Latura civilă a procesului penal – Aplicarea principiului disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale priveşte situaţiile în care în procesul penal partea vătămată îşi manifestă voinţa în sensul constituirii sau nu de parte

CURTEA DE APEL BRAŞOV

Asupra recursului de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 73 din 11.03.2013 a Judecătoriei Sf. Gheorghe în baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 2 Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal şi art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul O.L. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 71 Cod penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 Cod penal.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul O.L. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

a)să se prezinte, la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;

b)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, i s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864, art. 83 şi art. 84 Cod penal,  privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a şi b Cod penal, art. 76 lit. c Cod penal şi art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul K.Z. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 71 Cod penal, i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 Cod penal.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul K.Z. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

e)să se prezinte, la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;

f)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

g)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

h)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864, art. 83 şi art. 84 Cod penal,  privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c, alin 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod penal, art. 74 lit. a şi c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal şi art. 3201 Cod de procedură penală, inculpatul V.C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În temeiul art. 71 Cod penal, inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 1101 Cod penal raportat la art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit în condiţiile art. 110 Cod penal.

În temeiul art. 1101 Cod penal raportat la art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul V.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

i)să se prezinte, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de către acesta;

j)să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

k)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

l)să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală,  i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 864, art. 83 şi art. 84 Cod penal,  privind cauzele care atrag revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 346 Cod de procedură penală şi art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 şi urm. C.civ. vechi, s-a admis acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă A.G., şi inculpatul K.Z. a fost obligat să plătească acesteia suma de 330 lei, iar inculpatul O.L. a fost obligat la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că inculpatul V.C. a reparat prejudiciul cauzat părţii civile.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, inculpaţii O.L. şi K.Z. au fost obligaţi să plătească statului suma de câte 690 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de câte 300 lei onorariu apărător din oficiu se suportă din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, inculpatul V.C. a fost obligat să plătească statului suma de 390 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, în data de 09.06.2011, partea civilă A.G. călătoarea cu trenul de persoane nr. 4014, pe ruta Sâncrăieni - mun. Sf. Gheorghe. În acelaşi tren se aflau şi inculpaţii O.L., K.Z. şi V.C..

În apropiere de halta C.F. Malnaş Sat, partea civilă A.G. se afla singură într-un compartiment al trenului, având asupra sa două plase ce conţineau alimente şi haine uzate. La acest moment, inculpaţii O.L., K.Z. şi V.C., aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice consumate anterior, au pătruns în compartimentul în care se afla partea civilă. Aceasta se descălţase anterior, încălţămintea aflându-se aşezată pe podeaua vagonului. Cei trei inculpaţi s-au aşezat şi ei pe bancheta liberă, inculpatul O.L. întrebându-1 pe A.G. dacă pantofii sunt de vânzare, partea vătămată răspunzând negativ. Temându-se de reacţia inculpaţilor, partea vătămată a părăsit compartimentul, având asupra sa cele două plase menţionate mai sus. Partea vătămată s-a mutat în alt compartiment, în care nu se mai afla nicio persoană.

Imediat după ce partea vătămată a părăsit compartimentul în care se aflau, inculpaţii au luat hotărârea infracţională de a deposeda victima A.G. de cele două plase pe care acesta le avea asupra lui.

Astfel, în desfăşurarea rezoluţiei infracţionale comune, inculpaţii, împreună, au procedat la urmărirea victimei, până la noul compartiment în care aceasta a intrat. Inculpaţii O.L. şi V.C. au pătruns împreună în compartiment, inculpatul K.Z. rămânând pe holul vagonului de tren. Acţionând concertat, inculpaţii O.L. şi V.C. l-au agresat pe partea vătămată A.G., lovind-o atât în zona capului cât şi a corpului, cu scopul evident de a-i înfrânge voinţa. Imediat, inculpaţii O.L. şi V.C. au luat cele două plase pe care victima le avea asupra sa, părăsind în fugă compartimentul în care se săvârşise infracţiunea, în momentul în care trenul încetinea, pentru a opri în halta C.F. Malnaş Sat. În acest timp, inculpatul K.Z., aflat în continuare pe holul trenului, a îmbrâncit-o pe victimă, împiedicând-o să părăsească compartimentul, după care a ţinut uşa de acces în compartiment, cu acelaşi scop. După ce inculpaţii O.L. şi V.C. au coborât din tren, având asupra lor bunurile sustrase, inculpatul K.Z. a lăsat liberă uşa compartimentului în care se afla victima, coborând la rândul lui în fugă din tren.

În urma loviturilor aplicate de către cei inculpaţi, victima A.G. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 977/A1/59 din 10.06.2011 al Serviciului de Medicină Legală Covasna.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa de fond i-a condamnat pe aceştia la pedepsele arătate mai sus, cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. 2 Cod penal pentru inculpatul O.L., art. 74 lit. a şi b Cod penal pentru inculpatul K.Z., art. 74 lit. a şi c, art. 99 şi urm. pentru inculpatul V.C. şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod de procedură penală pentru toţi inculpaţii, iar ca modalitate de executare a pedepselor aplicate s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.

Sub aspectul laturii civile instanţa, în baza art 14, art 346 Cod procedură penală instanţa a constatat că partea vătămată A.G. iniţial a solicitat obligarea inculpaţilor la plata sumei de 2.063 lei cu titlu de despăgubiri civile din care 2.000 lei cu titlu de daune morale şi 63 lei cu titlu de daune materiale constând în contravaloarea certificatului medico-legal întocmit în cauză. Ulterior, la termenul din data de 04.03.2013, partea civilă şi-a precizat cererea, arătând că solicită suma de câte 700 lei de la inculpaţii K.Z. şi O.L.. De asemenea, partea civilă a învederat instanţei că V.C. a achitat suma de 650 lei, motiv pentru care nu mai are pretenţii faţă de acesta, iar K.Z. a plătit suma de 320 lei conform chitanţei depuse la dosar. Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului O.L. la plata sumei de 700 lei şi a inculpatului K.Z. la plata sumei de 380 lei cu titlu de despăgubiri civile. Inculpaţii au recunoscut pretenţiile părţii civile.

Ţinând seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpaţi, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale şi de celelalte probe administrate, instanţa a apreciat că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este justificată, însă consideră că faţă de participarea inculpaţilor la producerea prejudiciului, nu se impune diferenţierea făcută de victimă sub aspectul sumelor solicitate de la aceştia, motiv pentru care atât inculpatul O.L., cât şi K.Z. vor fi obligaţi la plata despăgubirilor civile în aceeaşi măsură ca şi inculpatul V.C., respectiv să achite câte 650 lei cu titlu de daune morale, ţinând cont de plata parţială efectuată de inculpatul K.Z..

Constatând îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 şi urm. C.civ. vechi (aplicabil în speţă faţă de data comiterii infracţiunii), instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de partea civilă. Deşi art. 1003 C.civ. vechi instituie solidaritatea inculpaţilor, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, instanţa a luat act de voinţa părţii civile şi a obligat inculpatul K.Z. să plătească acesteia suma de 330 lei, iar pe inculpatul O.L. la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că inculpatul V.C. a reparat prejudiciul cauzat părţii civile.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, instanţa i-a obligat pe inculpaţi la plata sumei de câte 390 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat – 1.050 lei pentru faza de urmărire penală şi 120 lei pentru faza de judecată, la care în cazul inculpaţilor K.Z. şi O.L. se adaugă suma de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu care va fi înaintată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe, solicitând casarea sentinţei recurate sub aspectul laturii civile şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul V.C., întrucât în mod greşit instanţa de fond, cu ocazia soluţionării laturii civile a înlăturat principiul solidarităţii obligării celor trei inculpaţi la pretenţiile părţii civile, iar ca şi consecinţă obligarea inculpatului minor împreună cu părţile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Curtea, verificând hotărârea atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, astfel cum cer dispoziţiile art. 385/6 alin. 3 Cod de procedură penală, dar în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 1 Cod de procedură penală, constată că recursul parchetului este fondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Curtea reţine cu privire la primul motiv de recurs formulat, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că V.C. a achitat suma de 650 lei, iar K.Z. a plătit suma de 320 lei conform chitanţei depuse la dosar.

Totodată, în mod corect instanţa de fond a reţinut, ţinând seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpaţi, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale şi de celelalte probe administrate, că suma solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale este justificată, iar faţă de coparticiparea inculpaţilor la producerea prejudiciului, nu se impune diferenţierea făcută de victimă sub aspectul sumelor solicitate de la aceştia, astfel că prejudiciul total este în cuantum de 1950 lei din care s-a achitat suma de 980 lei.

În schimb, în mod greşit instanţa de fond, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, a luat act de voinţa părţii civile şi a obligat inculpatul K.Z. să plătească acesteia suma de 330 lei, iar pe inculpatul O.L. la plata către aceasta a sumei de 650 lei, cu titlu de daune morale, înlăturând principiul solidarităţii prevăzut la art. 1003 C.civ. vechi.

Într-adevăr principiul disponibilităţii guvernează acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, dar aplicabilitatea acestuia priveşte situaţiile în care în procesul penal partea vătămată îşi manifestă voinţa în sensul constituirii sau nu de parte civilă sau cuantumul despăgubirilor pe care le solicită partea civilă şi nicidecum în ceea ce priveşte solidaritatea inculpaţilor.

Astfel, aplicând principiul disponibilităţii, în mod corect instanţa a reţinut, ca urmare a voinţei părţii civile, manifestată faţă de inculpatul minor, numai cu privire la cuantumul sumei de bani pe care acesta a achitat-o, că suma totală a despăgubirilor este de 1950 lei, având în vedere coparticiparea inculpaţilor.

În ceea ce priveşte solidaritatea, potrivit dispoziţiilor art. 1003 C.civil vechi „când delictul sau cvasi – delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire”, astfel că acest principiu de drept nu poate fi înlăturat prin voinţa părţii civile, urmând ca aceasta să se poată îndrepta împotriva oricăruia dintre inculpaţi, pentru a i se achita diferenţa de bani neachitată, respectiv 980 lei.

Acest prim motiv de recurs al parchetului fiind întemeiat, se va înlătura din sentinţă obligarea inculpatului K.Z. să plătească părţii civile A.G. suma de 330 lei şi a inculpatului O.L. să plătească suma de 650 lei, cu acelaşi titlu şi în temeiul art. 346 Cod de procedură penală şi art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 998 şi urm. şi art. 1003  Cod civil inculpaţii K.Z., O.L. şi V.C. vor fi obligaţi în solidar şi inculpatul minor V.C. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente V.L. şi V.I.I. să plătească părţii civile A.G. suma de 980 lei, cu titlu de pretenţii civile.

În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, faţă de obligarea în solidar a inculpatului minor cu inculpaţii majori la plata despăgubirilor civile, având în vedere dispoziţiile art. 191 alin.1 şi 3 Cod de procedură penală inculpatul minor V.C., va fi obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente V.L. şi V.I.I., să plătească statului suma de 390 lei cheltuieli judiciare la instanţa de fond, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 191 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.C..

În raport de toate aceste considerente, curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d  Cod de procedură penală, analizând recursul potrivit art. 3856 Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de parchet, sub aspectul laturii civile şi a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul V.C. şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi onorariul interpretului se vor achita din fondul Ministerului Justiţiei şi se vor include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare