acest teren este poziționat pe coastă, în partea de sus este poziționat pe lungime, capătul de sus fiind mai la deal.

Fiindu-mi prezentate schițele de la filele 12, 13 dosar, arat că parcela despre care au făcut vorbire este cea evidențiată cu nuanță galbenă în schița de la fila 12, forma terenului prezentată pe schiță corespunde cu situația faptică și cu realitatea.

În localitatea U  nu a fost CAP, iar eu, de când mă știu, de când eram copil mic îmi amintesc că acest teren s-a aflat doar în folosința reclamantului și a părinților acestuia care s-au numit C  V  și C  R . Imi amintesc că și părinții reclamantului au folosit acest teren, în aceeași modalitate și manieră care este folosit și de către reclamant.

De-a lungul timpului, reclamantul și părinții săi, au fost cunoscuți ca și proprietari ai acestui teren, chiar și ai imobilului situat pe partea de sus, pe deal, nu am auzit să aibă vreodată neînțelegeri cu alte persoane cu privire la folosința acestui teren. Limitele terenului nu au fost modificate în timp și destinația acestuia, de când mă știu, a fost de arabil. Câteodată, terenul  a fost folosit și cu destinația de fâneață.

Nu l-am cunoscut pe C  D , nu știu cine este acesta, știu că numitul C  V  l-a înfiat pe reclamant de la vârsta la care acesta era copil mic.

În zonă nu știu să aibă teren Comuna L.

Știu că reclamantul mai deține o bucată de teren în apropierea unui drum forestier, chiar la marginea pădurii, în suprafață de aproximativ un hectar și la fel știu că acest teren a fost folosit, de-a lungul timpului, de către C  V  și apoi de către reclamant. Cunosc acest lucru deoarece și eu am o parcelă de teren în zona respectivă.

Fiindu-mi prezentată spre vedere schița de la fila 13 dosar, arat că toate parcelele evidențiate cu nuanță galbenă se află în folosința reclamantului, acesta este cunoscut ca și proprietar și la fel a fost cunoscut și numitul C  V .

Terenul poziționat în apropierea drumului forestier are destinația atât de arabil, însă știu că asupra acestuia sunt plantați și pomi fructiferi: meri, peri, pruni și nuci, pomi ce au fost plantați în urmă cu peste 20 de ani.

Personal am teren ce se învecinează cu terenul reclamantului și știu că este bine delimitat față de vecinătăți. Reclamantul a folosit în mod public, continuu și netulburat acest teren, fără să aibă neînțelegeri cu privire la folosință.

Terenurile învecinate cu cel al reclamantului aparțin doar persoanelor fizice. În localitate nu există asociație urbarială.

Conform susţinerilor reclamantului, confirmate de actele de stare civilă depuse la filele  5-6 dosar, tatăl reclamantului s-a numit C  V , iar bunicul patern al reclamantului s-a numit C  D .

Totodată, din conţinutul adeverinţelor nr.3961/29.10.2014 şi nr.3983/ 30.10.2014, ambele eliberate de U.A.T L , la solicitarea reclamantului,  aflate la filele 7,8 dosar, instanţa reţine că terenurile cu nr. top. 2434 şi 2485/1 înscrise în CF 2 şi 170 L , nu fac parte din domeniul public al Statului Român şi nici nu sunt administrate de Primăria Comunei L , în cuprinsul  acestor adeverinţe menţionându-se faptul că au fost eliberate pentru a-i servi reclamantului pentru intabulare.

În acest context, este surprinzătoare poziţia reprezentanţilor Comunei Lunca, exprimată în întâmpinarea depusă la dosar, privind opoziţia  acestora faţă de cererea reclamantului, mai ales că, o astfel de poziţie procesuală nu este  susţinută de vreun suport probator. 

Cele două adeverinţe  mai sus menţionate, reprezintă acte administrative, care  intrate in circuitul civil se bucură de valabilitatea aspectelor atestate, până la momentul anulării acestora de către instanţa de judecată.

În raport de poziţia ulterioară a reprezentanţilor pârâtei faţă de conţinutul acestor adeverinţe instanţa reţine incidenţa principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans potrivit căruia, nimeni nu-şi poate crea din propria culpă un drept, mai ales că, pe parcursul soluţionării cauzei pârâta Comuna L  nu a propus probe concrete care să-i confirme apărările, potrivit cărora  suprafeţele de teren în litigiu  reprezintă domeniul public şi nu au fost folosite niciodată de către antecesorii reclamantului.

