Traficul de persoane. Individualizarea judiciară a pedepsei. Criterii de apreciere.

Traficul de persoane. Individualizarea judiciară a pedepsei. Criterii de apreciere.

Prin sentinţa penală nr. 42/S/10.05.2011 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov pornind de la aspectul că traficul de persoane e un fenomen subteran cu dimensiuni globale, antrenând încălcarea gravă a drepturilor omului, constând practic în efectuarea unor acte de comerţ cu persoane în vederea exploatării lor prin prestarea unor munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat, pornind de la definiţia termenului de grup infracţional organizat dată de Legea 39/2003, de la aspectul că printre infracţiunile grave care pot constitui scopul unui astfel de grup la art. 2 lit. b punct 9 este prevăzut şi proxenetismul, având mai puţină importanţă calitatea în care participanţii  acţionează,  ceea ce are relevanţă fiind acţiunea coordonată a acestora, in scopul săvârşirii infracţiunii desigur şi pentru obţinerea direct sau indirect a unui beneficiu material a dispus următoarele:

În baza art. 334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, alin 1 şi 3 Cod penal în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin 1 Cod penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.R..

În baza art. 329, alin 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art. 41, alin 2 Cod penal (4 acte materiale) şi art. 37 lit. b Cod penal a condamnat pe inculpatul B.R. recidivist, în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.2.. emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov la pedeapsa  de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a teza 2 şi lit. b, d, e Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 7 din Legea 39/2003 şi art. 37 lit. b Cod penal, a condamnat pe inculpatul  B.R.la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 33 lit a, 34, lit. b şi art 35, alin 3 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.R. în pedeapsa cea mai grea de 8 ani  închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a  interzis inculpatului B.R. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului B. R.  perioada  arestului preventiv din data de 07.07.2010 şi până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.R..

În baza art 329, alin 1 şi 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul C.C. în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.3 …emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 7 din Legea 39/2003, a condamnat pe inculpatul  C.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 33 lit a, 34, lit. b şi art 35, alin 3 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani  închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art. 71, alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului C.C. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art. 64  lit. a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului C. C. perioada arestului preventiv din data de 07.07.2010 şi până la zi.

În baza art. 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C.C.

În baza art 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.A.O. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art 13 alin 1, 2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41, alin 2 Cod penal  (3 acte materiale)  şi art 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art 37 lit b Cod penal  şi art 33 lit a Cod penal în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art  13, alin 1,2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001( 2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art 329 alin 1 şi 3 Cod penal ( parte vătămată L.A.M.) şi art 7 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art 37 lit b şi art 33 lit a Cod penal.

În baza art 13, alin 1, 2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001  cu  aplicarea art 41, alin 2 Cod penal( 2 acte materiale) şi  art 37 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul  C.A.O. în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.10 … emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 329, alin 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art 37 lit b Cod penal  a condamnat pe inculpatul C.A.O. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 7 din Legea 39/2003 cu aplicare art 37 lit b Cod penal a condamnat pe inculpatul  C.A.O. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 33 lit a, 34, lit. b şi 35, alin 3 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului  C.A.O. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani  închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului C.A.O. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului C.A.O.  perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01.06.2010 şi până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului C.A.O.

În baza art 13, alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001  cu  aplicarea art 41, alin 2 Cod penal( 2 acte materiale) şi art 37 lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul  B.C. în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.11 …  emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art 37 lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul  B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 33, lit a, art 34 lit b, şi art 35, alin 3 Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.C. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani  închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 61 Cod penal a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr 717/28.04.2009 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul penal 18669/197/2009, a contopit restul neexecutat de 422 de zile  cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus şi a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii stabilite prin prezenta.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului B.C. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului B.C. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01.06.2010 şi până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului B.C.

În baza art 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.M.V. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art 13 alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001 (4 acte materiale)  şi art 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art 37 lit a şi art 33 lit a Cod penal în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art  13, alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41, alin 2 Cod penal ( 3 acte materiale), proxenetism prevăzută de art 329 alin 1 şi 3 Cod penal ( parte vătămată L A M) şi art 7 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art 37 lit a şi art 33 lit a Cod penal.

În baza art 13, alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41, alin 2 Cod penal ( 3 acte materiale) cu  aplicarea art 37 lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul M. M..V.  în prezent deţinut în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr.12/02.06.2010 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 329, alin 1 şi 3 Cod penal cu aplicarea art 37 lit a Cod penal  a condamnat pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e Cod penal  pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 7 din Legea 39/2003 cu aplicarea art 37, lit a Cod penal a condamnat pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 33 lit a, art 34, lit b şi art 35, alin 3  Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului M.M.V.  în pedeapsa cea mai grea de 8 ani  închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

În baza art 61 Cod penal a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 aplicată prin sentinţa penală nr 118/18.03.2008 a Judecătoriei Alba Iulia definitivă prin decizia 85/A/12.05.2008 a Tribunalului Alba, a contopit restul neexecutat de 641 de zile  cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus şi a dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal,  a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatului  M.M.V.  perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01.06.2010 şi până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului M.M.V.

În baza art 13, alin 1 şi alin 3 teza 1 din Legea 678/2001, cu aplicarea art 99 Cod penal a condamnat pe inculpata D.M. în prezent deţinută în Penitenciarul Târgşor în baza mandatului de arestare preventivă nr.13 … emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art 328 Cod penal  cu aplicarea art 99 şi urm Cod penal a condamnat pe inculpata D.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

În baza art 33 lit a, 34, lit. b Cod penal a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatei D.M.  în pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a interzis inculpatei D. M. pe durata executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani, drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a, b, d şi e Cod penal.

În baza art 88 Cod penal a scăzut din pedeapsa  aplicată mai sus inculpatei D.M.  perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01.06.2010 şi până la zi.

În baza art 350 Cod procedură penală a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei D.M.

În baza art  328 Cod penal a condamnat pe inculpata K.T.A.M. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal a interzis  inculpatei K.T.A.M. drepturile prevăzute  de art. 64 lit a teza a II a, b Cod penal.

În baza art 86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

În baza art 86/3 alin 1 Cod penal a dispus ca inculpata K.T.A.M.  să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de aceasta instituţie;

 b)sa anunţe, în prealabil,  către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

 A atras atenţia inculpatei K.T.A.M. asupra prevederile art 86/4 Cod penal raportat  la art 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art 71 alin 5 Cod penal a dispus pe  durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate  suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art  328 Cod penal a condamnat pe inculpata I.S.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal a interzis  inculpatei I.S.M. drepturile prevăzute  de art. 64 lit a teza a II a, b Cod penal.

În baza art 86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art 86/3 alin 1 Cod penal a dispus ca inculpata I.S.M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de aceasta instituţie;

 b)sa anunţe, în prealabil,  către aceasta instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

 A atras atenţia inculpatei I.S.M. asupra prevederile art 86/4 Cod penal raportat  la art 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art 71 alin 5 Cod penal a dispus pe  durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art  328 Cod penal a condamnat pe inculpata B.E.E.  la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art 71 alin 2 Cod penal a interzis  inculpatei B.E.E. drepturile prevăzute  de art. 64 lit a teza a II a, b Cod penal.

În baza art 86/1 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În baza art 86/3 alin 1 Cod penal a dispus ca inculpata B.E.E. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de aceasta instituţie;

 b)sa anunţe, în prealabil,  către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia inculpatei B.E.E. asupra prevederile art 86/4 Cod penal raportat  la art 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

 În baza art 71 alin 5 Cod penal a dispus pe  durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate  suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art 25 Cod penal raportat la art 182, alin 2 şi 3 Cod penal şi art 29 Cod penal şi aplicarea art 37 lit b a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la infracţiunea de vătămare corporală gravă, neurmată de executare.

În baza art 357, alin 3 Cod procedură penală  raportat la  art 71, alin 2 Cod penal, a interzis inculpatului C. M. pe durata executării pedepsei,  drepturile prevăzute de art 64  lit a teza a II a şi b Cod penal.

În baza art 14 şi urm Cod procedură penală şi art 998 Cod civil, a obligat pe inculpatul C.A.O. să plătească părţii civile L. C. suma de 2000 de lei cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.

În baza art 14 şi urm Cod procedură penală şi art 998 Cod civil, a obligat pe inculpatul B.C. să plătească părţii civile ST suma de 3000 de lei cu titlu de daune morale şi a respins restul pretenţiilor civile formulate de această parte civilă.

În baza art 14 şi urm Cod procedură penală şi art 998 Cod civil, a obligat pe inculpatul C.A.O. să plătească  2500 de lei cu titlu de daune morale părţii civile B.C. A. şi a respins restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.

A luat act de renunţarea părţii civile CAA la constituirea de parte civilă.

În baza art 17, alin 3 Cod procedură penală a obligat pe inculpaţii C. A.O. şi M..M. V. să plătească fiecare câte 1000 de lei părţii vătămate L.A.M.  cu titlu de daune morale.

În baza art 19, alin 1 şi 2 din Legea 678/2001, art 329, alin 4 Cod penal şi art 118, alin 1 lit b Cod penal a confiscat de la inculpatul C.A. O. suma de  9600 lei

În baza art 19, alin 1 şi 2 din Legea 678/2001 şi art 118, alin 1 lit b Cod penal a confiscat de la inculpatul B C. suma de 5880 lei

În baza art  329, alin 4 Cod penal şi art 118, alin 1 lit b Cod penal a confiscat de la inculpatul B.R. suma de 4800 de lei, iar de la inculpatul C.C. suma de 4800 de lei.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă următoarele:

 Prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Braşov cu nr. 112D/P/2010 din data de 06.07.2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- B.R.- pentru săvârşirea infracţiunilor de: 

• “proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).

• “constituirea unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

• cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

• cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal

- C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• “proxenetism” prevăzută de art. 329 alin. 1 şi 3 Cod penal.

• “constituirea unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

 • cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

- C.A.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• “trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. 1, alin. 2, alin. 3 (teza II) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (3 acte materiale).

• “constituirea unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

• cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

• cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal

- B.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. 1 şi alin. 3 (teza I) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale).

• “constituirea unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

 • cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

• cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal

- M.M.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

• „trafic de minori” prevăzută de art. 13 alin. 1 şi alin. 3 (teza I) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (4 acte materiale).

• “constituirea unui grup infracţional organizat” prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

 • cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal

• cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal

- D.M.(minoră) - pentru săvârşirea infracţiunilor de: 

• “prostituţie” prevăzută de art. 328 Cod penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

•“trafic de minori” prevăzută  de art. 13 alin.1 şi alin. 3 (teza I) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal,

 • cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

- K.T.A.M. - pentru săvârşirea infracţiunii  de prostituţie prevăzută de art. 328 Cod penal.

- I.S.M. pentru săvârşirea infracţiunii  de “prostituţie” prevăzută de art. 328 Cod penal.

- B.E.E.- pentru săvârşirea infracţiunii de “prostituţie” prevăzută de art. 328 Cod penal.

- C.M. - pentru săvârşirea infracţiunilor de: 

• “instigare la infracţiunea de vătămare corporală gravă,  neurmată de executare” prevăzută de art.25 raportat la art .182 alin.2 şi 3 Cod penal cu referire la art. 29 Cod penal 

• cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

 S-a reţinut în esenţă, prin rechizitoriu, că inculpaţii CAO,  BC, MMV, BR şi CC au constituit un grup infracţional organizat şi au acţionat în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar. În gruparea astfel constituită, din poziţia de lideri, inculpaţii BR şi CC au gestionat din penitenciar, prin intermediul celorlalţi inculpaţi activitatea unor tinere care practicau prostituţia în favoarea lor, respectiv inculpatele DM şi KTAM şi le-au permis inculpaţilor C AO şi BC să-şi plaseze victimele în zona Restaurantului T din Braşov, în schimbul unor sume de bani, şi tot inculpaţii  BR şi CC , dincolo de activităţile de proxenetism coordonate, de pe poziţii de autoritate, au cerut inculpaţilor C.AO şi B C să aplice mijloace de constrângere fizică asupra părţilor vătămate DM şi KTAM pentru a le determina astfel să se prostitueze în folosul acestora ori, prin intermediul inculpaţilor CAO, MMV şi BC, au încercat să asigure protecţia fetelor care s-au prostituat pentru ei.

 Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că inculpatele KTAM, ISM  şi BE E şi-au obţinut principalele mijloace de existenţă din practicarea prostituţiei, iar inculpatul C.M, pe fondul unor conflicte cu partea civilă CAA l-a instigat pe inculpatul B C să arunce asupra acesteia o substanţă acidă luată din bateria autoturismului.

 Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat în fapt şi în drept următoarele:

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.R.şi C.C.

Inculpaţii BR şi C.C. se aflau în perioada decembrie 2009-mai 2010, în Penitenciarul Codlea, fiind arestaţi preventiv în altă cauză. În aceste împrejurări, inculpatul BR a contactat-o telefonic pe inculpata KTAM, pe care o cunoştea de dinainte de a fi arestat şi i-a solicitat acesteia să se prostitueze în folosul său pentru a-l ajuta cu bani în penitenciar. Inculpata KTAM a fost de acord, aceasta arătând în declaraţia sa dată în faza de urmărire penală fila 96, că mai făcuse acest lucru în favoarea inculpatului şi în trecut. Locul unde inculpata KTAM îşi racola clienţii era în zona restaurantului T din municipiul Braşov, unde aceasta se deplasa în mod regulat pentru practicarea prostituţiei împreună cu coinculpata DM cu care era prietenă dar şi cu alte fete (de exemplu cu o anume fată S, pe care inculpata o aminteşte în declaraţia sa). Tot din declaraţia inculpatei  KTAM rezultă că inculpata DM se prostitua în folosul inculpatului CC care de asemenea era încarcerat în Penitenciarul Codlea.

Inculpatul BR îi comunicase inculpatei K că dacă are probleme poate apela pentru ajutor la inculpatul BC care ieşise în luna martie 2010 din penitenciar, unde executase o pedeapsă.

Inculpata DM a susţinut în declaraţia sa dată iniţial la fila 8 şi următoarele din volumul 3, dosar instanţă, că a fost constrânsă de inculpatul CC să se prostitueze în favoarea acestuia. Activitatea de constrângere nu a rezultat în mod cert din probele administrate, cert fiind faptul că inculpata îi trimitea bani şi bunuri inculpatului CC în penitenciar, bunuri care rezultau din activitatea sa de prostituţie şi abia  când a refuzat să mai facă acest lucru a fost ameninţată cu corecţii fizice (declaraţia inculpatei DM poate fi coroborată sub acest aspect în sensul că aceasta îi trimitea bani şi bunuri inculpatului CC atât cu declaraţia inculpatei KTAM cât şi cu declaraţia părţii civile ST care a arătat că a însoţit-o pe inculpata DM la un supermarket, unde aceasta a cumpărat mâncare şi alte bunuri pentru cineva din puşcărie).

Activitatea de prostituţie a inculpatei KTAM în favoarea inculpatului BR, s-a desfăşurat până când în urma unui incident, legat de agresarea unei fete de un client, inculpata KTAM a  s-a gândit că inculpatul BR nu-i poate asigura nici o protecţie şi au decis atât ea cât şi inculpata DM  să nu le mai trimită bani în penitenciar celor doi inculpaţi.

Această hotărâre a produs nemulţumire în rândul inculpaţilor BR şi CC care le-au cerut inculpaţilor CAO şi BC care se aflau în libertate să le agreseze fizic pe cele două inculpate.

Astfel în data de 07.05.2010, la ora 22:42, inculpatul BC este apelat de către inculpatul CAO care îl întreabă dacă a fost sunat de R (inculpatul BR) cel din urmă afirmând că s-ar fi întâmplat ceva cu una dintre fetele lui, ar fi fost bătută de un client şi acum este la Spitalul Judeţean.

În data de 07.05.2010, la ora 22:45, inculpatul BC îl apelează pe CAO, îi spune că se întâlneşte cu I – soţia lui  B R şi va merge cu ea la spital.

În data de 07.05.2010, la ora 23:11, BC îl apelează din nou pe CAO, îl întreabă dacă a vorbit la spital, acesta îi spune că s-a rezolvat, era una la spital bătută de un client, dar nu ştie nimic despre acel client. B C îl întreabă dacă are numărul de maşină al clientului, iar pe viitor „să le dreseze cum trebuie”.

În data de 08.05.2010, la ora 21:16, BCl este apelat de către inculpata DM care îi spune că are nevoie de trei milioane împrumut pentru a-şi achita o datorie şi îl informează că este „la treabă” împreună cu T (inculpata KTAM). Inculpatul BC îi recomandă inculpatei să ia numărul lui „P” (n.r.- CAO) de la T (n.r.- KTAM) şi să îi comunice acesteia, dacă se mai întâmplă ceva ca aseară, să-l sune de urgenţă. La data de 13.05.2010, la ora 08:56, BC o apelează din nou pe LC şi îi spune că un client a bătut pe una din fetele de la pod, pe „S” (n.r.- B.S.) şi dacă aceasta l-ar fi sunat pe el, nu pe C AO, el ar fi intervenit în 10 secunde, nu cum procedase cel din urmă care a ajuns acolo când S era deja la spital” ( fila 88, vol 2, urm pen).

În data de 29.05.2010, la ora 14 :42, inculpatul BC este apelat de CC (încarcerat la Penitenciarul Codlea), cel din urmă îl informează că a vorbit şi cu CAO şi îi cere :„Nu faceţi şi voi un pic de istorie pe la vale cu alea, să le rupeţi căpăţânele?”. B C  îl întreabă „cu care din ele?”, iar CC îi răspunde „cu aia a mea (n.r.- DM) şi cu aia lui R (n.r.- KTAM)”. BC îi replică faptul că el nu se atinge de DM iar CC îi sugerează să pună pe altcineva să le bată. În cele din urmă, BC îl asigură că, legat de „fata lui R”, „îi încarc eu bateriile”, iar C C stabileşte ca CAO să o bată pe DM, că atunci când va ieşi afară „nu o bat, o îngrop”. CC îi spune lui BC că DM„a produs mult pentru el”, iar după ce a fost arestat, toată lumea ştia că „produce” pentru el, i-a trimis bani, i-a făcut pachet şi săptămânal mergea acasă la maică-sa şi îi  dădea 2-3 milioane „…ştia ce are de făcut, nu am stresat-o niciodată….”, dar de ceva vreme nu mai vrea să vorbească cu el, probabil este influenţată de cineva şi insistă să meargă cu CAO să le bată atât pe DM, cât şi pe KTAM( fila 128, vol 2, urm penală).

În data de 29.05.2010, la ora 21:38, inculpatul BC este apelat de către DM, acesta o întreabă unde este, iar ea îl informează că se află împreună cu KTAM la o anume A. În cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul îi cere să rămână acolo sau să meargă în altă parte, numai „la vale” să nu meargă.  DM îl întreabă dacă le caută cineva şi dacă ştie pe cine a trimis după ele să le bată, iar inculpatul le confirmă că şi el este printre ei şi că a vorbit personal cu  CC în acest sens (fila 138, vol 2, urm pen).

La data de 30.05.2010, ora 15:43, D M îl apelează de la acelaşi telefon, pe BC, iar acesta îi spune că dacă vor să meargă la treabă să meargă, întrucât el va sta în parc să le supravegheze şi dacă va fi să sune cineva (n.r. BR sau CC), pe el îl va suna. În continuare, BC îi povesteşte  că în 2001-2002, când avea el femei „la produs”, le instruia să intervină toate dacă un client o agresa pe vreuna din ele, altfel le bătea el (fila 149, vol. 2, urm pen).

La data de 30.05.2010, ora 19:51, BC este sunat de CC care îl întreabă dacă a vorbit cu DM. Inculpatul îi răspunde că a contactat-o şi aceasta a afirmat că dacă i se întâmplă ceva, o să se „sucească” în instanţă şi o să-şi menţină declaraţia dată prima oară. BC îi mai comunică faptul că DM i-a mai spus că nu-i mai dă bani lui CC, pentru că „s-a deşteptat” şi din cauză că atunci când era liber, acesta îi lua toţi banii, nu-i dădea nici să mănânce şi o mai şi bătea. În replică, CC afirmă că atunci când o să iasă din penitenciar, va avea el grijă să nu mai „producă” nici o fată la pod.

În data de 31.05.2010, la ora 10:39, BC l îi spune unui bărbat neidentificat că aşteaptă „o maimuţă”, să o ducă acolo să facă bani.

În faza de judecată, apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l priveşte pe inculpatul BR din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art 329, alin 1 şi 3 Cod penal în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329, alin 1  Cod penal arătând că acuzarea deşi a făcut referire în actele dosarului doar la faptul că inculpata KTAM, care era majoră s-a prostituat în favoarea acestui inculpat, totuşi încadrarea a fost făcută pentru proxenetism în care victime erau şi minore, ceea ce nu este probat.

Instanţa a observat că implicarea inculpatului BR în activitatea de prostituţie şi a altor victime, care erau minore este dovedită. Astfel, trebuie avută în vedere declaraţia inculpatei KTAM care arată că inculpatul BR a intervenit atunci când inculpata ,, s-a luat de cele două fete” (LA M şi LC ) apărute în locul unde se prostitua, care se coroborează cu declaraţia părţii civile LC care arată că ,, atunci când mergea la pod erau două fete care se luau de mine şi de L şi ele pretindeau că ele sunt ale lui BR şi ne întrebau ce căutăm noi acolo, ale cui suntem şi ulterior inculpatul BC a vorbit cu inculpatul BR şi i-a comunicat că suntem cu el, adică cu inculpatul BC şi cu P şi să ne lase în pace.” Partea civilă a arătat că a auzit această conversaţie, mai precis se afla lângă inculpatul BC când acesta discuta la telefon cu inculpatul BR şi după aceea când l-a întrebat ce a spus, inculpatul BC i-a comunicat că acum pot sta liniştite.

În speţă, rezultă, în opinia primei instanţe, implicarea inculpatului BR  în activitatea de prostituţie a celor două victime care erau minore (LAM şi LCI) sub forma înlesnirii practicării prostituţiei.

