: Înmatriculare autovehicul second-hand. Cerere de inmatriculare depusă ulterior datei de 01.01.2013

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/63/2012, în data de 28.01.2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢULUI DOLJ - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ŞI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată să-i înmatriculeze autoturismul - marca AUDI, având numărul de identificare XYZ - fără plata taxei de poluare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat faptul că a cumpărat un autoturism second hand fără a-l putea înmatricula, întrucât i s-a impus să plătească taxa de poluare. Conform legii, această taxă nu este datorată, solicitarea de a plăti taxa de poluare contravine legislaţiei comunitare în materie, fiind şi în contradicţie cu prevederile constituţionale.

Reclamantul a mai arătat că este încălcat art. 90 par. 1 din Tratatul UE, când taxa aplicată produselor importate şi cea aplicată produselor naţionale, sau din state membre sunt calculate diferit, pe baza unor criterii, care conduc la un nivel mai mare, în cazul celor importate. Potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităţii Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. Aceste dispoziţii îşi au aplicare şi în hotărârea CJE Wiegel din anul 2004, care a stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare.

De la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148 din Constituţie, ca urmare a aderării prevederilor tratatelor constitutive al Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alineatul 2), iar Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alineat 4). De altfel, prin legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligaţia de a respecta dispoziţiile din tratatele originare ale Comunităţii, dinainte de aderare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 85 şi 90 din Tratatul UE, art. 148 din Constituţia României, Legea nr. 554/2004.

Au fost depuse la dosar: cererea de înmatriculare a unui autoturism fără plata taxei de poluare – înregistrată la pârâtă sub nr. 37533, în data de 25.01.2013 -, şi răspunsul la aceasta,  exprimat în cuprinsul adresei nr. 37533/25.01.2013; copia unui contract de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit; copie după certificatul de înmatriculare al vehiculului marca AUDI, având numărul de identificare XYZ eliberat de autorităţile bulgare, precum şi traducerea actului în limba română; certificat de autenticitate.

Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Conform celor menţionate în contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra automobilului AUDI, având numărul de identificare XYZ, care fusese înmatriculat în Bulgaria, în data de 09.10.1996, conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, eliberat de autorităţile bulgare.

Reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul marca AUDI, având numărul de identificare XYZ, să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare însă, prin adresa nr. 37533/25.01.2013, instituţia pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile de exceptare de la plata taxei prevăzute de art. 3 şi 8 din Legea nr. 9/2012, ceea ce nu este cazul în speţă.

Taxa de poluare la prima înmatriculare a fost introdusă de legiuitor prin  O.U.G. 50/2008 – care la art. 4 instituia obligativitatea plăţii taxei de poluare -, act normativ intrat în vigoare la data de 01.07.2008, aşadar după data aderării României la Uniunea Europeană.

Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligaţia statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naţionale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naţionale.

Prin hotărârea Ioan Tatu c. Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, Administraţia Finanţelor Publice Sibiu, Administraţia Fondului pentru Mediu şi Ministerul Mediului – cauza C-402/09 - , CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie, în statul membru menţionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională".

Interpretarea priveşte taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu şi taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât şi pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Aşadar, prin O.U.G. nr. 50/2008 - în forma sa iniţială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 -, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Este adevărat că O.U.G. nr. 50/2008 a fost modificată ulterior însă, şi ultima  reglementare – până la abrogarea prin Legea nr. 9/2012 -, la art. 4 lit. a) statua că „Obligaţia de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”, fără ca textul să facă distincţia nici între autovehiculele produse in România şi cele produse în afara acesteia, nici între autovehiculele noi şi cele second-hand. Prin urmare, cele precizate mai sus îşi păstrează valabilitatea, astfel încât, şi în ultima formă, textul de lege anterior menţionat stabilea indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.

Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.

Ca atare, şi ultima formă a O.U.G. nr. 50/2008 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinată să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală naţională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar şi potenţial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speţă Bulgaria -, influenţând astfel alegerea cumpărătorilor.

 În altă ordine de idei, se remarca şi un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 şi cele care înmatriculează autovehicule ulterior -, doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deşi este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea era realizată de legiuitor care legase plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deşi din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte".

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit - în considerentele la Decizia nr. 24/14.11 .2011, prin care a fost admis un  recurs în interesul legii -, că art. 110 din TFUE se impune obligatoriu şi instituţiei responsabile cu înmatricularea autovehiculului, care nu poate invoca art. 4 şi 7 din O.U.G. nr. 50/2008 şi, cu atât mai puţin, dispoziţiile Ordinului MAI nr. 1501/2006, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condiţiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite. Astfel, instanţa supremă a statuat că „acţiunea având ca obiect obligarea instituţiei prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziţionate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzuta de O.U.G. 50/2008, aprobata prin Legea 140/2011 ..........este admisibilă”.

Ulterior, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 – act normativ care a intrat în vigoare în data de 13.01.2012 şi care a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 -, care, la art. 4, statuează că: „(1) Obligaţia de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 şi 8; c) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.

Prin urmare, prin noul act normativ, legiuitorul a înlăturat discriminarea realizată prin prevederile O.U.G. nr. 50/2008 – în sensul că a prevăzut plata taxei şi pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în ipoteza înstrăinării vehiculelor de către proprietarii care nu achitaseră taxa specială pentru autoturisme sau taxa de poluare.

Potrivit art. 110 TFUE „ Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.”

Dispoziţiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricţiile de orice natură în calea liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă şi care sunt de natură similară, precum şi regimurile de protecţie împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate şi a celor care provin de pe piaţa internă.

Art. 110 TFUE - deşi interzice impozitarea discriminatorie şi protectivă pentru produsele naţionale - nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-şi organizeze sistemele fiscale aşa cum consideră potrivit şi să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi şi fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut -, cu singura condiţie de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispoziţiile art. 110 din TFUE suplimentând dispoziţiile referitoare la abolirea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect echivalent - conţinute în art. 28 şi 30 din Tratat - caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenţei între produsele care se află deja pe piaţa naţională şi produsele importate.

Este adevărat că, prin O.U.G. nr. 1/2012,  a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. 4 din Legea 9/2012 şi, în consecinţă, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, s-a realizat o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -  între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România şi cele care dobândesc dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conţinut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.

Aşadar, acţiunile având ca obiect înmatriculare autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislaţia Uniunii europene ( în sensul că actul normativ menţionat contravenea prevederilor art. 110 TFUE ),  îşi păstrau valabilitatea şi în ceea ce priveşte Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) - însă nu mai pot fi primite în cazul în care respectiva cerere a fost formulată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte .

Or, în speţă, abia în data de 25.01.2013 reclamantul a formulat o cerere în sensul anterior menţionat către pârâtă însă, la momentul respectiv, art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 era în vigoare, astfel încât nu se mai poate susţine că actul normativ anterior menţionat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. şi proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.

Taxa pentru emisii poluante reglementată ar fi contrară reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinată să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România -,  influenţând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data reintrării în vigoare a art. 4 alin. 2 din Legea 9/2012 – 01.01.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.

Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranităţii fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate  în statul român –indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispoziţiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralităţii impozitării interne, în cazul competiţiei dintre produsele aflate pe piaţa internă şi produsele importate.

Pentru considerentele expuse anterior, acţiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare