Cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză. Obligarea asiguratorului la suportarea acestora. Obligarea asiguratorului la suportarea cheltuielilor de spitalizare a victimei. Admisibilitate

C. pr. pen., art. 191 alin. 1

Legea nr. 136/1995, art. 50

În categoria despăgubirilor la care poate fi obligat asigurătorul, nu se regăsesc şi cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

Nu există vreun text legal care să excludă unităţile spitaliceşti din sfera persoanelor păgubite, îndreptăţite să primească de la asigurator despăgubirile care li se cuvin. În plus, Legea nr. 136/1995 nu limitează dezdăunările doar la prejudiciile direct produse prin faptul asigurat, ci lasă posibilitatea ca terţii păgubiţi, chiar dacă legătura cauzală între faptă şi prejudiciu nu este directă, să se îndestuleze de la asigurator cu sumele care le revin. În acest context şi în condiţiile în care victima a fost spitalizată tocmai ca urmare a faptei inculpatului, asiguratorul este ţinut să plătească spitalului cheltuielile de spitalizare a victimei.

Prin sentinţa penală nr. 894/19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc,  s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc.

În baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, l-a condamnat  pe inculpatul M. J., fiul lui D. şi J., născut la data de xxx, în mun. Gheorgheni, jud. Harghita, domiciliat în xxx, cetăţean român, studii liceale, stagiul militar neîndeplinit, ocupaţia agricultor, fără antecedente penale, posesor C.I. seria xx nr. xx CNP xxx, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a şi art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal (fapta din data de 19.08.2011).

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat conform dispoziţiilor art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 103 din Legea nr. 71/2011 şi art.998-999 din Codul civil în vigoare la data săvârşirii infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, pentru care a fost condamnat inculpatul, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de urgenţă Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 24842,73 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părţii vătămate K. G., precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plăţii efective, respingând ca neîntemeiate restul pretenţiilor civile formulate de această parte civilă (referitoare la contravaloarea spitalizării inculpatului M. J.).

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 14 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 103 din Legea nr. 71/2011 şi art.998-999 din Codul civil în vigoare la data săvârşirii infracţiunii de „vătămare corporală din culpă”, pentru care a fost condamnat inculpatul, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean Târgu Mureş şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 2634,11 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea spitalizării părţii vătămate K. G., precum şi la plata dobânzilor legale aferente acestui debit de la data acordării îngrijirilor medicale până la data plăţii efective.

A constatat că partea vătămată K. G. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 257 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (200 lei pentru faza de judecată, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu pe seama inculpatului, care  urmează a fi avansată Baroului Harghita din fondurile Ministerului Justiţiei, respectiv 57 lei pentru faza de urmărire penală).

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A constatat că în cauză a avut calitatea de asigurător de răspundere civilă S.C. C.A. S.A., cu sediul în xxx, înregistrată la Oficiul Registrul Comerţului sub nr. xxx având CUI xxx şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art.50 din Legea nr. 136/1995 şi art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul CSA nr.5/2010, l-a obligat pe asigurător, în limitele contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile menţionate mai sus, acordate în favoarea părţilor civile şi a cheltuielilor de judecată acordate.

S-a dispus ca o copie a prezentei hotărâri să se comunice IPJ Harghita - Serviciul Rutier, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. 1 lit. a din O.u.G. nr.195/2002.

De asemenea, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Pentru a pronunţa această soluţie, pe latura civilă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit poliţei de asigurare aflate la dosar, la momentul producerii accidentului rutier ce face obiectul analizei în prezentul dosar autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru cazuri de angajare a răspunderii civile auto la societatea de asigurare S.C. C.A. S.A., cu sediul în xxx, înregistrată la Oficiul Registrul Comerţului sub nr. xxx având CUI xxx, care a fost citată în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs asigurătorul SC C.A.  SA.

În motivarea recursului, se susţine că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor şi a dobânzilor solicitate de părţile civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi Spitalul Clinic Judeţean Târgu-Mureş, precum şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Examinând recursul promovat de asigurător, din prisma dispoziţiilor  art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 18, alin. 2 rap. la art. 52 şi art. 62-68  C. pr. pen, instanţa de control judiciar îl găseşte fondat, pentru următoarele considerente:

Hotărârea este criticabilă doar sub aspectul obligării asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare.

Soluţia pronunţată pe fondul cauzei este cea de condamnare a inculpatului.

Potrivit art. 191 alin. 1 C. pr. pen, în caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

De asemenea, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 rep, “Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.

Constatăm aşadar că printre categoriile de despăgubiri la care poate fi obligat asigurătorul, nu se regăsesc şi cheltuielile judiciare.

 Rezultă că doar inculpatul poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în condiţiile art. 191 alin. 1 C. pr. pen, nu şi asigurătorul, cum greşit a procedat prima instanţă.

 În acest sens sunt şi prevederile art. 27 pct. 6, 7 din Ordinul CSA nr. 5/2010 (valabil la data producerii accidentului), emis pentru punerea în aplicare a Legii nr. 136/1995 rep.

În privinţa obligării asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare şi a dobânzilor legale, soluţia dată de prima instanţă este una temeinică şi legală.

În motivarea recursului, asigurătorul susţine că nici unitatea spitalicească ce a acordat îngrijiri medicale şi asistenţă persoanei vătămate, nu face parte din categoria persoanelor păgubite prin accident şi nici asigurătorul nu face parte din categoria vizată de disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Însă această instanţă nu a identificat niciun text legal care să excludă unităţile spitaliceşti din sfera persoanelor păgubite, îndreptăţite să primească de la asigurator despăgubirile care li se cuvin. În plus, Legea nr. 136/1995 nu limitează dezdăunările doar la prejudiciile direct produse prin faptul asigurat, ci lasă posibilitatea ca terţii păgubiţi, chiar dacă legătura cauzală între faptă şi prejudiciu nu este directă, să se îndestuleze de la asigurator cu sumele care le revin. În acest context şi în condiţiile în care victima a fost spitalizată tocmai ca urmare a faptei inculpatului, în mod just asiguratorul a fost obligat să plătească părţilor civile Spitalul de Urgenţă Miercurea Ciuc şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş cheltuielile de spitalizare a victimei.

Este adevărat că prin acelaşi Ordin, CSA a stabilit că nu se acordă despăgubiri reprezentând cheltuielile spitaliceşti ale persoanei vătămate în urma accidentului, însă respectivul ordin este un act normativ inferior dispoziţiilor cuprinse în art. 50 alin. 1 şi urm. din Legea nr. 136/1995 rep, respectiv art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Faţă de cele reţinute, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem  recursul  declarat de asigurătorul SC C.A. SA împotriva sentinţei penale nr. 894/19.06.2013 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Vom casa parţial sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza:

Vom înlătura din sentinţa atacată dispoziţiile privind obligarea asigurătorului SC C.A. SA la plata cheltuielilor de judecată acordate.

Vom menţine celelalte dispoziţii din sentinţa atacată, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare