Admisibilitatea acţiunii unui reclamant – fost student, absolvent al Universităţii sp, pentru obligarea Universităţii şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la emiterea diplomelor în condiţiile legii.

Asupra recursului de faţă constată că :

La data de 17.07.2012,. reclamantul B C din B a chemat în judecată pe pârâţii  USH  şi Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului solicitând obligarea pârâtei USH la eliberarea diplomei de licenţă şi suplimentului de diplomă aferent pentru reclamant, obligarea pârâtei MECTS să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licenţă pentru reclamanţi şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea reclamantului a format obiectul dosarului 7686/62/2012 al Tribunalului Braşov .

În acest dosar instanţa de fond a pronunţat sentinţa civilă nr. 7220/CA/17.12.2012 a Tribunalului Braşov.

Prin această hotărâre s-au dispus următoarele :

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul B C în contradictoriu cu pârâţii U S H şi  Ministerul Educaţiei, Cercetării,Tineretului şi Sportului şi s-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U S H Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Reclamantul potrivit propriilor susţineri a urmat, în perioada 2006-2009 cursurile Facultăţii de Management, specializarea management, forma de învăţământ ID (învăţământ la distanţă). A absolvit această facultate, a susţinut şi a promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009. Reclamantul nu a făcut dovada că i s-ar fi eliberat o adeverinţă de absolvire.

Asupra cererii de obligare a pârâtelor să elibereze diploma de licenţă instanţa a reţinut următoarele:

USH a fost înfiinţată prin Leg. 443/2002. Cf. art. 2 USH din Bucureşti s-a înfiinţat cu următoarele facultăţi si specializări acreditate:

a) Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, specializarea limba si literatura străina A (engleza, franceza) - limba si literatura străina B (franceza, engleza, germana, spaniola, italiana, rusa, latina), cu predare in limba romana;

b) Facultatea de Drept, specializarea drept, cu predare in limba romana;

c) Facultatea de Educaţie Fizica si Sport, specializarea educaţie fizica si sport, cu predare in limba romana;

d) Facultatea de Management Financiar-Contabil, specializarea contabilitate si informatica de gestiune, cu predare in limba romana.

Potrivit art. 3, ”după intrarea in vigoare a prezentei legi în structura USH i vor intra si facultăţile, colegiile si specializările, altele decât cele menţionate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii”.

Aşadar, iniţial, prin legea de constituire a USH, nici nu exista USH B. Ulterior însă, în conformitate cu art. 3 din Leg. 443/2002, au fost acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâri de Guvern şi alte facultăţi.

Au fost analizate hotărârile de Guvern pentru a verifica dacă Facultatea de Management din B a fost acreditată vreodată să organizeze forma de învăţământ la distanţă (ID) întrucât disputa dintre pârâte de la aceasta porneşte, MECTS refuzând eliberarea tipizatelor de diplome de licenţă întrucât susţine că pârâta USH nu a avut acreditare pentru forma de învăţământ la distanţă (ID în cadrul Facultăţii de Management din B.

HG 410/2002, prin Anexa nr. 3, stabileşte instituţii de învăţământ superior particular cu specializări autorizate să funcţioneze provizoriu. La pct. 14 se regăseşte USH – învăţământ universitar de lungă durată la zi (ZI), 4 ani şi, în cadrul acesteia, Facultatea de Management Braşov. Aşadar, prima menţionare a acestei facultăţi este făcută prin HG 410/2002, fiind autorizată provizoriu doar cu forma de învăţământ la zi (lungă durată). Această hotărâre a fost ulterior completată şi modificată cf. celor ce urmează:

Prin HG 944/2002 – Anexa 2 – la pct. 6 figurează U "S H" din Bucureşti, iar printre specializările autorizate să funcţioneze provizoriu se numără Facultatea de Management B – cu durata studiilor de 4 ani şi forma de organizare – la zi.

Şi HG 693/2003, prin Anexa 2 – la pct. 6 figurează USH - Învăţământ universitar de lungă durată - la zi (Zi), printre Specializările acreditate fiind şi Facultatea de Management B – specializare: management; 240 credite – forma de învăţământ – ZI.

Pentru prima dată, prin HG 1082/11.09.2003, în anexa 2, la pct. 6, se prevede U "S H" din Bucureşti  - Învăţământ universitar de lungă durată - la zi (Zi), la distanţă (ID), cu frecvenţă redusă (FR)- Facultăţi acreditate; printre specializările acreditate/autorizate să funcţioneze provizoriu se numără şi Facultatea de Management B – acreditată – 240 credite, forma de învăţământ la zi sau frecvenţă redusă (ZI/FR). 