Pe cale de consecinţă, instanţa în baza art 334 Cod procedură penală a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art 329, alin 1 şi 3 Cod penal în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art 329 alin 1 Cod penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul BR

În speţă, s-a apreciat că  din probe rezultă că ambii inculpaţi, respectiv BR şi CC au făcut parte dintr-un grup infracţional organizat care a funcţionat şi a acţionat în vederea comiterii infracţiunilor de trafic de minori şi proxenetism în vederea obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar. Astfel, cum s-a arătat mai sus, atât din procesele verbale de interceptare, dar şi din declaraţiile inculpatelor DM, KTAM,  ale părţii civile LC şi ale părţii civile BC a rezultat că inculpaţii BR şi CC apelau la inculpaţii CAO şi BC, fie pentru a le aplica corecţii fetelor care nu îşi mai onorau obligaţiile de a le trimite bani din activitatea de prostituţie, fie pentru a face verificări la spital pentru a vedea ce se întâmplase cu una din fete, care potrivit datelor fusese bătută de un client, fie pentru a-şi da acordul ca anumite fete să fie plasate în zone considerate ca fiind bune în vederea  racolării clienţilor pentru activitatea de prostituţie

Astfel, în drept, fapta inculpatului BR care în cursul lunii aprilie 2010, încarcerat la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Codlea, a fost contactat de inculpatul CAO  căruia i-a încuviinţat, să-şi plaseze minorele BCA, LC şi LAM  în zona Restaurantului T  din B, în vederea racolării clienţilor pentru practicarea prostituţiei, obţinând astfel foloase de pe urma acestei activităţi, şi începând cu luna decembrie 2009, a determinat-o pe inculpata KTAM, cu promisiunea asigurării protecţiei de ceilalţi membri ai grupării, să practice prostituţia în folosul său, o parte din sumele astfel încasate fiind remise lui BR, fie direct, fie prin intermediari, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art art.329 alin.1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (4 acte materiale), cu aplicarea art 37 lit b Cod penal.

Fapta inculpatului BR care în perioada aprilie – mai 2010, împreună cu inculpaţii C C, CAO, BC şi M MV au constituit un grup infracţional organizat, care a funcţionat şi acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de „trafic de minori” şi „proxenetism”, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat” prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea  art.37 lit. b Cod penal.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi a susţinut că într-adevăr a avut câteva conversaţii telefonice cu unii din coinculpaţi din acest dosar, conversaţii purtate din penitenciar, dar nu pentru a se interesa şi pentru a controla fete care se prostituau, ci în mod dezinteresat  pentru a vedea ce i s-a întâmplat unei fete cunoscută sub numele de ,,blonda” despre care auzise că fusese bătută de un client.

În drept, fapta inculpatului CC care i-a impus inculpatei  minore DM  să-i trimită bani şi bunuri  care rezultau din activitatea de prostituţie a acesteia, inculpata conformându-se pentru o perioadă acestei cereri a inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art 329, alin 1 şi 3 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului CC care în perioada aprilie – mai 2010, împreună cu inculpaţii BR, CAO, BC şi MMV au constituit un grup infracţional organizat, care a funcţionat şi acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de „trafic de minori” şi „proxenetism”, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar întruneşte  elementele constitutive ale infracţiunii de „constituire a unui grup infracţional organizat” prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi a arătat că într-adevăr a dorit să ia legătura din penitenciar cu inculpata DM pentru a o determina să nu se mai drogheze .

În ceea ce-l  priveşte pe inculpatul CAO,

La data de 27.04.2010, la IGPR, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Braşov s-a înregistrat o plângere formulată de sora părţii vătămate minore L A M  în care se arăta că aceasta a părăsit domiciliul, familia având suspiciuni că partea vătămată practică prostituţia, solicitând a se face investigaţii în acest sens şi reintegrarea în familie a părţii vătămate minore.

 Din cercetări a rezultat că în toamna anului 2009, partea vătămată minoră LAM, în vârstă de 16 ani, elevă a Liceului E , l-a cunoscut pe inculpatul CAO şi în scurt timp a devenit prietena acestuia, partea vătămată arătând că în perioada care a urmat, au avut inclusiv relaţii de natură intimă.

 Partea vătămată  a arătat în declaraţia sa aflată la fila 7, volumul 4 dosar instanţă  că s-a mutat în locuinţa închiriată de inculpat în Piaţa E  cu acesta, întrucât se certase cu părinţii.

 Aceasta admite că a început să se prostitueze, însă inculpatul nu a obligat-o să facă acest lucru, însă arată că banii pe care îi obţinea din prostituţie îi cheltuia împreună cu inculpatul, acesta neavând loc de muncă.

 În cursul lunii martie 2010 partea vătămată a practicat prostituţia atât în folos propriu cât şi în folosul inculpatului care a profitat financiar din această activitate a părţii vătămate, zona de practicare a prostituţiei fiind  atât în zona restaurantului T din municipiul Braşov cât şi într-un apartament situat pe strada H din municipiul Braşov, unde  partea vătămată a locuit potrivit propriei declaraţii, cu o altă fată, care de asemenea se prostitua, iar clienţii erau racolaţi cu ajutorul anunţurilor din ziar.

 Ulterior, în cursul lunii mai 2010, partea vătămată a fost cazată de inculpatul CAO în apartamentul  inculpatului MMV, împreună cu  părţile civile LC şi  BA, potrivit înţelegerii pe care coinculpaţii au avut-o în acest sens. Inculpatul MMV era cel care, pe lângă cazare, le-a asigurat victimelor protecţia atunci când îşi recrutau clienţii din locuri publice.

 În ceea ce o priveşte pe partea civilă BCA aceasta în luna octombrie 2009, la vârstă de 15 ani, a părăsit Centrul de Plasament Aurora din Codlea, aparţinând DGACSPC Braşov, fiind abordată de inculpatul CAO în barul „C” din Braşov. Între cei doi, s-a stabilit o relaţie de natură intimă care a durat până în apropierea sărbătorilor de iarnă, când inculpatul a plecat în Italia, iar victima s-a reîntors la centrul menţionat, în care fusese instituţionalizată.

 Din declaraţiile victimei, mai rezultă că inculpatul CAO i-a comunicat tarifele practicate, de la celelalte fete a învăţat cum să procedeze cu clienţii, că MMV le prelua de la locuinţă, le conducea în locul anterior menţionat, de unde urmau să-şi racoleze clienţii, supraveghea victimele din apropiere şi uneori le colecta încasările, banii ajungând în cele din urmă la inculpatul CAO. Când ajungeau acasă se întâmpla să fie certate sau chiar şi bătute, motivul fiind acela fie că au stat prea mult cu clientul, fie că au luat o parte din bani.

 Poziţia autoritară a inculpatului CAO în raport de părţile civile  rezultă şi din declaraţia părţii civile BC în faţa instanţei, unde aceasta arată că inculpatul MMV era cel care le supraveghea la podul lui T, acesta purtându-se frumos cu ele, în schimb cel autoritar era inculpatul CAO, fila 4 volumul 4, dosar instanţă.

 În ceea ce o priveşte pe partea civilă LC, în vârstă de 17 ani, aceasta l-a cunoscut pe inculpatul BCl în anul 2006, când, pentru o scurtă perioadă de timp, a avut cu acesta relaţii de natură intimă, înainte de a fi arestat şi condamnat într-o altă cauză. În luna februarie 2010, partea civilă LC a fost contactată de inculpatul CAO pe care îl cunoscuse, de asemenea, în anul 2006 care i-a propus părţii civile,, o afacere”, respectiv să se prostitueze, partea civilă declarând în faţa instanţei că a acceptat să intre în această afacere pentru că avea o situaţie materială grea, (fila 128, volumul 3). Astfel fiind, inculpatul CAO i-a făcut cunoştinţă părţii civile cu inculpata BE cu care partea civilă urma să locuiască într-un apartament pe strada G  din municipiul Braşov, unde urma să se prostitueze şi banii rezultaţi din prostituţie să îi împartă cu inculpata pentru cheltuielile apartamentului dar şi cu inculpatul CAO. Acest lucru s-a întâmplat până la jumătatea lunii martie 2010, când a ieşit din închisoare, inculpatul BC.

 Se poate observa din declaraţiile şi poziţia părţilor civile LC şi BA pe parcursul procesului penal  poziţia de vulnerabilitate a acestora. Astfel, partea civilă BA invocă sentimente de iubire faţă de inculpatul CAO iar partea civilă  LC arată că inculpatul CAO i-a spus că ,,o va face prinţesă”. Ambele părţi civile au o situaţie materială extrem de precară, sunt minore, nesusţinute de familie, partea civilă BA locuind într-un centru de plasament de unde fuge sporadic întrucât nu se poate adapta la acest mediu. În cadrul cercetării judecătoreşti, cele două părţi civile nu au vrut să fie ascultate în sala de şedinţă,  susţinând că le este teamă, deşi astfel cum s-a arătat mai sus, în declaraţii, ambele părţi au susţinut că au sentimente de iubire faţă de inculpaţi.  Toate aceste aspecte conduc la concluzia că prin supunerea lor la prostituţie au fost vătămate atât relaţiile sociale privind bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă  dar şi dreptul la libertate de voinţă şi acţiune al persoanei, întrucât inculpatul a profitat de poziţia vulnerabilă a victimelor, de sentimentele acestora, de vârsta acestora şi de faptul că familia acestora nu se interesa de ele, ceea ce face ca faptele inculpatului CAO să întrunească elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori în ceea ce le priveşte pe părţile civile LC şi BA.

Astfel fiind, având în vedere cele reţinute mai sus dar şi considerentele deciziei XVI/2007 a ICCJ, care pronunţându-se într-un recurs în interesul legii a arătat distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art 12, respectiv 13 din Legea 678/2001 şi cea de proxenetism  prevăzută de art 329, alin 1 Cod penal  specificând că ,,aceasta este dată de obiectul juridic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită a celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertate de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunilor de proxenetism prevăzută de art 329 Cod penal apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă”, instanţa a constatat că relaţiile sociale cărora li s-a adus o vătămare prin indemnul şi tragerea de foloase de către inculpatul CAO de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată L A  sunt bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurare licită a mijloacelor de existenţă, motiv pentru care în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului CAO din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin 1, 2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41, alin 2 Cod penal  (3 acte materiale)  şi art 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art 37 lit b Cod penal  şi art 33 lit a Cod penal în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art  13, alin 1,2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001( 2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art 329 alin 1 şi 3 Cod penal ( parte vătămată LAM) şi art 7 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art 37 lit b şi art 33 lit a Cod penal.