Înscrisurile depuse de către pârâtă la filele 55-65 dosar, reprezentate de adresa nr. 636/03.03.2015, Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003, CF 170 L  şi H.C.L.nr.101/27.12.2011, privind inventarul actualizat al bunurilor care alcătuiesc domeniul public al Comunei L , nu sunt susceptibile să justifice susţinerile pârâtei Comuna L  şi să atragă concluzia că suprafeţele de teren în litigiu fac parte din domeniul public al UAT L .

Pentru a reţine astfel, instanţa are în vedere faptul că, prin Titlul de proprietate nr. 3/18.11.2003 a fost reconstituit dreptul de proprietate  în favoarea A  U  C  M  doar asupra unei suprafeţe de 6800 mp din nr. top. 2434 L , iar întinderea acestui număr este mult mai mare, respectiv de 961309 mp, or reclamantul din acest număr topografic emite pretenţii doar asupra suprafeţei de 2161 mp aferentă nr. top. 2434/1.

Pe de altă parte în anexa H.C.L. nr. 101/27.12.2011, depusă la dosar, nu apar individualizate sub aspect topografic toate imobilele care intră în componenţa domeniului public al comunei, astfel încât, pe baza înscrisurilor depuse la dosar de către pârâtă, nu se poate concluziona fără echivoc faptul că  suprafeţele de teren  în litigiu, asupra cărora reclamantul emite pretenţii, fac parte din domeniul public al Comunei L . Atunci când există dubiu acesta este de natură a profita părţii adverse celei care a creat dubiul, or în speţă, dubiul este determinat de U.A.T. L , care nu a identificat topografic toate bunurile care intră în componenţa domeniului public, rezumându-se a le trece doar cu denumirea generică în anexa H.C.L.nr.101/27.12.2011.

Pentru aceste motive şi faţă de probaţiunea testimonială  şi cu expertiza topografică extrajudiciară administrată în cauză, instanţa consideră că apărările pârâtei sunt nefondate. 

Netemeinicia apărărilor pârâtei rezultă şi din aspectele invocate în întâmpinare, întrucât, chiar dacă, contrar susţinerilor martorilor, care au arătat faptul că localitatea H  nu a reprezentat zonă cooperativizată, s-ar retine că terenurile în litigiu au format obiectul legilor fondului funciar, este evident că din moment ce nu a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestora, ele nu formează obiectul domeniului public al comunei, ci intră în domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale.

 De altfel, din examinarea înscrisurilor aflate la filele 9 şi 10 dosar, reprezentate de  fişa registrului agricol vol.I  poziţia 92/2014, întocmită pentru poziţia reclamantului C  P  şi certificatului de atestare fiscală nr. 3962/29.10.2014 emis de Comuna L  pe numele  reclamantului, rezultă faptul că acesta figurează în evidentele autorităţii administrativ  teritoriale L  cu terenuri arabile, păşuni, fâneţe, livezi unele dintre acestea fiind situate şi în locul cunoscut sub denumirea locală ,, Gruiu Parului,,,  şi nu figurează cu datorii la bugetul local.

Din analiza memoriului întocmit  la data de 25.02.2015 de către domnul expert topograf judiciar P  T  V , aflat la fila 73 dosar, instanţa reţine că, la solicitarea reclamantului C  P , acesta s-a deplasat la faţa locului pentru identificarea imobilelor cu  nr. top 2485 şi 2434, situate în teritoriul cadastral L, ocazie cu care a constatat faptul că aceste imobile reprezintă în natură terenuri arabile.

Totodată domnul expert a arătat faptul că, din cercetările efectuate la faţa locului şi, de asemenea, din discuţiile purtate cu persoanele ce au deţinut terenuri în vecinătăţi, aceste terenuri erau folosite alternativ, în anumiţi ani cu destinaţia de teren arabil, urmând scurte perioade  de timp , în care erau folosit ca  fâneţe.

Domnul expert a susţinut faptul că, atât imobilul cu nr. top 2485/1, cât şi imobilul cu nr. top.2434/1 sunt situate în prelungirea unor terenuri arabile deţinute în proprietate tabulară de către numitul C  P , iar între aceste terenuri şi zona de fâneţe şi pădure există delimitări bine conturate prin semne de hotar.