Aceeaşi formă de învăţământ este acreditată pentru Facultatea de Management B din cadrul USH şi prin HG 940/10.06.2004 (anexa 2 pct. 6), respectiv ZI/FR, 240 credite.

De asemenea, şi prin HG 1609/2004 – anexa 2, pct. 6 Facultatea de Management B figurează ca fiind acreditată pentru forma de învăţământ la Zi/FR, cu un nr. de 240 credite.

În HG 916/2005 – Anexa 1B – în cadrul Instituţiilor de învăţământ superior particular – la pct. 6 figurează USH Bucureşti – Facultatea de Management B.

Prin HG 916/2005, s-a aprobat structura instituţiilor de învăţământ superior acreditate sau autorizate sa funcţioneze provizoriu, pe facultăţi si departamente, prevăzuta in anexa nr. 1. De asemenea, s-a aprobat structura instituţiilor de învăţământ superior autorizate sa funcţioneze provizoriu si specializările acestora, prevăzuta in anexa nr. 2. Aceste structuri si specializări prevăzute in anexele nr. 1 si 2 s-a stabilit, cf. art. 5, să funcţioneze începând cu anul universitar 2005/2006, pentru anul întâi de studii.

Prin anexa 1B referitoare la ”INSTITUTII DE INVATAMANT SUPERIOR PARTICULAR”, la poziţia 6 figurează USH Bucureşti cu o serie de facultăţi şi la Braşov, printre acestea regăsindu-se şi Facultatea de management. Prin anexa 3 a actului normativ menţionat se stabileşte ”structura specializărilor din domeniile studiilor universitare de

licenta conţinute in Hotărârea Guvernului nr. 88/2005” şi, în cazul managementului, specializările sunt”management - managementul dezvoltării rurale durabile”.

Şi prin HG 676/2007–anexa3, pct.6, s-a stabilit structura USH,  domeniile de studii universitare de licenţă şi specializările acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, regăsindu-se şi facultatea de psihologie/pedagogie de la B, cu domeniul de licenţă psihologie şi ştiinţele educaţiei şi acreditare pentru aceeaşi specializare. Prin Anexa 1 se stabileşte Nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licenţa si al specializărilor

din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial şi/sau general, precum şi numărul de credite de studiu transferabile. Pentru specializarea în discuţie se stabileşte un nr. de 180 de credite de studiu transferabile fiind evident că acest nr. este pentru cei care au urmat cursuri la zi, aspect ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 4 din Leg. 288/2004.

Faţă de Leg. 443/2002 şi de Hotărârile de Guvern analizate anterior, instanţa a constatat că Facultatea de Management B nu a fost niciodată acreditată cu forma de învăţământ la distanţă (ID), ci doar cu forma de învăţământ la zi (ZI) şi frecvenţă redusă (FR), cu un nr. de credite ce trebuiau acumulate de 240.

Legea 84/1995 prevede, într-adevăr, prin art. 60, că formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă se pot organiza doar de acele facultăţi care au şi forma de învăţământ la zi.

Aşadar, organizarea unor forme de învăţământ cu frecvenţă redusă sau/şi la distanţă nu reprezintă un drept al universităţilor, ci o vocaţie. Nu este suficient doar să existe, în cadrul universităţii, facultăţi care au şi forma de învăţământ la zi, ci este obligatoriu ca, pentru organizarea unor forme de învăţământ cu frecvenţă redusă sau/şi la distanţă să existe acreditare obţinută în condiţiile OUG 75/2005. Doar aşa există garanţia că se asigură calitatea educaţiei.

Acest aspect rezultă cu prisosinţă din Hotărârile de Guvern analizate mai sus, prin care U S H  a obţinut, iniţial, autorizare provizorie pentru Facultatea de Management – cursuri la zi (HG 410/02 – Anexa 3, pct. 14, HG 944/2002 – Anexa 2, pct. 6), iar, ulterior, acreditare pentru cursuri la ZI (HG 693/2003 – Anexa 2, pct. 6), pentru ca, în septembrie 2003 să se obţină acreditare atât pentru forma de învăţământ la zi, cât şi pentru FR (frecvenţă redusă). Deci, încă de la înfiinţare, U S H a urmat procedura de autorizare şi de acreditare pentru orice formă de învăţământ, fie că era vorba de învăţământ la zi sau cu frecvenţă redusă. Însă, niciodată, pârâta U S H nu a fost nici autorizată provizoriu şi, cu atât mai puţin, nu a fost acreditată ca în cadrul Facultăţii de Management din B să existe forma de învăţământ la distanţă (ID).