Totodată din cuprinsul transcrierilor convorbirilor telefonice  (a se vedea procesele-verbale din 13.05.2010, 14.05.2010, 25.05.2010, 04.06.2010, de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei nr.1/07.05.2010 (fila 18-24, 26-29, volumul 2 urmărire penală) şi procesele-verbale de redare în scris a convorbirilor şi comunicărilor telefonice interceptate în baza autorizaţiei nr.1/07.05.2010 (fila 30-191, vol 2, urmărire penală), au rezultat legăturile dintre inculpaţii BC şi CAO, dar şi faptul că inculpatul BR monitorizează prin intermediul acestora activitatea fetelor care se prostituează în folosul său

Pentru toate aceste considerente, instanţa a constatat că în drept, fapta inculpatului  CAO care în cursul anului 2009, a recrutat-o pe minora LC, a indus-o în eroare cu promisiunea falsă a obţinerii unor câştiguri substanţiale, care urmau a fi împărţite în mod egal determinând-o în acest mod să practice prostituţia, pe care apoi a  transferat-o inculpatului BC care, în continuare, a traficat-o prin supunere la prostituţie, partea civilă racolându-şi clienţii din zona Restaurantului T situat la ieşirea din Braşov şi într-un apartament de pe strada H din Braşov, iar la începutul lunii aprilie 2010, a găzduit-o pe minora BCA (15 ani), în locuinţa sa situată în Piaţa E din Braşov, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei în zona Restaurantului T, unde a fost transportată şi supravegheată de inculpatul MMV, victima prostituându-se în folosul inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art  13, alin 1, 2 şi 3 teza 2 din Legea 678/2001  cu  aplicarea art 41, alin 2 Cod penal (2 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului  CAO care în cursul lunii martie 2010, a recrutat-o şi găzduit-o la locuinţa sa situată pe strada M W din Braşov, pe minora LC (16 ani), în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei în  folosul inculpatului, victima  racolându-şi clienţii din zona Restaurantului T situat la ieşirea din municipiul Braşov, fiind transportată şi supravegheată la locul menţionat de inculpatul MMV întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art 329, alin 1 şi 3 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului CAO care în perioada aprilie – mai 2010, împreună cu inculpaţii BR, CC, BC şi MV, au constituit un grup infracţional organizat, care a funcţionat şi acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de „trafic de minori” şi „proxenetism”, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art 7 din Legea 39/2003.

Inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi a arătat că în fapt părţile civile şi partea vătămată s-au prostituat în folos propriu.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul BC,

Inculpatul a executat o pedeapsă privativă de libertate până în luna martie 2010, când a fost liberat condiţionat. În aceeaşi lună, martie 2010, inculpatul s-a întâlnit cu partea civilă L C într-un bar din mun. Braşov, pe care o cunoştea de dinainte de a fi arestat.

Partea civilă era nemulţumită de situaţia sa întrucât toţi banii pe care îi câştiga din prostituţie rămâneau la inculpatul CAO şi la inculpata BE şi a dorit, potrivit propriei declaraţii să se împrietenească iarăşi cu inculpatul BC, ceea ce s-a şi întâmplat (fila 128, vol 3 instanţă).

De specificat este faptul că partea civilă L C a invocat că a avut sentimente de dragoste faţă de inculpatul BC arătând că îi era iubit şi ţinea la el. Cu toate acestea, într-una din zile, după o perioadă în care se prostituase în favoarea inculpatului , partea civilă a arătat că a luat hotărârea de a pleca în localitatea T, la mama sa, ceea ce a şi făcut, motivaţia acesteia fiind aceea  că ,,mă săturasem”. Explicaţia părţii este aceea că banii pe care îi câştiga din prostituţie îi dădea inculpatului BC şi îi rămâneau bani doar de ţigări. Inculpatul ieşea cu banii respectivi în oraş, îi bea, iar uneori mai ieşea şi ea cu inculpatul  în oraş şi cheltuiau banii împreună. Partea civilă arată în declaraţia sa că atunci când a început să se prostitueze şi să locuiască cu inculpatul BC s-a gândit că o să facă acest lucru o perioadă, după care se vor muta împreună şi îşi vor căuta locuri de muncă, însă inculpatul a băut toţi banii şi nu a reuşit să strângă nimic.

După plecarea părţii civile inculpatul a contactat-o telefonic, solicitându-i să se întâlnească cu el. Partea civilă a arătat că a refuzat pentru că îi era teamă de inculpat, gândindu-se că acesta se supărase pe ea pentru că a plecat. Inculpatul a trecut la ameninţări telefonice, spunându-i vorbe urâte şi ameninţându-i familia  (a se vedea declaraţia părţii fila 128, volumul 3, dosar instanţă, dar şi declaraţia mamei părţii civile fila 4, volumul 6).

Partea civilă a invocat sentimente de teamă faţă de inculpat pe parcursul  întregului proces penal arătând că inculpatul a încercat să plaseze întreaga responsabilitate a situaţiei în care se afla el, cu referire la starea de arest asupra ei, contactând-o telefonic şi printr-o scrisoare şi proferând ameninţări asupra partenerului de viaţă al mamei sale. Partea civilă a fost ascultată de instanţă în condiţiile specificate de art 77/1 Cod procedură penală, prin mijloace audio video, fără a fi prezentă în sala de şedinţă.

În aceeaşi perioadă în care inculpatul BC obţinea avantaje materiale din practicarea prostituţiei de către partea civilă LC, acesta împreună cu inculpata D M s-au ocupat şi de recrutarea părţii civile ST şi cu ajutorul inculpatului MMV şi au determinat-o să practice prostituţia.

Inculpaţii i-au indus victimei o stare de temere şi au instruit-o asupra a ceea ce avea de spus autorităţilor dacă era întrebată, au condus victima la pasajul din zona Restaurantului T de unde, însă, a fost luată de ofiţerii de poliţie, amendată şi lăsată să plece acasă.

După o perioadă, victima a fost vizitată la locuinţa părinţilor săi de inculpatul MMV care a cerut-o de soţie şi profitând apoi de situaţia ei familială, a luat-o pe partea civilă  ST cu un taxi în care o aştepta inculpata DM şi au transportat-o la locuinţa inculpatului CAO unde, au determinat-o să practice prostituţia. Astfel, primul client al victimei a fost recrutat de inculpata DM care, anticipat, a încasat o sumă de bani, pentru serviciile sexuale ale civile. Astfel, victima povesteşte ,, M m-a dus la Hotelul T, unde urma să mă întâlnesc cu un client. ,,… M  m-a dus acolo, a luat o sumă de bani de la client şi m-a lăsat cu clientul în cameră, după care ea a plecat”.

Implicarea inculpatului BC în activitatea  de recrutare a acestei părţi vătămate şi de supunere a acesteia la prostituţie rezultă din declaraţia inculpatei DM, dar şi din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi. Astfel, în data de 16.05.2010, ora 20:11, BC îl apelează pe M MV, îi comunică faptul că DM vrea să o aducă pe „copilă, pe Tunde (n.r.- victima ST)… aici… la tine…”.

La scurt timp, victima S T a reuşit să fugă de sub supravegherea inculpaţilor care, telefonic, au continuat ulterior să o ameninţe cu agresiuni fizice, încercând să o determine astfel să îşi reia activitatea de prostituţie..

Pentru toate considerentele arătate, în drept, fapta inculpatului BCl care în cursul anului 2010, a determinat-o pe minora LC (17 ani) să practice prostituţia în folosul său, minora fiind recrutată în acest scop de inculpatul CAO, racolându-şi clienţii din zona Restaurantului T, iar în cursul lunii mai 2010, s-a implicat în recrutarea părţii civile ST în vederea supunerii acesteia la  practicarea prostituţiei, victima S T (16 ani), minoră fiind recrutată în acest scop de inculpata  DM, apoi cazată şi supravegheată în activitatea de racolare a clienţilor, de către inculpatul MMV şi exploatată astfel, în folosul inculpatului BC întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 13 alin.1 şi 3 (teza I) din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului BC, care în perioada aprilie – mai 2010, împreună cu inculpaţii BR, CC, CAO şi MMV, au constituit un grup infracţional organizat, care a funcţionat şi acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de „trafic de minori” şi „proxenetism”, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de  art.7 din Legea nr.39/2003.

La individualizarea şi stabilirea cuantumului pedepselor, instanţa a ţinut seamă de prevederile art 72 Cod penal respectiv, limitele speciale ale pedepselor reţinute în sarcina inculpatului, împrejurările comiterii faptelor,  persoana inculpatului, acesta fiind în stare de recidivă postcondamnatorie fiind în stare de liberare condiţionată din executarea altei pedepse,  gradul de pericol social al faptelor apreciat ca fiind unul extrem de ridicat.

Întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs real, s-a făcut aplicarea art 33, 34 Cod penal, în cauză urmând a se face aplicarea şi a dispoziţiilor art 35, alin 2 Cod penal privind pedepsele complementare.

În baza art 61 Cod penal s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr 717/28.04.2009 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în dosarul penal 18669/197/2009, s-a contopit restul neexecutat de 422 de zile  cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus şi s-a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare  şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64, lit a teza 2 şi lit b, d, e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii stabilite prin prezenta.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul MMV,

Activitatea infracţională a acestui inculpat s-a concretizat în special în supravegherea părţilor vătămate LC, BC, S  şi a părţii vătămate LAM, când acestea practicau prostituţia în zona restaurantului T din Braşov. Din declaraţia părţilor a rezultat că acestea se bazau pe ajutorul lui în cazul în care li se întâmpla ceva şi aveau probleme, iar inculpatul le însoţea în mod constant şi le supraveghea dintr-un parc din apropiere. Părţile civile îi dădeau banii câştigaţi pentru a-i ţine, iar partea inculpatului din sumele strânse era destul de mică, în sensul că părţile civile îi dădeau bani de ţigări. Astfel, partea civilă BC arată că ,,inculpatul M M V venea cu noi şi stătea pe acolo prin parc, în apropierea locului unde ne prostituam şi cunoştea fiecare mişcare, câţi clienţi aveam, deci câţi bani se strângeau”. Apoi, partea civilă LC arată,, Inculpatul MMV obişnuia să vină şi să aibă grijă să nu păţim ceva la pod. De regulă îi dădeam banii pe care îi câştigam să-i ţină. Mă bazam pe el dacă ar fi fost să mi se întâmple ceva”.

Din probe a rezultat că inculpatul MMV s-a implicat şi în activitatea de recrutare a părţii civile minore ST, în sensul că a fost de acord să meargă la partea civilă acasă, unde s-a recomandat a fi viitorul soţ al acesteia, pentru ca părinţii părţii civile să îi permită acesteia să iasă din casă, apoi, cu ajutorul inculpatei DM a dus-o pe partea civilă cu un taxi până la locuinţa sa, cunoscând că partea civilă urmează a fi determinată să practice prostituţia, lucru care s-a şi întâmplat.

Având în vedere că pentru partea vătămată LAM s-a considerat că în sarcina inculpatului CAO, trebuie reţinută  infracţiunea de proxenetism prevăzută de art 329, alin 1 şi 3 Cod penal şi nu cea de trafic de minori întrucât s-a apreciat că în cazul acestei părţi vătămate, valorile sociale vătămate au fost cele referitoare la bunele moravuri şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă, s-a reţinut că şi în cazul inculpatului MMV se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor în actul de sesizare în ceea ce priveşte pe această parte vătămată întrucât activitatea infracţională a  inculpatului M este strâns legată de cea a inculpatului C, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată L.

Pentru aceste considerente, instanţa în baza art  334 Cod procedură penală  a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului MMV din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art 13 alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001 (4 acte materiale)  şi art 7 din Legea 39/2003, cu aplicarea art 37 lit a şi art 33 lit a Cod penal în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art  13, alin 1 şi 3 teza 1 din Legea 678/2001 cu aplicarea art 41, alin 2 Cod penal ( 3 acte materiale), proxenetism prevăzută de art 329 alin 1 şi 3 Cod penal ( parte vătămată LAM) şi art 7 din Legea 39/2003, toate cu aplicarea art 37 lit a şi art 33 lit a Cod penal.