Totodată prin planurile de situaţie întocmite de către domnul P T V , aflate la filele 12 şi 13 dosar au fost identificate imobilele ce  formează obiectul litigiului astfel că, în posesia şi folosinţa actuală a reclamantului se găseşte terenul aferent nr. top. 2485/1 în suprafaţă de574 mp şi nr. top. 2434/1în suprafaţă de 2161 mp, înscrise în CF 170 şi CF 2 L .

Examinând conţinutul planurilor de situaţie privind identificarea şi dezmembrarea imobilelor cu nr.top.2485 înscris  în CF 170 L  şi nr.top. 2434  înscris  în  CF 2 L , întocmite de către domnul expert P  T  V , aflate la filele 12  şi 13 dosar,  instanţa reţine că, imobilele mai sus indicate sunt comod partajabile în natură, fiind posibilă sistarea stării de indiviziune în privinţa acestora.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 66 alin. 2, din Legea nr. 71/2011, art. 669 Cod  Civil  din 2009 potrivit căruia ,,încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând,,  art. 670, art. 676 alin.1, art. 680  din Legea nr. 287/2009 privind  Codul Civil  din 2009,  art. 979 şi urm. din C.pr.civ. de la 2010 sub incidenţa cărora a fost introdusă prezenta acţiune, instanţa va dispune dezmembrarea imobilelor identificate cu nr. top. 2434, în suprafaţă de 961309 mp, înscris în CF 2 L  şi nr. top. 2485,  în suprafaţă de 26568 mp, înscris în CF 170 L , prin formarea de parcele cu numere topografice noi, în conformitate cu planurile de situaţie întocmite de către domnul P  T  V , aflate la filele 12 şi 13 dosar, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează: nr. top. nou format 2434/1, în suprafaţă de 2161  mp; nr. top. nou format 2434/2, în suprafaţă de 959148  mp; nr. top. nou format 2485/1, în suprafaţă de 574  mp; nr. top. nou format 2485/2, în suprafaţă de 25994  mp, urmând a dispune efectuarea cuvenitelor operaţiuni în CF.

Se impune precizarea că, dezmembrarea imobilelor s-a realizat în considerarea faptului că, prin stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune în favoarea reclamantului asupra nr.top.2485/1 şi nr. top.2434/1 L  s-a creat o stare de indiviziune,  astfel că, acesta din urmă, justifică legitimitate pentru a solicita încetarea acesteia. 

Referitor la procedura aplicabilă soluţionării capătului de cerere privind uzucapiunea  instanţa urmează a reţine următoarea opinie exprimată în literatura de specialitate, respectiv la filele 37-40 din cartea intitulată ,,Procedura uzucapiunii,, de C  V :

,,În sistemul Codului civil din 1864, este exclusă recunoaşterea dobândirii unui drept real prin efectul uzucapiunii altfel decât într-o procedură judiciară contencioasă.

Caracterul contencios al procedurii aplicabile cererii de uzucapiune rezultă din profilul juridic al instituţiei, aşa cum a fost reglementată de Codul civil din 1864, rolul ei primordial fiind acela de a dovedi (iar nu de a constitui) dreptul de proprietate.

Recent s-au exprimat opinii potrivit cărora, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, conform principiului imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil, cererile privind uzucapiunea reglementată de Codul civil din 1864 vor trebui judecate potrivit procedurii speciale instituite de art. 1049-1052 NCPC, întrucât aceste dispoziţii se aplică, conform art. 1049  NCPC, „oricăror cereri de înscriere în cartea funciară a drepturilor reale imobiliare dobândite în temeiul uzucapiunii”.

Principiul imediatei aplicări a normelor de drept procesual civil nu justifică aplicarea procedurii speciale prevăzute de art.1049-1052 NCPC cererilor de uzucapiune întemeiate pe Codul civil din 1864, întrucât, potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, condiţiile de invocare, ca şi efectele uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864 rămân supuse acestei legi. Or, procedura specială menţionată, corelată cu dispoziţiile ar. 930 NCC, în a căror aplicare a fost adoptată, se referă la condiţia de producere a efectelor uzucapiunii constând în urmarea procedurii de înscriere a dreptului dobândit prin uzucapiune în cartea funciară şi  la efectul constitutiv al acestei înscrieri, aspecte care nu sunt strict procesuale, ci privesc condiţiile de invocare şi efectele uzucapiunii. Prin urmare, procedura specială reglementată de noul Cod de procedură civilă nu este compatibilă cu aplicarea dispoziţiilor de drept material în materie de uzucapiune din vechiul Cod civil. În acest sens, trebuie menţionate dispoziţiile art.1052, alin.(2) NCPC, conform cărora „În toate cazurile, registratorul de carte funciară nu va putea dispune înscrierea dreptului, în temeiul uzucapiunii, dacă acesta a fost întabulat sau înscris provizoriu în folosul unei alte persoane, chiar după împlinirea termenului de uzucapiune; în cazul în care s-a făcut numai o notare, se va putea dispune înscrierea dreptului, fără ca înscrierea să fie opozabilă celui care a cerut notarea”, a căror aplicare în cazul uzucapiunii condiţiilor de invocare a uzucapiunii, care, conform legii vechi, nu este împiedicată de înscrierea dreptului în cartea funciară în folosul unei terţe persoane.

