Vătămare corporală. Nereţinerea circumstanţei agravante a săvârşirii faptei de trei persoane împreună. Majorarea, în recurs, a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Prin sentinţa penală nr. 136/01.11.2010 a Judecătoriei Avrig a fost condamnat inculpatul N N  la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului, şi a fost stabilit termenul de încercare la 2 ani şi 10 luni.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a şi b din  C.pen.

În baza art. 71 alin.5 C.pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul N M a pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului, sens în care s-a stabilit termenul de încercare la 2 ani şi 10 luni.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a şi b din  C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

A fost condamnat inculpatul C G-M la pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 C. pen.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 11 luni închisoare, aplicată inculpatului, sens în care s-a stabilit termenul de încercare la 2 ani şi 11 luni.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 64 lit. a teza a II-a şi b din  C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998 C.civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată R I, sens în care au fost obligaţi inculpaţii N N, N M şi C G-M, în solidar, să plătească părţii civile R I suma de 3557 lei, din care suma de 3000 lei cu titlu de daune morale, şi suma de 557 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă R I.

În baza art. 14 şi art. 346 C.p.p., coroborate cu art. 998 C.civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, au fost obligaţi inculpaţii N N, N M şi C G-M, în solidar, să plătească suma de 233,30 lei, plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate, cu titlu de cheltuieli servicii medicale, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu. 

În baza art. 118 lit.b C. penal, s-a dispus confiscarea corpului delict „bâtă”, folosită la săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 193 al.1 şi 4 C. p.p., au fost obligaţi inculpaţii să plătească părţii vătămate R I suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 300 lei fiecare.

În baza art. 191 alin. 1şi 2  C.p.p., a fost obligat inculpatul N N la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 150 lei.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.p.p.,  a fost obligat inculpatul N M la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 150 lei.

În baza art. 191 alin. 1 şi 2 C.p.p., a fost obligat inculpatul C G-M la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 150 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, în data de 28.11.2009, partea vătămată R I  şi inculpatul N N se aflau pe marginea bălţii din apropierea balastierei din Mârşa, între aceştia intervenind un conflict spontan, în care ambii  s-au ameninţat cu bătaia.

Inculpatul a plecat, dar a revenit însoţit de fiul său, N M, de inculpatul C G-M şi de martorul S B-C, iar cei trei inculpaţi au început să lovească partea vătămată cu bâtele, până ce aceasta a căzut la pământ.

Deşi partea vătămată era la pământ, inculpaţii N N şi N M au continuat să o lovească cu bâtele.

În urma loviturilor partea vătămată R I a suferit leziuni traumatice la nivelul capului, braţului şi coapsei, ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal din data de 02.12.2009 .

Partea vătămată R I s-a constituit parte civilă în termen legal, cu suma de 41.000 lei, din care suma de 1000 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar suma de 40.000 lei daune morale.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, instanţa de fond a aplicat acestora pedepse orientate spre minimul special, având în vedere circumstanţele în care a fost comisă fapta şi persoana inculpaţilor.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig, partea civilă R I şi inculpaţii N N, N M şi C G.

În recursul formulat, Ministerul Public a criticat sentinţa pentru nelegalitate, cu motivarea că, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţa agavantă prev. de art. 75 lit. c C.pen., atâta timp cât probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine că fapta a fost comisă de cei trei inculpaţi împreună.

Partea civilă a criticat sentinţa recurată pentru greşita nereţinere a circumstanţelor agravante prev. de art. 75 lit. a C.pen., solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul special şi majorarea daunelor materiale şi morale, cu motivarea că inculpaţii au recunoscut doar în parte faptele iar leziunile produse impun o nouă intervenţie chirurgicală, astfel că, sumele acordate de instanţa de fond nu reprezintă o reparaţie echitabilă a prejudiciului produs părţii vătămate.

La rândul lor, inculpaţii au criticat sentinţa instanţei de fond întrucât pedepsele aplicate sunt prea aspre faţă de împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, faţă de contribuţia părţii vătămate la producerea incidentului, de atitudinea personală a inculpaţilor care au recunoscut fapta şi nu s-au sustras de la urmărire sau judecată, dar şi faţă de circumstanţele personale  ale inculpaţilor care nu  au antecedente penale şi au încercat să repare prejudiciul produs.