Din actele dosarului şi din HG-urile enumerate nu rezultă că pârâta USH a fost acreditată pentru forma de învăţământ la distanţă pentru specializarea management din cadrul Facultăţii de management Braşov, fiind încălcate dispoziţiile Leg. 88/1993 şi ale OUG 75/2005.

Chiar dacă reclamantul a susţinut un examen de licenţă la pârâta USH, aceasta a urmat cursuri într-o formă de învăţământ care nu era acreditată. Mai mult, după cum rezultă atât din foaia matricolă cât şi din adeverinţa eliberată de pârâta USH, aceasta a urmat, la distanţă, cursuri pe o perioadă de 3 ani.

Cf. dispoziţiilor art. 4 din Leg. 288/2004, ”(1) Studiile universitare de licenţa corespund unui număr cuprins intre minimum 180 si maximum 240 de credite de studiu transferabile, conform Sistemului european de credite de studiu transferabile (ECTS). (2) In sensul prezentei legi, creditele de studiu transferabile sunt valori numerice alocate unor unităţi de cursuri si altor activităţi didactice. Prin creditele de studiu transferabile se apreciază, in medie, cantitatea de munca, sub toate aspectele ei, efectuata de student pentru însuşirea unei discipline. (3) La învăţământul de zi, durata normala a studiilor universitare de licenţa este de 3-4 ani si corespunde unui număr de 60 de credite de studiu transferabile pentru un an de studiu. Durata studiilor de licenţa pentru învăţământul tehnic este de 4 ani. (4) La învăţământul seral, durata studiilor pentru obţinerea numărului de credite de studiu transferabile, necesare absolvirii, este mai mare cu un an faţă de cea de la învăţământul de zi in domeniul respectiv. (5) Durata studiilor pentru obţinerea creditelor de studiu transferabile la învăţământul  cu frecventa redusă şi la distanţă se reglementează prin hotărâre a Guvernului. (6) Studiile universitare de licenţa asigura un nivel de calificare adecvat exercitării unei profesii in vederea inserţiei pe piaţa forţei de munca, prin cunoştinţe generale şi de specialitate corespunzătoare. (7) În cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică”.

Faţă de dispoziţiile legale citate, instanţa a constatat că, deşi reclamantul a urmat o formă de învăţământ la distanţă (ID), aceasta a absolvit facultatea şi a participat la examenul de licenţă ca şi când ar fi urmat o formă de învăţământ la zi, după numai 3 ani şi cu doar 180 ECTS. Fiind mai puţin decât învăţământul seral, este evident că durata studiilor reclamantului nu putea fi de doar 3 ani iar totalul creditelor trebuia să fie superior celui avut, de 180 ECTS.

Cu alte cuvinte, susţinerea examenului de licenţă s-a făcut de către reclamant, cu concursul pârâtei U S H, cu încălcarea dispoziţiilor Leg. 288/2004.

U S H nu era îndreptăţită să înmatriculeze, să elibereze adeverinţe, să desfăşoare procesul de învăţământ pentru forma de învăţământ la distanţă în condiţiile în care nu a urmat etapa de autorizare provizorie şi acreditare şi să organizeze examenul de licenţă pentru absolvenţii formelor de învăţământ neacreditate.

Pârâta U S H nu poate invoca autonomia universitară care nu implică o autonomie de reglementare decizie înafara cadrului legal, ci, aşa cum a reţinut ÎCCJ prin Decizia nr. 4726/29.10.2009, presupune „interzicerea oricăror ingerinţe, dar numai în măsura în care sunt de natură ideologică, politică ori religioasă”.  De asemenea, nu poate fi invocată nici discriminarea raportat la studenţii care au absolvit cursuri similare într-o altă perioadă, deoarece instanţa nu poate accepta în speţa de faţă că o situaţie  de fapt nelegală care a profitat altor persoane să fie extinsă la toţi, inclusiv la reclamant, doar pentru că acea situaţie nu a fost analizată  şi cenzurată din punct de vedere al legalităţii.

Chiar dacă reclamantul şi pârâta USH se prevalează de o adeverinţă emisă de pârâta USH, şi chiar dacă acest act nu a fost anulat, instanţa nu poate, prin pronunţarea unei hotărâri, să legalizeze o situaţie de fapt ilegală. Practica ÎCCJ s-a întemeiat, in principal, pe această adeverinţă. Dar nu se poate susţine că pârâtul MECTS ar fi în culpă prin aceea ca nu a solicitat anularea adeverinţei deoarece este evident că, faţă de nr. de absolvenţi ai USH (mii) ar fi fost imposibil ca MECTS să monitorizeze si să atace in contencios fiecare adeverinţă de acest fel. Câtă vreme emiterea adeverinţei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Legii învăţământului, nu poate produce efecte juridice chiar dacă acest act nu a fost revocat sau anulat. De prezumţia de legalitate sau veridicitate se bucură doar actele administrative emise cu respectarea dispoziţiilor legale iar adeverinţa, după cum am arătat, s-a emis cu încălcarea dispoziţiilor Leg. 443/2002, a Leg. 84/1995, a Leg. 288/2004 şi a celorlalte acte enunţate mai sus.

Însăşi pârâta U S H recunoaşte necesitatea autorizării şi acreditării tuturor formelor de învăţământ, inclusiv a celor la distanţă sau cu frecvenţă redusă.

Raportat tuturor argumentelor de fapt şi de drept expuse, întrucât calitatea de licenţiat nu a fost obţinută cu respectarea dispoziţiilor Legii învăţământului şi ale Leg. 288/2004, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţi şi pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta USH în contradictoriu cu MECTS.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul B C, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată cu aplicarea prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea criticilor de recurs se aduc următoarele argumente de nelegalitate a sentinţei civile atacate:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a absolvit Facultatea de Management din B, specializarea Management, din cadrul U S H, ciclul I- studii universitare de licenţă (sistem Bologna), promoţia 2009 şi a susţinut şi promovat examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009, aşa cum rezultă şi din răspunsul pârâtei U S H ataşat prezentei.

Ulterior promovării acestui examen, nu a fost eliberată diploma de licenţă şi suplimentul aferent acesteia, deşi a solicitat acest lucru, atât verbal cât şi în scris, după cum urmează:

- la data de 30.05.2012, conform confirmării de primire anexate prezentei, a solicitat pârâtei U S H Bucureşti să procedeze la  eliberarea diplomei de licenţă şi suplimentului de diplomă aferent pentru subsemnatul, solicitare la care a primit răspuns conform adresei nr.9352/29.06.2012 şi prin care se arătau următoarele: "U S H a întreprins demersurile necesare pentru obţinerea de la Ministerul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului, a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă de licenţă pentru absolvenţii promoţiei 2009...în momentul în care vom primi formularele de diplomă de licenţă, angajaţii noştri, prin compartimentul de specialitate, vor completa neîntârziat un formular pentru dumneavoastră, ca absolvent al Universităţii noastre".

- de asemenea, la data de 28.05.2012, conform adresei înregistrate sub nr. 17610, a solicitat pârâtei Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului Şi Sportului, să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licenţă pentru reclamant, solicitare la care a primit răspuns conform adresei nr.17610/27.06.2012 şi prin care se arătau următoarele: " pentru promoţia 2009, MECTS a emis în anul 2010, în lunile iunie, octombrie Şi noiembrie, avize în vederea ridicării de către U S H a tipizatelor de la R SA pentru actele de studii, numai pentru specializările care au funcţionat legal, aprobate prin hotărâri de guvern"

În temeiul art.11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor, iar pe baza dispoziţiilor art.20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituţiei, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor.

În conţinutul capitolului VII din Metodologia organizării Şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U S H şi  înregistrată sub nr.1405/12.05.2009 se prevede că universitatea respectivă (în speţă, S H) s-a obligat să elibereze diploma de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licenţă, până la eliberarea diplomei de licenţă, facultăţile putând elibera, la cerere, adeverinţe prin care să se certifice promovarea examenului de licenţă, precum şi rezultatele la examenul de licenţă Şi valabilitatea adeverinţei până Ia elaborarea diplomei.

H.G. nr. 1175/2006 este actul normativ prin care s-au prevăzut domeniile de studii  universitare de licenţă şi specializările din cadrul acestora şi numărul de credite de studiu transferabile începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenţii admişi în anul I. Pentru domeniul "Ştiinţe economice" s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licenţă "Management", specializările "Management" şi "Managementul dezvoltării rurale durabile".