În aceste condiţii, considerăm nepotrivită interpretarea dată dispoziţiilor art. 1049 CNPC, în sensul că voinţa legiuitorului a fost aceea de a aplica noua procedură specială şi uzucapiunilor începute sub imperiul Codului civil din 1864.

Aplicarea procedurii speciale care îmbină normele de procedură cu cele de drept material care se regăsesc în noul Cod civil (art. 930), în sensul mai sus arătat, nu este compatibilă cu instituţia  juridică a uzucapiunii reglementate de Codul civil din 1864. Aplicarea procedurii reglementate de noul Cod de procedură civilă uzucapiunilor supuse vechiului cod civil ar însemna o modificare a regimului juridic al instituţiei care este exclusă de dispoziţiile de drept intertemporal cuprinse în Legea nr. 71/2011, conform cărora uzucapiunile începute şi împlinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil rămân în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit. Pe de altă parte, o astfel de modificare ar crea o lex tertia, prin combinarea elementelor prevăzute de legea veche, respectiv de legea nouă, contrară principiului aplicării unei singure legi, principiu de la care nu s-a derogat prin dispoziţiile de drept tranzitoriu cu prinse în Legea nr. 71/2011.

Dispoziţiile speciale în noul Cod de procedură civilă sunt destinate a fi aplicate uzucapiunii extratabulare reglementate de noul Cod civil. Ele se vor aplica şi uzucapiunii extratabulare reglementate de Decretul-lege nr. 115/1938, constituind o formă modernă a procedurii prevăzute de art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, conformată întrutotul condiţiilor de drept material ale instituţiei.,,

Faţă de aceste aspecte instanţa consideră necesar a arăta că achiesează la opinia autoarei mai sus indicată.

Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv conţinutul planurilor cadastrale şi de situaţie depuse la dosar, adeverinţele şi certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice  mai sus indicate,  emise de Comuna L ,  susţinerile martorilor audiaţi în cauză, din care rezultă că imobilele în litigiu, evidenţiate  pe schiţă ca fiind în prezent în folosinţa reclamantului,  provin de la părinţii reclamantului şi au fost folosite vreme îndelungată de către reclamant şi tatăl său –defunctul C  V , instanţa apreciază întemeiat capătul de cerere privind uzucapiunea.

Astfel, făcând aplicaţia instituţiei joncţiunii posesiilor prevăzută de art.1860 din C.civ. de la 1864, respectiv unind posesia exercitată de către reclamant cu posesia realizată asupra imobilelor  în litigiu de către tatăl acestuia C V , care se presupune că a dobândit imobilele de la tatăl său C  D , instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 1837, 1847 C.civ. pentru ca reclamantul să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilelor cu  nr. top. nou format 2434/1, în suprafaţă de 2161  mp, înscris în CF 2 L  şi nr. top. nou format 2485/1, în suprafaţă de 574  mp, înscris în CF 170  L .

 Conform depoziţiilor martorilor, de-a lungul timpului reclamantul şi antecesorul său C  V , s-au comportat ca adevăraţi proprietari ai  imobilelor evidenţiate pe schiţă ca fiind în posesia şi folosinţa actuală a reclamantului, aceştia nefiind tulburaţi vreodată în folosinţa şi posesia acestor imobile, exercitând pentru ei şi în interesul lor acte materiale de folosinţă asupra acestor imobile şi achitând taxe şi impozite pentru acestea potrivit certificatului de atestare fiscală  depus  la dosarul cauzei.

