Tipuri de acţiuni în contencios administrativ. Actul atacat în justiţie poate fi atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală de voinţă, cât şi actl administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actlu

Tipuri de acţiuni în contencios administrativ. Actul atacat în justiţie poate fi atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală de voinţă, cât şi actl administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actlui administrativ unilateral.

Prin sentinţa civilă nr. 6972/CA/07.12.2012 Tribunalul Braşov-secţia a II-a civilă, de contencios administrativ  şi fiscal a admis  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în consecinţă a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii C.R. şi C.N. în contradictoriu cu pârâtele DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată la sediul său sub nr. de mai sus, reclamanţii C.R. şi C.N. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, au solicitat obligarea acestora la plata sumei de 26.360 lei cu titlu de TVA plătit în plus la achiziţionarea unui imobil, cu cheltuieli de judecată (precizare de acţiune, fila 33 la dosar).

În motivarea cererii se arată că, la data de 30.10.2009, reclamanţii au achiziţionat de la SC L... SA un apartament. La acea dată erau în vigoare prevederile art. 134 ind. 1 al. 6 din CF care precizau că: ”pentru livrările de bunuri corporale, inclusiv de bunuri imobile, data livrării este data la care intervine transferul dreptului de a dispune de bunuri ca un proprietar”. Prin urmare, faptul generator cu privire la exigibilitatea TVA a intervenit la data de 25.03.2010, când a fost încheiat contractul în formă autentică. La acea dată era în vigoare cota de TVA de 5%, cf. Leg. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Deşi reclamanţii ar fi trebuit să beneficieze de prevederile art. 140 al. 2 ind. 1 din CF şi au declarat acest lucru în contractul autentic de vânzare-cumpărare, vânzătoarea a perceput TVA de 19%, urmând ca, în eventualitatea unui răspuns favorabil la o adresă făcută de aceasta către DGFP, să-i fie restituită reclamanţilor diferenţa. Vânzătoarea nu a primit un răspuns favorabil şi, între timp, a intrat în procedura insolvenţei.

Reclamanţii se consideră îndreptăţiţi să li se restituie cota de 14% achitată în plus cu titlu de TVA. Se arată că au parcurs procedura prealabilă, dar că pârâta nu  le-a comunicat vreun răspuns..

Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele Administraţia Finanţelor Publice B şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice B au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Pârâtele arată că reclamanţii solicită restituirea unei sume cu titlu de pretenţii, ca urmare a unor raporturi juridice, de natură contractuală, încheiate de aceştia cu SC L. SA. Doar întemeierea acţiunii pe prevederi fiscale nu pot justifica legitimarea procesuală pasivă a pârâtelor, între reclamanţi şi pârâte neexistând nici un raport de drept substanţial fiscal.

Într-adevăr, reclamanţii au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC L. SA sub condiţia regularizării TVA-ului perceput de aceasta, regularizare pe care urmează să o facă vânzătoarea şi, astfel, aceasta să-i restituie diferenţa de sumă percepută în plus, în opinia reclamanţilor. Reclamanţii omit să precizeze care sunt condiţiile legale, care sunt procedurile de urmat, care sunt competenţele în clarificarea preţului sub aspectul componentei TVA, modalitatea de restituire, persoana care poate fi obligată, în condiţiile legii, la restituire.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost unită cu fondul.

Analizând actele şi lucrările dosarului şi, deliberând cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B, prima  instanţă a  reţinut următoarele:

La data de 30.10.2009 reclamanţii C.R. şi C.N. au încheiat cu SC L. SA contractul de vânzare-cumpărare prin care au achiziţionat un apartament situat în  B, preţul fiind achitat integral anterior perfectării contractului. Potrivit acestui contract preţul apartamentului cuprinde şi TVA- ul în litigiu, respectiv suma de 29.360 lei, reprezentând cota de 19% din preţ.

Instanţa a avut în vedere că preţul este un element al contractului părţilor, iar TVA-ul este o componentă a acestui preţ (ca şi alte taxe suportate de constructor - persoană juridică, respectiv CAS, accize, impozit pe venit, etc) aşa încât o parte din preţ poate fi solicitată doar de la vânzător , respectiv  SC  L. SA, societatea care a încasat preţul apartamentului dobândit de reclamanţi, inclusiv suma pretins a fi plătită cu titlu de TVA de către aceştia.