Conform Ordinului Ministerului Educaţiei Şi Cercetării nr.3404/07.03.2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006-2007, admiterea în învăţământul superior se organizează numai în instituţiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate Şi specializări care au obţinut autorizaţia de funcţionare provizorie. Formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau de învăţământ la distanţă pot fi organizate numai de către universităţile care organizează cursuri de zi în domeniile respective Şi care dispun de departamente specializate.

Recurentul s-a înscris la studiile Facultăţii de Management din B, specializarea Management, din cadrul U S H B, ciclul I- studii universitare de licenţă (sistem Bologna), în anul 2006, forma de învăţământ ID, promovând examenul de licenţă în sesiunea iulie 2009. Ca atare, Facultatea de Drept şi Administraţie Publică a recunoscut titlul de licenţiat în drept pentru reclamant, aşa cum rezultă din răspunsul pârâtei U S H ataşat prezentei.

Prin urmare, câtă vreme pârâta U S H a recunoscut faptul ca reclamantul a urmat cursurile pe care le-a organizat la formele de învăţământ legal stabilite şi a emis acte ce recunosc parcurgerea studiilor universitare şi calitatea de licenţiat în ştiinţe economice a acestuia, se impune admiterea prezentei acţiuni şi obligarea pârâtei să procedeze la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă pentru reclamant, având în vedere şi jurisprudenţa constantă a instanţelor de judecată în privinţa absolvenţilor de drept şi administraţie publică ai U S H ce au promovat cursurile unor facultăţi autorizate provizoriu sau acreditate în cadrul universităţii, cum este cazul şi altor absolvenţii ai promoţiei iulie 2009.

De asemenea, recurentul a susţinut că la analizarea motivelor de recurs trebuie avut în vedere şi practica Curţii de Apel cu privire la acest gen de acţiuni, care a fost în sensul admiterii lor.

În acest sens, ÎCCJ a dat câştig de cauză absolvenţilor U S H prin următoarele decizii irevocabile : - deciziile civile nr.5656/24.11.2011, 5722/29.11.2011. 628/08.02.2012, 690/09.02.2012, 708/10.02.2012, 709/10.02.2012. 1007/24.02.2012, 1008/24.02.2012.

Recursul a fost declarat în termen legal şi timbrat conform legii.

În cauză faţă de recursul declarat de reclamant, Ministerul Educaţiei Naţionale în calitate de pârât chemat în garanţie a formulat întâmpinare (filele 13-14 dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei Tribunalului Braşov ca nelegală, pentru argumentele expuse în întâmpinarea depusă în recurs.

La rândul său pârâta U S H Bucureşti, a formulat întâmpinare la recursul, solicitând respingerea acestuia ca nefundat, dezvoltând susţinerile sale la filele 18-20 dosar recurs.

În sensul respingerii recursului a depus înscrisuri – practică judiciară şi comunicarea MECTS către Universitate privind eliberarea formularelor tipizate pentru minister.

În cauză, la termenul din 5.06.2013 recurentul prin avocat ales, a depus practică judiciară a Tribunalului, Curţii de Apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  în domenii în sensul admiterii acţiunii reclamantului cu obiect similar.

Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă nr. 7220/CA/17.12.2012 a Tribunalului Braşov prin prisma criticilor de recurs, raportat la prevederile legale aplicabile în speţă şi faţă de prevederile Legii nr. 554/2004 modificată şi având în vedere prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă constată recursul declarat în cauză de reclamantul B C ca fondat pentru următoarele considerente :

Din verificarea întregului probatoriu administrat în cauză, faţă de prevederile legale invocate de recurentul reclamant în acţiune şi în recurs şi faţă de dispoziţiile legale reţinute de instanţa de fond în hotărârea dată, văzând obiectul acţiunii reclamantului, raportat la prevederile art.1, art.8 şi 18 din Legea contenciosului administrativ nr.554/20904 rezultă că în mod greşit a apreciat şi reţinut instanţa de fond situaţia de drept şi de fapt dedusă judecăţii, pronunţând o hotărâre greşită, dată cu aplicarea greşită a legii şi interpretare greşită a probelor de la dosar.