În raport de data înscrierilor în CF 2 şi 170 L  a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, de susţinerile martorilor, văzând şi restul înscrierilor realizate în colile indicate şi ţinând cont si de probaţiunea cu înscrisuri administrată în cauză, instanţa urmează a reţine că, posesia antecesorului reclamantului C  V  (născut în anul 1920- fila 6 dosar) asupra terenului în litigiu  a început sub imperiul prevederilor Codului civil de la 1864, respectiv înainte de  intrarea în vigoare a Legii nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Decretului Lege nr. 115/1938 şi s-a întins pe o perioadă mult mai mare de timp decât cea avută în vedere prin prevederile art. 1890 C.civil de la 1864, a fost utilă, publică, neviciată şi sub nume de proprietar şi a fost continuată de către reclamant  în aceleaşi condiţii, astfel că, solicitarea reclamantului  pentru stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilelor mai sus enumerate, se dovedeşte a fi întemeiată .

Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor legale mai sus menţionate, reţinând incidenţa în cauză şi a prev. art. 650 C.civ. de la 1864, art. 6 alin. 2 şi 4 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil din 2009, art.223 din Legea nr. 71/2011, instanţa va stabili că reclamantul a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor  cu  nr. top. nou format 2434/1, în suprafaţă de 2161  mp, înscris în CF 2 L  şi nr. top. nou format 2485/1, în suprafaţă de 574  mp, înscris în CF 170  L .

Faţă de aspectele mai sus prezentate, instanţa apreciază că terenul în litigiu reprezintă teren privat, nu face parte din domeniul public, astfel că, poate fi stabilit dreptul de proprietate asupra acestuia prin uzucapiune.

Chiar dacă iniţial  terenurile în litigiu au fost înscrise în Cf cu destinaţia de pădure, este evident că, de-a lungul timpului, destinaţia suprafeţelor pretinse de reclamant s-a modificat în arabil/ fâneaţă prin exercitarea neîntreruptă de către antecesorii reclamantului şi apoi de către reclamant a dreptului de folosinţă şi posesie asupra acestor imobile. Faţă de probaţiunea administrată instanţa apreciază că terenurile pretinse de reclamant  au  servit  doar pentru uzul şi interesului particular al familiei reclamantului, astfel că, pot fi uzucapate, situaţia juridică a acestora modificându-se în fapt, chiar dacă în CF nu sunt apar înscrieri în acest sens sub aspectul destinaţiei terenurilor.

Dată fiind întinderea mare a suprafeţelor  de teren aferente numerelor topografice în litigiu, este posibil ca  o parte din numerele topografice în litigiu să reprezinte bunuri ce fac parte din domeniul public, iar altele să reprezinte bunuri ce fac parte din domeniul privat, situaţia juridică a acestora impunându-se a fi analizată de la caz la caz.

Totodată, instanţa în temeiul art. 885 coroborat cu art. 888 din Codul civil din anul 2009, va dispune şi întabularea în CF, a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantului, asupra imobilelor mai sus indicate, cu titlu de  uzucapiune.

Faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept prezentate instanţa va admite cererea formulată de către reclamant conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de către reclamatul C  P , în contradictoriu cu pârâţii A  U  „C  M ” L , prin preşedinte S  G  şi C  L , prin PRIMAR.

Dispune dezmembrarea imobilelor identificate cu nr.top. 2434, în suprafaţă de 961.309 mp, înscris în CF 2 L  şi nr. top. 2485,  în suprafaţă de 26.568 mp, înscris în CF 170 L , prin formarea de parcele cu numere topografice noi, în conformitate cu planurile de situaţie întocmite de către domnul P  T  V , aflate la filele 12 şi 13 dosar, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:

- nr. top. nou format 2434/1 în suprafaţă de 2161  mp;

- nr. top. nou format 2434/2 în suprafaţă de 959148  mp;

- nr. top. nou format 2485/1 în suprafaţă de 574  mp;

- nr. top. nou format 2485/2 în suprafaţă de 25994  mp.

Stabileşte că reclamantul C  P  a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilelor cu  nr. top. nou format 2434/1, în suprafaţă de 2161  mp, înscris în CF 2 L şi nr. top. nou format 2485/1, în suprafaţă de 574  mp, înscris în CF 170  L .

Dispune intabularea dreptului de proprietate în CF, în favoarea reclamantului, asupra imobilelor mai sus indicate, cu titlu de uzucapiune.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac,  care se depune la Judecătoria Beiuş.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 08.04.2015.

PREŞEDINTE , GREFIER ,

Domenii speta

Spete similare