Doar persoanele juridice plătesc TVA (şi, ca excepţie, persoanele fizice înscrise la administraţiile fiscale ca plătitori de TVA, fără a fi cazul reclamantului), iar beneficiarii - cumpărătorii imobilelor - suportă , prin plata preţului, această taxă.

Împrejurarea că persoana juridică este obligată să evidenţieze în documentele contabile această taxă, nu face din consumatorul - beneficiar un plătitor de TVA, cu drepturi şi obligaţii privitoare la această taxă, şi este lipsit de relevanţă că această sumă s-a vărsat la bugetul de stat de către vânzător.

Astfel, între reclamanţii şi instituţiile pârâte, în opinia instanţei de fond, nu există nici un raport juridic de drept substanţial fiscal.

În aceste condiţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost admisă, şi în consecinţă,  acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE B şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE B  a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Curtea, cercetând cuprinsul înscrisurilor existente la dosar,

- ţinând cont că sediul materiei în ceea ce priveşte obiectul acţiunii în contencios administrativ îl constituie art. 8 din Legea nr. 554/2004, că din analiza art. 8 alin. 1 rezultă faptul că actul atacat în justiţie este atât actul administrativ tipic, ca manifestare unilaterală expresă de voinţă, cât şi actul administrativ atipic, adică tăcerea, respectiv refuzul nejustificat, ca acte asimilate actului administrativ unilateral,

- văzând că în speţă, raportat la DGFP B, reclamanţii invocă un refuz în opinia lor nejustificat de a le rezolva o cerere privitoare la restituirea unei sume cu titlu de TVA plătit în plus la achiziţionarea unui imobil, ceea ce denotă că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect refuzul apreciat de către reclamanţi ca fiind nejustificat, pe care însă numai instanţa îl poate cenzura sub acest aspect,

 apreciază că la fond s-a interpretat greşit natura juridică a  acestui litigiu, atâta timp cât refuzul unui organ al administraţiei de stat de a emite un act administrativ deşi trebuia să o facă, precum şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes  legitim, produc efecte juridice întocmai ca şi actele administrative propriu-zise. De aceea, aceste inacţiuni ale administraţiei prin care se produc prejudicii unor persoane sunt asimilate actelor administrative, şi pot face obiectul unui control pe cale contenciosului administrativ. Prin urmare, calea unei acţiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă actul administrativ tipic, ci şi celui care atacă în justiţie actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administraţiei, respectiv al refuzului nejustificat.

Reclamanţii, prin apărătorul ales, s-au adresat în prealabil DGFP B cu o petiţie scriptică, întemeiată juridic, însă până la momentul demarării procedurii judiciare nu li s-a răspuns în nici un fel, considerent faţă de care au apelat, în principal,  la procedura reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 554/2004, aspect de care prima instanţă nu a ţinut cont. Mai exact, funcţie de categoria de acţiune incidentă, urma a se verifica dacă tăcerea administraţiei publice şi respectiv refuzul rezolvării cererii, datată 24.02.2012, sunt justificate, şi în caz afirmativ să se treacă la realizarea dreptului pretins. Or, în speţă, s-a apreciat în mod greşit că pârâta DGFP B nu are calitate procesuală deşi instanţa de fond a fost investită legal să decidă asupra corectitudinii sau incorectitudinii refuzului acestei pârâte de a se pronunţa asupra cererii adresată de reclamanţi.

Cu privire la soluţia excepţiei lipsei calităţii procesuale a AFP B, Curtea apreciază că  este întemeiată, sesizarea preliminară adresându-se  doar DGFP B.

În consecinţă, sesizând că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 312 alin. 1 şi 5 Cod procedură civilă, admite în parte recursul declarat şi  casează în parte sentinţa atacată sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a DGFP B şi în consecinţă respinge această excepţie şi trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată parţial, care astfel va purcede la  judecarea cauzei în aceste limite, adică numai cu privire la ceea ce s-a desfiinţat. Menţine dispoziţiile referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a AFP B.

Decizia nr. 3288/R din 19 iunie 2013,  dosar nr. 4949/62/2012 – redactat judecător MF

Domenii speta

Spete similare