Faţă de argumentele din acţiunea reclamantului, refuzul pârâtei de a-i elibera diplomele pentru studiile absolvite la U S H  şi văzând criticile din recurs se reţine că in fapt şi în drept criticile aduse de reclamant cu privire la sentinţa atacată sunt întemeiate şi vor fi reţinute ca legale în sensul admiterii recursului şi modificării sentinţei civile atacate în tot în sensul că va admite acţiunea formulată de reclamantul B C în contradictoriu cu pârâta U S H Bucureşti, va admite în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U S H Bucureşti în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi-n consecinţă va obliga pârâtă U S H Bucureşti la eliberarea diplomei de licenţă şi a suplimentului de diplomă către reclamantul B C, va obliga chemata în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de licenţă şi suplimentul la diploma pentru reclamantul B C şi va respinge cererea pârâtei privind sancţionarea chematei în garanţie în baza art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens se reţine ca întemeiată cererea de chemare în judecată a pârâtei U S H, care trebuie să-i elibereze actele solicitate pentru studii superioare efectuate, pentru a putea valorifica drepturile sale faţă de studiile absolvite în condiţiile legii, reclamantul neavând vreo culpă pentru refuzul eliberării acestor acte de studii.

Cât priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U S H, aceasta este justificată şi legală, iar în baza art.61-63 Cod procedură civilă va fi admisă în parte în sensul celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii dată în recurs.

Referitor la cererea pârâtei de a fi sancţionată chemata în garanţie MECTS , instanţa de recurs constată că această cererea este nejustificată conform Legii nr. 554/2004 întrucât aplicarea acestor sancţiuni cu amendă se poate solicita de partea interesată în condiţiile în care ea are o hotărâre definitivă şi irevocabilă pronunţată de instanţa de contencios administrativ, iar partea obligată, în speţă MECTS, refuză să o pună în executare la cerere în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii respective.

În speţă se constată că nu sunt incidente prevederile art. 24 alin.2 din Legea nr. 554/2004.

Ca atare se va respinge acest capăt din cererea de chemare în garanţie formulată de U S H (filele 54-56 dosar fond) ca nelegal şi netemeinic.

Prin urmate criticile de recurs fiind justificate vor fi reţinute constatând că în speţă reclamantul a urmat cursurile Facultăţii de Management  din B ale U S H – specializarea Management, sesiunea 2009.

U S H este instituţie de învăţământ superior înfiinţată prin Legea 443/2002, fiind prevăzut de art. 3 că „După intrarea în vigoare a prezentei legi în structura U "S H" din Bucureşti vor intra şi facultăţile, colegiile şi specializările, altele decât cele menţionate la art. 2. acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."

Fără a se contesta acreditarea universităţii pârâte în ceea ce priveşte

specializarea Management din cadrul Facultăţii de Management începând cu anul 2005, refuzul chematului în garanţie de a aproba eliberarea tipizatului pentru diplomă în favoarea reclamantului a fost motivat prin aceea că acreditarea vizează exclusiv forma de învăţământ de zi, în timp ce reclamantul a urmat o formă de învăţământ neacreditată, respectiv frecvenţă redusă/la distanţă.

Curtea reţine că, în conformitate cu art.29 alin.3 din OUG nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, „In învăţământul superior evaluarea şi acreditarea se fac la nivelul structurilor instituţionale pentru fiecare program din ciclul de licenţă, care duce la o calificare universitară distinctă."

De asemenea, art.60 alin. l din Legea nr.84/1995 prevedea că „activitatea didactica se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă. Formele de învăţământ seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă pot fi organizate de instituţiile de învăţământ superior care au cursuri de zi"

In considerarea acestor dispoziţii, universitatea pârâtă a organizat forme de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă pentru specializarea Management din cadrul Facultăţii de Management, fără ca recurentul, considerând că nu sunt respectate standardele de calitate, să ia măsurile prevăzute de art.34 din OUG nr.75/2005 pentru încetarea definitivă a şcolarizării în cadrul programului respectiv de studii.

In egală măsură, instanţa nu a fost învestită cu analiza existenţei sau valabilităţii autorizării/acreditării programului de studiu urmat de reclamant, astfel că apărările recurentului în acest sens nu pot fi avute în vedere.

Mai mult, instanţa supremă a statuat în mod constant că admiterea cererii de chemare în garanţie asigură punerea efectivă în executare a hotărârii în condiţiile în care eliberarea diplomelor de licenţă este condiţionată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în calitate de autoritate competentă.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent

sunt fondate, urmează a admite recursul ca atare, în baza art.312 alin. l Cod

procedură civilă.

Decizia nr. 3168/R/12 iunie 2013, Dosar nr. 7686/62/2012, redactat – judecător MI

Domenii speta

Spete similare