 Participarea inculpatului MMV la constituirea şi sprijinirea grupului organizat a constat în faptul că prin activitatea sa, respectiv supravegherea părţilor civile şi a părţii vătămate în timpul practicării activităţii de prostituţie, şi-a adus aportul în mod substanţial la săvârşirea activităţii de trafic  în condiţiile în care ceilalţi inculpaţi se bazau pe ajutorul lui, iar părţile civile se simţeau protejate şi  se bazau pe ajutorul inculpatului  în cazul în care ar fi avut probleme.

Pentru considerentele expuse, în drept, fapta inculpatului care în perioada martie – mai 2010, le-a transportat şi le-a supravegheat pe minorele BCA (15 ani) şi LC, obligate să se prostitueze în folosul inculpatului CAO şi BC, le-a cazat în scopul exploatării prin practicarea prostituţiei în folosul coinculpaţilor pe minorele BCA, LC, şi ST întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1 şi 3 (teza I) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal (3 acte materiale).

În drept, fapta inculpatului MMV în perioada martie - aprilie a supravegheat-o pe minora LAM care se prostitua în folosul inculpatului CAO, obţinând foloase materiale din activitatea părţii vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 329, alin 1 şi 3 Cod penal.

În drept, fapta inculpatului MMV care în perioada aprilie – mai 2010, împreună cu inculpaţii CAO şi BC  au constituit un grup infracţional organizat, care a funcţionat şi acţionat în mod coordonat, în scopul comiterii infracţiunilor de „trafic de minori” şi „proxenetism”, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art 7 din Legea 39/2003.

În ceea ce o priveşte pe inculpata minoră DM,

Potrivit propriei declaraţii,  inculpata DM se ocupa cu practicarea prostituţiei, locul de racolare al clienţilor fiind în zona Restaurantului T din Braşov.  O parte din câştigurile realizate din prostituţie de inculpată ajungeau în posesia inculpatului CC care era arestat în Penitenciarul Codlea. Din probe a rezultat că la un moment dat,  inculpata nu a mai trimis sume  de bani şi bunuri  la penitenciar inculpatului, lucru care a atras nemulţumirea acestuia din urmă  şi l-a făcut să apeleze la inculpaţii BC şi CAO pentru a-i aplica o corecţie inculpatei şi a-i aminti acesteia cine este şeful.

Într-o împrejurare, aflându-se într-o discotecă din municipiul Braşov, inculpata D M a întâlnit-o pe partea civilă ST, pe care o cunoştea din copilărie şi s-a gândit să o implice şi pe aceasta în activitatea de prostituţie. Astfel, a întrebat-o pe aceasta dacă doreşte să câştige bani, iar la răspunsul afirmativ al acesteia, împreună cu inculpatul BC au dus-o în apartamentul inculpatului MMV situat pe strada B din municipiul Braşov. Cu acea ocazie,  inculpatul  BC i-ar fi spus părţii civile că o va ajuta să plece în Spania, iar a doua zi partea civilă, condusă fiind de inculpata DM, a mers ,,la pod” pentru a se prostitua, însă a fost luată de poliţie şi dusă la secţie.

Ulterior, într-o altă împrejurare,  partea civilă  se afla acasă, iar inculpaţii DM, B C şi MMV au convenit să meargă să o scoată din casă pentru a o determina să practice prostituţia. În acest sens, s-au gândit ca inculpatul MMV să se prezinte acasă la partea civilă ca fiind viitorul soţ al părţii civile pentru a putea să o ia de acasă, lucru care s-a şi întâmplat.  Partea civilă arată ,, Eram acasă cu mama, tata şi cumnatul meu,… şi M, respectiv B a venit la mine acasă şi a zis că mă cere de soţie. Nu ştiam dacă M a fost trimis sau nu de M. Mama nu a fost de acord să plec, iar tata era beat şi cumnatul a ieşit afară. M m-a luat de mână şi m-a băgat în maşină, respectiv într-un taxi, iar DM ne aştepta la linia de cale ferată. M mi-a zis că o să facem bani mulţi când m-a văzut. Depoziţia părţii este susţinută de convorbirile telefonice interceptate şi care sunt redate în transcriere la filele 107 şi următoarele, vol 2, dosar urmărire penală. Inculpata DM s-a ocupat de plasarea părţii civile ST, căreia i-a găsit clienţi în vederea practicării prostituţiei. Astfel, partea civilă arată ,, M m-a dus la Hotelul T, unde urma să mă întâlnesc cu un client. ,,… M m-a dus acolo, a luat o sumă de bani de la client şi m-a lăsat cu clientul în cameră, după care ea a plecat”. Aceste aspecte rezultă şi din convorbirile telefonice, filele 105 şi următoarele. 

Pentru motivele expuse mai sus, în drept fapta inculpatei DM  care în cursul lunii mai 2010, a recrutat-o pe minora ST în vârstă de 16 ani în vederea exploatării sale prin supunere la prostituţie împreună cu inculpatul BC, scop în care minora recrutată a fost cazată de inculpatul  MMV întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1 şi alin.3 (teza I) din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.

În drept, fapta inculpatei DM care  în perioada aprilie - mai 2010, fiind în vârstă de 17 ani, a întreţinut, în mod repetat, raporturi sexuale contra cost, cu diferite persoane, procurându-şi astfel toate mijloacele de existenţă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie prevăzută de  art.328 Cod penal, cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal.

În ceea ce o priveşte pe inculpata KTAM,

Inculpata practicat activitatea de prostituţie din care şi-a asigurat mijloacele de existenţă în perioada decembrie 2009- mai 2010, în condiţiile în care anterior fusese trimisă în judecată pentru prostituţie. Potrivit propriei declaraţii (fila 96, dosar urmărire penală, vol 1), banii rezultaţi din prostituţie au fost destinaţi atât pentru propria întreţinere cât şi pentru întreţinerea inculpatului BR care se afla în penitenciar. Practicarea prostituţiei de către această inculpată rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate -  Astfel, în  data de 08.05.2010, la ora 21:16, BC este apelat de către inculpata DM care îi spune că are nevoie de trei milioane împrumut pentru a-şi achita o datorie şi îl informează că este „la treabă” împreună cu T (n.r.- KTAM). Inculpatul BC îi recomandă inculpatei să ia numărul lui „P” (n.r.- C AO) de la T (n.r.- KTAM) şi să îi comunice acesteia, dacă se mai întâmplă ceva ca aseară, să-l sune de urgenţă.

Apoi, practicarea prostituţiei de către inculpata KTAM rezultă din adresa Poliţiei Mun. Braşov – Secţia 2 din data de 02.06.2010 (fila 177), în care că LC, DM şi KTAM  au fost sancţionate contravenţional pentru prostituţie; adresa Poliţiei Mun. Braşov – Secţia 3 nr.187997/02.06.2010 (fila 179), din care rezultă că DM, KTAM, LAM şi ST au fost sancţionate contravenţional pentru prostituţie;  adresa Grupării de Jandarmi Mobilă „Burebista” Braşov nr.678245/02.06.2010 (fila 181-187), din care rezultă că DM, KTAM, LAM, LC şi BCA au fost sancţionate contravenţional pentru prostituţie.

Pentru toate considerentele arătate, în drept fapta inculpatei KTAM care în perioada decembrie 2009 - mai 2010, a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale contra cost cu diferiţi bărbaţi, racolaţi în locuri publice, respectiv în zona Hotelului T din Braşov, în folos propriu, dar şi în folosul inculpatului BR, veniturile astfel obţinute constituind singurele mijloace de existenţă realizează elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie.

 Văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 86/1 lit a şi b Cod penal şi apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, şi chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.

În baza art 86/3 alin 1 Cod penal instanţa a dispus ca inculpata KTAM  să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Braşov la termenele stabilite de aceasta instituţie;

 b)sa anunţe, în prealabil,  către această instituţie orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice acestei instituţii informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

 Instanţa i-a atras  atenţia inculpatei  KTAM asupra prevederilor art 86/4 Cod penal raportat  la art 83 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei aplicate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă sau în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite mai sus.

În baza art 71 alin 5 Cod penal a dispus pe  durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate  suspendarea executării pedepsei accesorii.

În ceea ce o priveşte pe inculpata ISM ,

Inculpata a dat dovadă de sinceritate, arătând în declaraţia sa de la fila 87-, dosar urmărire penală că îşi asigura principalele mijloace de trai din prostituţie. În vederea practicării prostituţiei inculpata a locuit cu coinculpata BE iniţial într-un apartament aflat pe strada G din mun. Braşov, apoi în alt apartament situat în str H din mun. Braşov. Declaraţiile inculpatei se coroborează cu declaraţia părţii civile LC în ceea ce priveşte faptul că aceasta din urmă a locuit  şi ea în apartamentul situat în str H unde s-a prostituat şi a împărţit cheltuielile de întreţinere cu celelalte două inculpate;

În drept, fapta inculpatei ISM care în perioada ianuarie - mai 2010 a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale contracost cu diferiţi bărbaţi, racolaţi prin intermediul unor anunţuri în ziarele locale, în folos propriu, veniturile obţinute astfel constituind singurele mijloace de existenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie.

 Văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 86/1 lit a şi b Cod penal şi apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta, şi chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

În ceea ce o priveşte pe inculpata BEE,

Inculpata a practicat prostituţia procurându-şi principalele mijloace de existenţă din această activitate. În acest scop a locuit într-un apartament închiriat  pe strada G, apoi în alt apartament închiriat de coinculpata ISM pe strada H din municipiul Braşov şi ambele s-au prostituat, racolându-şi clienţii cu ajutorul anunţurilor la mica publicitate.

În intervale scurte de timp în apartamentul de pe strada G a locuit şi partea civilă LC, iar în apartamentul de pe strada H a locuit şi partea vătămată LAM, ambele prostituându-se în folosul inculpatului CAO şi contribuind la cheltuielile de întreţinere ale apartamentelor.

Inculpata, deşi a recunoscut în faza de urmărire penală fapta reţinută în sarcina sa, în faza de cercetare judecătorească şi-a retras declaraţia arătând că nu s-a prostituat şi că de fapt a inventat tot ceea ce declarase anterior pentru a-i ascunde soţului său o relaţie extraconjugală pe care o avea. Se poate constata că activitatea de prostituţie a inculpatei rezultă atât din declaraţiile inculpatei ISM cât şi din declaraţiile părţii civile LC fila 136, verso vol 1, dosar urmărirea penală şi ale părţii vătămate LAM  fila 127, acelaşi dosar. Ambele părţi vătămate arată că inculpatele BEE şi ISM se prostituau în folos propriu folosind ca metodă de găsire a clienţilor anunţurile din ziar, clienţi pe care îi aduceau în cele două apartamente menţionate. Inculpata BE este cunoscută sub numele de ,,C”, aspect care rezultă din declaraţiile părţii civile şi al părţii vătămate. Practicarea prostituţiei de către inculpata BE rezultă de asemenea din interceptările transcrise la dosarul cauzei (s-au avut în vedere procesele verbale de la filele 285 şi urm, vol 2, urmărirea penală).

Pentru toate aceste considerente, instanţa a considerat că în drept fapta inculpatei BEE care în perioada ianuarie - mai 2010, a întreţinut în mod repetat raporturi sexuale contra cost, la apartamentele închiriate pe B-dul G şi str.H din municipiul Braşov, cu diferiţi bărbaţi racolaţi prin intermediul unor anunţuri în ziarele locale, în folos propriu, veniturile obţinute astfel constituind principalele mijloace de existenţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „prostituţie” prevăzută de art.328 din Codul penal.

Văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art 86/1 lit a şi b Cod penal şi apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceasta,  chiar fără executarea pedepsei, inculpata luându-şi angajamentul că nu va mai săvârşi alte infracţiuni, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate,  pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

 În ceea ce-l priveşte pe inculpatul CM,

În cursul anului 2010, partea civilă  CAA a înaintat acţiune de divorţ împotriva inculpatului  CM , iar părţile s-au separat în fapt, partea civilă arătând în declaraţia de la fila 158 şi următoarele, dosar urmărire penală, vol 1 că s-a mutat la mama sa împreună cu minorul rezultat din căsătorie.

După despărţirea în fapt, cei doi au avut o relaţie tensionată concretizată în denunţuri şi plângeri adresate de partea civilă organelor judiciare împotriva inculpatului prin care îi aducea acestuia diferite acuze.

 Inculpatul recunoaşte în declaraţia sa aflată la fila 110, dosar urmărirea penală, vol 1 că în luna mai 2010, pe fondul acestor plângeri ale părţii civile şi al faptului că de câteva ori partea civilă nu i-a dat voie să vadă minorul rezultat din căsătorie a luat decizia de a angaja pe cineva care să-i arunce în faţă soţiei sale acid sulfuric, pe care l-a luat din bateria autoturismului şi a apelat la inculpatul BC pentru a pune în practică decizia luată. Inculpatul  CM  a arătat că inculpatul BC i-a pretins 200 de euro pentru acest lucru, iar el i-a dat suma de 120 de lei, ca avans. În aceeaşi perioadă, inculpatul în discuţie admite că i-a arătat-o inculpatului BC pe soţia sa, pentru ca acesta să ştie despre cine era vorba, însă ulterior, după vreo trei săptămâni, inculpatul CM a susţinut că s-a răzgândit şi i-a cerut inculpatului BC să nu mai facă acest lucru gândindu-se că partea civilă este mama  copilului său.

 Declaraţia inculpatului CM  poate fi coroborată în ceea ce priveşte decizia de instigare la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă  cu interceptările realizate care au fost transcrise în volumul 2, urm penală filele 192-211.

 Inculpatul BC nu a trecut la comiterea infracţiunii, iar la data de 01.06.2010 a fost arestat preventiv în cauză pentru săvârşirea altor infracţiuni.

 Potrivit art 29 Cod penal – Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general.

În speţă, actele de instigare săvârşite de inculpatul CM au fost însuşite de inculpatul BC, care a pretins o sumă de bani pentru acest lucru, iar inculpatul C i-a dat un avans din aceasta şi a făcut demersuri pentru ca inculpatul B să o cunoască pe partea civilă.

Astfel fiind, în drept  fapta inculpatului CM care  în perioada 11 – 21 mai 2010, l-a determinat în schimbul unei remuneraţii băneşti  pe inculpatul BC să arunce la nivelul feţei soţiei sale,  partea civilă CAA, o substanţă acidă care provenea din bateria autoturismului, de natură să îi pricinuiască afecţiuni ale simţului văzului ori sluţirea, rezoluţie infracţională luată de inculpat, însă nepusă în practică până la momentul arestării sale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art.25 raportat la art.182 alin.2 şi 3 Cod penal cu referire la art.29 Cod penal (instigare la infracţiunea de vătămare corporală gravă, neurmată de executare).

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că părţile civile şi-au precizat  pretenţiile civile la termenul de judecată din data de 01.09.2010, astfel: partea civilă LC s-a constituit parte civilă cu câte  2000 de lei daune morale împotriva inculpatului CAO şi împotriva inculpatei BE, partea civilă ST s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 de lei împotriva inculpaţilor BC şi CAO, iar partea civilă BC s-a constituit parte civilă cu câte 2500 de lei daune morale împotriva inculpaţilor CAO şi  MMV. Reprezentantul DIICOT a formulat pretenţiile civile pentru partea vătămată LAM, care este minoră şi nu a dorit să participe în proces în calitate de parte civilă, suma  precizată de reprezentantul DIICOT fiind de 2000 de lei daune morale.

 Partea civilă CAA a renunţat la  pretenţiile civile solicitate cu titlu de despăgubiri în faza de urmărire penală la termenul de judecată din data de 25.11.2010.

 Analizând pretenţiile formulate de părţile civile, prin apărători şi partea vătămată, prin reprezentantul DIICOT, instanţa a apreciat că acestea sunt întemeiate în parte.

Împotriva  acestei soluţii au declarat apel :

- inculpatul CAO  ce solicită admiterea apelului său, desfiinţarea sentinţei atacate şi urmare a rejudecării achitarea sa în temeiul prevederilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru toate infracţiunile căzute în sarcina sa, susţinând că hotărârea în discuţie e netemeinică, bazată pe o greşită apreciere a probelor şi a tuturor circumstanţelor cauzei, pe o contradictorialitate a depoziţiilor martorilor, încât dacă la urmărire penală aceştia au consemnat scriptic ce li s-a dictat de anchetator,  în faţa instanţei au reliefat o cu totul altă stare de fapt, care practic corespunde adevărului, arătând că în speţă nu sunt întrunite cerinţele pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat, inexistând o subordonare ierarhică prestabilită, după cum lipseşte vinovăţia ca şi element constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane, inculpatul susţinând că părţile vătămate au practicat prostituţia din proprie iniţiativă şi nu ca o consecinţă a obligării lor de a recurge la această îndeletnicire,

- inculpatul BC care ridică problema achitării sale sub aspectul infracţiunii de trafic de minori în temeiul prevederilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, urmare a lipsei intenţiei ca element constitutiv al infracţiunii, a achitării sale pentru infracţiunea de constituire grup infracţional organizat în temeiul dispoziţiilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală pe considerentul că nu a existat un astfel de grup în care participanţii să aibă roluri prestabilite, în subsidiar solicită redozarea pedepselor aplicate şi alegerea unei modalităţi neprivative de executare,

- inculpatul MMV care solicită achitarea sa funcţie de dispoziţiile art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală pentru toate faptele ce-i incumbă, câtă vreme din actele de la dosar nu rezultă că a făcut altceva decât să admită ca cineva să doarmă în domiciliul său, interceptarea convorbirii telefonice purtate cu BC fiind trunchiată, nefiind redată în totalitate respectiva discuţie, susţinând că nu a purces la atragerea de persoane cu scopul ca acestea să intre în slujba sa ca şi proxenet,

- inculpatul BR  ce invocă achitarea sa funcţie de dispoz. art. 11 punct 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod proc. penală, susţinând că în intervalul vizat prin actul de sesizare el se afla în stare de detenţie, că nu există o structură bine determinată, cu o anumită continuitate şi roluri prestabilite pentru membrii săi, el neputând coordona activitatea celor aflaţi în exteriorul locului de detenţie, respectiv în libertate, că interceptările nu fac dovada componenţei şi a relaţiilor stabilite în grupul despre  care se face  vorbire în rechizitoriu, că nu putea primi bani săptămânal la penitenciar câtă vreme nu s-a făcut dovada existenţei lor,

- inculpatul CC ce invocă achitarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 în baza dispoziţiilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a cod procedură penală iar pentru cea de proxenetism în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, susţinând că nu s-a probat existenţa unui aşa-zis grup infracţional în care să subziste relaţii de subordonare între membrii săi, că infracţiunea de proxenetism nu e susţinută prin element probator, în subsidiar cerând reducerea pedepselor urmare a reţinerii circumstanţelor personale atenuante şi alegerea unei alte modalităţi de executare,

- inculpatul CM ce solicită reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor,

- inculpata DM ce invocă faptul achitării sale pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori  iar pentru cea de prostituţie redozarea pedepsei, dată fiind conduita sa procesuală, aceasta recunoscând constant că practică prostituţia datorită lipsei unor altor venituri,

- inculpata BEE ce solicită achitarea sa pentru infracţiunea căzută în sarcina sa în temeiul prevederilor art. 11 punct 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, arătând că nu s-a probat existenţa acestei infracţiuni care este una de obicei, ce reclamă o anumită repetabilitate şi se probează, de regulă, prin organizarea unui flagrant sau existenţa unor multiple amenzi contravenţionale.

Curtea, plecând de la :

- definiţia dată traficului de persoane de documentele internaţionale ratificate de ţara noastră, respectiv art. 3 din Protocolul de la Palermo din dec. 2000 privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane adoptată la 3 mai 2005, funcţie de care exploatarea unei persoane presupune obligarea sa să desfăşoare o muncă sau să îndeplinească  un serviciu împotriva voinţei ei ori în condiţii nelegale privind natura muncii, timpul de muncă, condiţiile de muncă şi salarizarea muncii,

- condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 7  din Legea 39/2003, de la împrejurarea că în speţă suntem în prezenţa unui grup infracţional structurat, format din mai mult de trei persoane, cu un scop bine determinat, cunoscut şi asumat de către toţi membrii ce constă în comiterea unei infracţiuni privind traficul de persoane pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar,  grup în care sunt repartizate rolurile şi sarcinile pentru fiecare membru al reţelei,  care a activat pentru o anumită perioadă de timp, legiuitorul neprecizând cât trebuie să existe în timp un asemenea grup pentru a fi îndeplinită această condiţie,  în care, din poziţia de lideri, inculpaţii BR şi C C au gestionat din penitenciar prin intermediul celorlalţi inculpaţi activitatea unor tinere care practicau prostituţia în favoarea lor, permiţându-le inculpaţilor BC şi CAO să-şi plaseze şi ei victimele în zona restaurantului T din Braşov, în schimbul unor sume de bani, cerându-le de pe poziţii de autoritate să aplice, în numele lor, mijloace de constrângere fizică asupra numitelor DM şi KTAM pentru a le determina să se prostitueze în folosul acestora, să asigure protecţie fetelor care s-au prostituat pentru ei, toţi acţionând practic  ca membri de fapt ai grupului, într-o aşa-zisă diviziune a muncii, cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate,

- împrejurarea că în cauză activitatea infracţională nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a desfăşurat în timp, respectându-se, în principiu, aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor, inculpaţii realizând că fac parte dintr-o grupare infracţională organizată ce avea ca scop traficul de persoane, ei având un plan precis de acţiune, reprezentarea caracterului ilicit al actelor derulate în realizarea cărora s-au implicat în mod conştient,  existând la dosar,  în acest sens nu numai depoziţiile părţilor vătămate dar şi procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate,

- aspectul că deşi art. 40 din Constituţie stabileşte limitele în care cetăţenii se pot asocia, fiind desigur exclusă asocierea acestora în vederea săvârşirii de fapte penale, în speţă scopul grupului este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în  Codul penal ori în legi speciale,