De asemenea, inculpaţii au solicitat reducerea termenului de încercare şi a daunelor morale faţă de modul şi modalitatea de săvârşire a faptelor şi coparticiparea părţii vătămate la conflict.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 385 ind. 6 alin. 3 C.proc.pen., Tribunalul a constatat că recursurile Parchetului şi al părţii civile sunt fondate si pe cale de consrcinta , în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. au fost admise în parte, a casat în parte sentinţa recurată sub aspectul laturii penale si  a procedat la rejudecarea în aceste limite, pentru următoarele considerente:

Probatoriul administrat în cauză ( plângerea penală a părţii vătămate, certificatul medico-legal al acestuia, declaraţia martorilor S B, S A, declaraţiile inculpaţilor, actele medicale, chitanţele,) confirmă starea de fapt astfel cum  a fost reţinută de instanţa de fond .

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei Tribunalul a constatat, faţă de declaraţia martorului ocular S B, coroborată cu declaraţia părţii vătămate şi cu declaraţia inculpaţilor N M, N N, că, iniţial, inculpatul N N a lovit partea vătămată cu piciorul, după care, inculpaţii N N şi N M au lovit partea vătămată cu bâte în zona umerilor, iar inculpatul C G a lovit partea vătămată cu pumnul sub barbă .

În această situaţie se impunea ca instanţa de fond să reţină circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei persoane împreună, prev. de art. 75 pct. 1 lit. a C.pen., chiar dacă actul de trimitere în judecată nu reţine această circumstanţă în încadrarea juridică a faptei.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, admiţând recursurile Parchetului şi părţii civile, a adăugat la încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală prev. de art. 181 C.pen. şi dispoziţiile art. 75 pct. 1 lit. a C.pen.

Sub aspectul regimului sancţionator, Tribunalul, dând eficienţă efectelor circumstanţelor agravante pre. de art. 78 C.pen. a majorat pedepsele aplicate  celor trei inculpaţi, de la 10 luni închisoare la 1 an închisoare pentru inculpaţii N N sen. şi N M şi de la 11 luni închisoare la 1 an închisoare pentru inculpatul C G, apreciind că faţă de împrejurările în care a fost  comisă fapta, de scopul urmărit de inculpaţi şi de rezultatul produs care se datorează acţiunii conjugate a celor trei inculpaţi, nu se justifică aplicarea unui regim sancţionator diferit acestora.

Pe cale de consecinţă, a fost  majorat corespunzător şi termenul de încercare de la 2 ani şi 10 luni la 3 ani pentru inculpaţii NN sen. şi N M şi de la 2 ani şi 11 luni la 3 ani pentru inculpatul C G.

În ceea ce priveşte aspectele învederate de inculpaţi în recurs privitoare la lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală a inculpaţilor, Tribunalul  a avut în vedere aceste aspecte la momentul la care a aplicat pedepse orientate spre minimul lor special, în condiţiile în care maximul pentru această infracţiune este de 5 ani închisoare.

Pe cale de consecinţă, s-a privit a fi neîntemeiat şi motivul  de recurs privitor la reducerea termenului de încercare stabilit pentru cei trei inculpaţi.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat că partea vătămată R I s-a  constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 lei daune materiale şi 40000 lei daune morale.

Instanţa de fond a acordat 557 lei daune materiale care au fost dovedite în cauză şi 3000 lei daune morale.

Faţă de chitanţele depuse la dosarul cauzei, de actele medicale ale părţii vătămate şi de declaraţia martorului G I , Tribunalul a constatat că suma acordată cu titlu de despăgubiri materiale este corect stabilită faţă de probatoriul administrat în cauză în acest sens.

Sub aspectul cuantumului daunelor materiale, Tribunalul a constatat că leziunile părţii vătămate de la nivelul capului, braţului şi  coapsei au necesitat 25-30 de zile de îngrijiri medicale , ele producând suferinţe fizice şi psihice părţii vătămate. Pentru aceste suferinţe partea vătămată are dreptul la obţinerea unei satisfacţii echitabile, fără însă, ca aceasta să reprezinte o îmbogăţire fără justă cauză sau să constituie o amendă excesivă pentru inculpaţi.

În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat că o sumă de 100 lei calculată pe fiecare zi de îngrijire medicală este necesară şi totodată suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit, în condiţiile în care venitul mediu pentru o zi de lucru se  situează la nivelul sumei de 70 lei.

În consecinţă Tribunalul a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale a fost corect individualizată de instanţa de fond şi nu se impune modificarea acesteia în sensul majorării sau micşorării ei.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate au fost menţinute.

Domenii speta

Spete similare