- aspectul că Legea 678/2001 permite punerea sub supraveghere sau interceptarea telecomunicaţiilor, precum şi accesul la sistemele informaţionale în anumite situaţii şi condiţii, respectiv când există date sau indicii temeinice că o persoană pregăteşte comiterea unei infracţiuni din cele prevăzute în această lege sau a comis o asemenea infracţiune dar numai cu autorizarea prealabilă dată procurorului de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de către judecătorul desemnat de acesta, în speţă, cererea de autorizare făcându-se de procurorul care efectua urmărirea penală, motivată fiind de necesitatea stabilirii situaţiei de fapt, a identificării şi localizării participanţilor, iar judecătorul competent s-a pronunţat printr-o încheiere motivată, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi cuprinde printre altele indiciile concrete şi faptele care justifică măsura, mijlocul de comunicare supus supravegherii, perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea, iar convorbirile sau comunicările interceptate sunt redate într-un proces-verbal certificat pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, având ataşată o copie a suportului care conţine înregistrarea convorbirii, câtă vreme însăşi Curtea Constituţională a statuat că secretul corespondenţei nu e un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Mai mult, la prezentarea materialului de urmărire penală, procurorul a prezentat inculpaţilor procesele-verbale în care sunt redate convorbirile telefonice înregistrate, iar în instanţă s-a purces la ascultarea lor pentru a li se da posibilitatea să ofere contraargumente, respectându-se cele inserate în Decizia Curţii de la Strasbourg în cauza Klimentyev c. Rusiei din 16.11.2008,  în Hot. C.E.D.O. din 26.04.2007 dată în cauza Dumitru Popescu c. României, ceea ce denotă că nu se constată lipsa garanţiilor procedurale pentru respectarea dreptului la apărare, inculpaţilor punându-li-se la dispoziţie anterior momentului prezentării materialului de urmărire penală tot dosarul cauzei, prezentarea făcându-se în prezenţa apărătorilor aleşi sau desemnaţi din oficiu, respectându-li-se dreptul la un proces echitabil.

- aspectul că declaraţiile unui inculpat au valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme veracitatea lor,  că ele pot fi acceptate în total sau în parte, divizibilitatea dând posibilitatea instanţei să considere ca adevărată numai acea parte din declaraţie care se coroborează cu toate celelalte probe şi să înlăture ca neadevărată altă parte a declaraţiei dacă aceasta nu este confirmată de ansamblul probelor, că declaraţiile părţilor vătămate date în faţa procurorului, în prezenţa apărătorilor desemnaţi din oficiu, se coroborează nu numai între ele dar şi cu alte probe administrate, iar revenirea în instanţă a părţilor vătămate asupra celor declarate iniţial nu a fost justificată, prima instanţă reţinând corect că primele lor declaraţii sunt confirmate de ansamblul probelor existente în cauză (de pildă, partea vătămată BCA instituţionalizată la momentul racolării într-un centru de plasament din Codlea susţine că „C AO m-a trimis şi pe mine la produs, eu am refuzat însă el a început să ţipe la mine, m-a ameninţat, mi-a spus că eu nu sunt mai presus de celelalte, că mă voi prostitua pentru el, apoi mi-a dat o palmă. În cele din urmă am acceptat…de fiecare dată MMV era cel care ne prelua de la locuinţă şi ne conducea la locul din care racolam clienţii. Tot el plătea şi taxiul din banii noştri. Toţi banii noştri ajungeau în cele din urmă la CAO zis *P*, îi dădeam fie direct, fie îi colecta în cursul zilei MMV  care ne supraveghea din parcul aflat în apropiere, la pod…din discuţii am înţeles că *podul*, respectiv locul de recrutare a clienţilor este a lui B R, iar cei care duceau fete acolo la produs trebuiau să-i facă acestuia plăţi.  Am observat în acest scop că DM se întâlneşte cu *P* iar acesta i-a dat bani să-i ducă lui BR  care ştiu că se află în arest” –filele 114-115 vol. I dosar urmărire penală; partea vătămată LAM, în vârstă de 16 ani,  susţine că „CAO m-a întrebat dacă sunt de acord să facem nişte bani din prostituţie iar eu am acceptat. El nu m-a obligat să fac acest lucru, nu m-a bătut, nu m-a forţat în nici un fel….din banii câştigaţi de mine ne întreţineam amândoi. Am convenit cu el să îmi asigure protecţie când mă prostituez dacă era nevoie, deşi nu a fost nevoie până în prezent. Am fost de două-trei ori la T loc din care mi-am recrutat clienţii, ulterior eu şi inculpatul ne-am mutat într-un apartament pe strada H loc în care primeam clienţii racolaţi prin intermediul unui anunţ în ziar…la pod la T mergeam eu şi LC care se prostitua pentru B C…CAO şi BCl veneau mai rar cu noi să ne asigure protecţie, în rest MM ne conducea în acel loc şi ne supraveghea…precizez că MMV nu avea fete la produs însă el avea grijă de noi”- filele 127-128 ; partea vătămată LC care arată că „CAO mi-a promis că mă face prinţesă, că se câştigă mulţi bani din prostituţie şi în consecinţă mi-a propus să mă prostituez şi să împărţim sumele astfel câştigate în mod egal. Pentru partea lui mi-a promis protecţie, cazare şi de asemenea a promis că vom pleca în altă ţară împreună, unde urma să mă angajez ca damă de companie . Lipsa de bani m-a determinat să accept propunerea lui…după un timp inculpatul  m-a dus la BEE zisă *C* într-un apartament unde din banii pe care îi câştigam din practicarea prostituţiei jumătate îi dădeam acesteia pentru că aşa se înţelesese cu C, achitam partea mea din chirie şi alimente şi tot ce rămânea îi dădeam lui *P*. În aceste condiţii am practicat prostituţia în folosul celor doi aproximativ o lună jumătate până când B C a ieşit din închisoare …BC i-a reproşat lui CAO că m-a pus să mă prostituez în loc să aibă grijă de mine aşa cum stabiliseră, eu având cu B C o relaţie intimă care a durat până la momentul arestării lui…am ieşit la pod la T şi m-am prostituat aprox. două săptămâni timp în care eram supravegheate şi protejate de MM şi uneori de *P* şi de C…o mică parte din câştiguri, câte 10-20 lei îi dădeam şi lui MM, astfel cum ne ceruseră CA şi B C” –filele 136-137 vol. I u.p.; partea vătămată ST susţine că „după ce a plecat M eu am rămas într-o încăpere cu BC care mi-a spus că M este prostituată, că o să întârzie mai mult şi că dacă vreau să fac şi eu ce face M, adică să mă prostituez o să mă cunoască multă lume, o să ajung bine şi o să am mulţi bani. Dimineaţă, când s-a reîntors M mi-a zis că trebuie să ies cu ea la produs şi că peste câteva săptămâni o să plecăm în Spania. Atunci a intervenit şi BC în discuţie şi mi-a spus că dacă nu îi dă mama semnătură îmi face acte false… de frică să nu-i pună pe băieţi să mă bată, am mers cu M la pod la T. Când am plecat de acasă C şi M mi-au zis să nu spun nimănui că sunt cu ei, iar dacă vine poliţia şi mă întreabă să nu le spun că ei m-au scos la produs şi să le mai spun că sunt născută în anul 1993…ulterior, ajunsă acasă la *P*, M şi BC mi-au spus că dacă nu ies la produs o să mă bată…am fost ameninţată în mai multe rânduri de C şi M cu bătaia însă eu am refuzat de fiecare dată să mă întorc la ei” ( filele 150-151 vol. I dosar urmărire penală),

- declaraţiile inculpatei KTAM care relatează printre altele că „din luna decembrie 2009 şi până în luna mai 2010 eu am continuat să mă prostituez pentru mine şi pentru BR pe care l-am ajutat cu bani. El mi-a cerut acest lucru, din penitenciar, prin telefon… eu pentru R ca şi M pentru C  trebuia să le ducem câte două-trei sute de lei săptămânal, bani care le erau necesari pentru alimente sau pentru avocaţi…am fost în vizită de două ori la R şi de fiecare dată i-am dus acei bani. De regulă, banii îi trimiteam prin soţia lui, I…  În ultimul timp ştiu că BR a ţinut legătura cu *P* şi cu BC din penitenciar… în cursul lunii mai 2010 eu şi M ne-am dat seama că BR şi CC nu ne pot oferi nici o protecţie, astfel încât am refuzat să le mai trimitem bani. Cei doi au început  să ne ameninţe la telefon, prin mesaje. Am aflat că CA zis *P* era hotărât să ne bată, însă BC o suna de fiecare dată pe M şi îi spunea să nu mergem în anumite locuri, ca să evităm orice întâlnire cu ei…majoritatea fetelor care se prostituau la pod trebuiau să dea o cotă parte din câştiguri lui B R şi CC, acum nu ştiu care mai este situaţia”  (fila 96 vol. I dosar urmărire penală),

- declaraţiile inculpatului CM care susţine că  practic „conduita soţiei mele după divorţ, denunţurile sale la poliţie m-au determinat să iau decizia de a angaja pe cineva să îi arunce în faţă acid sulfuric pe care l-am luat din bateria autoturismului. M-am gândit la BC şi am stat de vorbă cu el despre toate acestea. BC mi-a spus la telefon că soluţia respectivă topeşte şi fierul. Tot el mi-a pretins pentru acest serviciu suma de 200 de euro. Eu i-am dat un avans de 120 lei. După aceea nu l-am mai plătit. În aceeaşi lună l-am dus pe BC la Judecătoria Braşov unde aveam cauză şi i-am arătat-o pe soţia mea pentru a şti despre cine este vorba. Decizia mea nu a durat mai mult de trei săptămâni. BC îmi cerea diferenţa de bani ca să facă acea treabă, bani pe care eu nu i-am mai dat…i-am spus să nu mai facă ceea ce îi cerusem pentru că îmi trecuse supărarea” ( fila 110 vol.I dosar urmărire penală), 

- declaraţia inculpatei ISM care arată că „i-am propus EB să mă prostituez alături de ea şi aceasta a fost de acord. În înţelegere cu E am locuit în apartamentul de pe strada G pe care ea îl închiriase în acest scop însă cheltuielile legate de chirie şi întreţinere le-am suportat în mod egal. Am dat fie împreună, fie separat anunţuri în ziar să ne recrutăm clienţii pe care îi aduceam în acel apartament…CAM a stat la noi şi s-a prostituat şi ea …din câte ştiu şi în ceea ce mă priveşte singurul avantaj era că chiria şi cheltuielile de întreţinere a imobilului se împărţeau de data aceasta la trei”  (fila 87 vol. I dos. u.p.),

- declaraţia inculpatei D M care învederează că „nu m-am prostituat de bună voie ci am fost obligată de CC care m-a bătut şi m-a luat cu japca…CC mă suna când era în penitenciar şi mă ameninţa într-una. Îi spuneam să mă lase în pace, dar el îmi cerea să îi trimit bani şi pachete la penitenciar şi pentru că nu mă lăsam convinsă într-una din zile a trimis doi băieţi la pod la T  care m-au întrebat de ce fac figuri şi mi-au dat două palme, mi-au dat la coastă şi m-au tras de păr, după care mi l-au dat la telefon pe C care mi-a spus că o să fiu o persoană moartă în cazul în care nu fac ce spune el…apreciez că îi trimiteam bani lui C de 2-3 ori/săptămână, câte 2-3milioane în bani vechi…îmi era foarte frică de CC, prima oară când m-a bătut el, m-a bătut foarte tare şi m-a curentat cu ceva” (filele 8 şi 15 vol. I),

- poziţia abordată de inculpata DM la prezentarea materialului de urmărire penală când a declarat în prezenţa procurorului de caz că „recunosc că m-am prostituat” (fila 318 vol.I dosar urmărire penală), BE care la acelaşi moment procesual a afirmat că „recunosc şi regret fapta reţinută în sarcina mea şi nu doresc să retrag, să modific sau să adaug nimic la declaraţia dată anterior” (fila 322 vol. I),  ISM  care în prezenţa procurorului şi a avocatului său a declarat că „recunosc şi regret fapta reţinută în sarcina mea” (fila 324 vol.I), KTAM care de asemeni susţine, la momentul prezentării materialului de urmărire penală că „recunosc şi regret fapta reţinută în sarcina mea. Mi s-a pus la dispoziţie dosarul cauzei, mi s-a oferit suficient timp pentru studiul probelor pe care se bazează acuzarea mea” (fila 320 vol.I)

- împrejurarea că în speţă nu avem mărturii „din auzite”, din zvonul public, martorii nefăcând referiri la fapte auzite, la zvonuri de o acută notorietate, a căror sursă primară să fie imprecisă, ci avem mărturii nemijlocite şi mijlocite provenite din sursa primară, după cum relativ la depoziţiile acestora nu avem neconcordanţe, nici măcar discordanţe în privinţa unor aspecte mai puţin semnificative. Intervalul mai lung de timp de la percepţie la relatare nu a antrenat existenţa unor erori sau denaturări în relatările martorilor care au perceput prin propriile simţuri aspecte ce ţin de evenimentul judiciar, 

- existenţa Deciziei nr. XLIX (49) din 04.06.2007 pronunţată de Î.C.C.J.-secţiile unite potrivit căreia „ traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs” câtă vreme, pe de o parte, prin săvârşirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă  de mai multe ori aceeaşi dispoziţie a legii, urmare a unei singure decizii infracţionale luată de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat, iar pe de altă parte, diferenţa de obiect sau de subiect pasiv al infracţiunii nu poate determina pulverizarea unei acţiuni unice sau repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, în tot atâtea infracţiuni autonome concurente câte bunuri sau persoane au făcut obiectul acelei acţiuni,

- concluziile inserate în raportul de evaluare psihologică potrivit cărora minora BCA are o dezvoltare cognitivă la limita inferioară a normalului, o vorbire fluentă, cursivă, un eu imatur, o personalitate uşor influenţabilă, având tendinţa de dăruire de sine, de a se pune la dispoziţia persoanelor din jur pentru a se face plăcută acestora, prezentând o ambivalenţă la nivelul comportamentului psihosexual pe fondul căreia poate fi exploatată (filele 123-124 vol. I dosar urmărire penală),

- concluziile raportului de evaluare psihologică de la filele 144-145 din vol. I dosar urmărire penală,  funcţie de care ulterior perioadei de trafic minora LC, atunci în vârstă de 17 ani, a prezentat lipsa apetitului alimentar, tulburări de somn şi o stare permanentă de teamă, ea având o cogniţie limitată şi lacunară, un lexic bogat expresiv, un vocabular încărcat cu numeroase expresii suburbane, un eu slab şi imatur din punct de vedere psihosexual, fiind nestatornică şi incapabilă de un ataşament stabil de perspectivă, acumulând multă agresivitate care periodic este descărcată sub forma unor crize de furie, orientate conjunctural spre sine sau spre alţii, psihologul apreciind că minora prezintă un indice de vulnerabilitate ridicat, consecinţa unui cumul de traume, potenţate şi derivate direct din experienţa de trafic, recomandându-i acesteia integrarea într-un program de consiliere/terapie pentru reducerea efectelor traumei,

- concluziile inserate în raportul de evaluare psihologică a minorei ST, provenită dintr-o familie de rromi, cu dificultăţi socio-materiale majore,  funcţie de care aceasta relevă o inteligenţă cantonată în zona de limită, având o gândire simplistă şi concretă, un Eu slab structurat şi imatur din punct de vedere psihosexual, fiind incapabilă de judecăţi cu caracter anticipativ, psihologul subliniind că experienţa derivată din trafic i-a indus un sentiment generalizat de insecuritate, atacuri de panică şi reacţii psihosomatice, ea aflându-se într-o ipostază multifactorial nefastă, rezultat al unui cumul de traume produse şi potenţate de evenimentele pe care le-a perceput (filele 154-156 vol.I), 

- redarea în formă scrisă a înregistrărilor audio ce atestă existenţa grupării constituite de inculpaţi, postura acestora şi atribuţiile lor, ierarhizarea în rândul membrilor grupului, dar şi faptul că inculpaţii BR şi CC monitorizau din locul de detenţie, prin intermediul inculpaţilor BC şi CAO, activitatea fetelor care se prostituau în folosul lor,

- aspectul că spre deosebire de îndemn care se exercită pentru a determina o persoană să practice prostituţia pe cont propriu, recrutarea presupune atragerea persoanelor cu scopul ca acestea să intre în slujba celui care organizează practicarea prostituţiei, în speţă, subzistând atât actele de violenţă, actele specifice abuzului de autoritate  menite a le constrânge pe părţile vătămate să practice prostituţia în scopul exploatării lor de către inculpaţi, cât şi recrutarea realizată fără ca autorii faptei să fie nevoiţi să recurgă la constrângere, fraudă, înşelăciune,

- conţinutul alternativ al infracţiunii de trafic de minori, de la aspectul că minorelor în discuţie li s-a insuflat o stare de temere justificată că li s-ar putea produce un rău efectiv dacă nu vor răspunde cerinţelor inculpaţilor,

- aspectul că soluţia de condamnare a inculpaţilor nu se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declaraţiile date de o persoană a cărei audiere să nu fi putut fi obţinută nici în faza urmăririi penale, nici în timpul dezbaterilor, câtă vreme, în cazul de faţă, toate părţile vătămate, toţi participanţii, au fost ascultaţi în prima fază a procesului penal, chiar şi nemijlocit de către judecător, cu excepţia inculpatei KTAM, aflată la momentul de faţă în străinătate cu domiciliu necunoscut, respectându-se cele menţionate în HOT. C.E.D.O. din 13.11.2003 dată în cauza Rachdad c. Franţei,  reţine că indiferent de modul licit sau ilicit în care victimele, lipsite de resurse financiare, chiar şi de etnie rromă au înţeles să acţioneze pentru obţinerea unor venituri, inculpaţii au acţionat coordonat, fiecare având un rol determinat, preconizând săvârşirea infracţiunilor, conlucrând la săvârşirea traficului de persoane, lucrând cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă),  având reprezentarea clară de la început în sensul comiterii frecvente, continue a cât mai multe acte materiale de trafic de persoane. Ei au recrutat victime provenite din familii nevoiaşe, creându-li-se convingerea că vor fi angajate în locuri de muncă decente, altora, promiţându-li-se avantaje materiale, respectiv împărţirea egală a câştigurilor obţinute din prostituţie, au asigurat transportul lor, însoţindu-le pe parcursul traseului, le-au asigurat cazarea, nu le-au plătit sub pretextul acoperirii cheltuielilor de cazare, le-au pus într-o situaţie de dependenţă faţă de inculpaţi, au fost ameninţate  şi agresate, nu li s-a înmânat nici un procent din sumele de bani obţinute din prostituţie. Mai exact, unele victime nu au practicat prostituţia pe cont propriu ci au intrat în slujba celor care au organizat această activitate. Referitor la fondul pricinii, Curtea  reţine că s-a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în recrutarea, transportarea, cazarea şi tratamentul  aplicat victimelor infracţiunilor care  au fost agresate, obligate să se prostitueze în condiţiile impuse de inculpaţi. Mai exact, recrutarea, respectiv descoperirea, atragerea şi îndrumarea unei persoane s-a făcut în scopul obligării la practicarea prostituţiei, a obţinerii unor foloase de pe urma acestei activităţi.

Prin urmare, recrutarea victimelor s-a făcut în scopul aservirii lor, a prestării unei munci prin constrângere, în condiţii improprii, profitându-se de poziţia de vulnerabilitate a acestora, de neputinţa lor de a se apăra datorită mediului promiscuu în care se aflau (de ex. partea vătămată BA invocă sentimente de iubire faţă de inculpatul CAO iar partea vătămată L C susţine că inculpatul CAO i-a promis că o va face prinţesă, ambele având o situaţie materială precară).

În consecinţă, prima instanţă a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise, a pronunţat, parţial, pedepse perfect adaptate cazului individual concret, pedepse parţial adecvate nu numai în raport cu faptele săvârşite, care rămân în centrul procesului de individualizare,  dar şi cu periculozitatea inculpaţilor, cu şansele de reeducare pe care  aceştia le prezintă. Curtea, pornind de la decizia C.C. nr. 260/14.03.2006 funcţie de care egalitatea în drepturi nu presupune uniformitate ci presupune ca la situaţii egale să corespundă un tratament egal, apreciază că pedepsele aplicate inculpaţilor BC şi CAO pentru infracţiunea de trafic de minori sunt disproporţionate în raport cu cele aplicate pentru aceeaşi faptă inculpaţilor MM şi DM, supunându-i unui spor de privaţiuni şi restricţii nenecesar pentru a li se corecta conduita, considerent faţă de care, dată fiind şi gravitatea proprie infracţiunii reclamate, apreciază că o pedeapsă de câte 8 ani închisoare e de natură a stopa perseverenţa infracţională, a le anihila concepţiile şi deprinderile antisociale. Aceste sancţiuni egale cantitativ sunt egale şi sub aspectul efectelor, neprovocând suferinţe excesive ci dimpotrivă îşi exercită acţiunea de constrângere în limitele necesare, impuse de realizarea finalităţii lor preventive. Prin urmare, Curtea descontopeşte pedepsele  rezultante aplicate celor doi inculpaţi apelanţi, cea de 10 ani închisoare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a 2-a şi lit. b, d şi e  Cod penal pe o perioadă de 5 ani opozabilă inculpatului B C şi cea de 12 ani închisoare aplicată apelantului CAO şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a şi lit. b, d şi e Cod penal  pe o durată de 5 ani, repune pedepsele componente în individualitatea lor şi reduce pedeapsa aplicată acestora pentru infracţiunea în formă continuată prevăzută de Legea 678/2001 la 8 ani închisoare, urmând ca fiecare să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a 2-a, lit. b, d şi e Cod penal pe o durată de 5 ani. Aceste pedepse alăturate celor de la fond nu au un efect intimidant excesiv, nu sunt în contrast cu gravitatea reală a infracţiunilor săvârşite şi cu persoana celor care le-au comis, cu starea de recidivă ce vădeşte o accentuată descompunere morală, ci sunt dozate corect, respectându-se şi cerinţa fermităţii lor, fiind apte a contribui la reinserţia socială a inculpaţilor. Pedepsele în discuţie, atât cele stabilite la fond cât şi cele fixate în apel, sunt situate între limitele speciale arătate în norma sancţionatoare, ele răspunzând întru totul exigenţelor legii penale, găsindu-şi corespondentul în coordonatele expuse în art. 72 Cod penal, în conduita lor procesuală, nesinceră a unora şi corespunzătoare a altora, în atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, în numărul actelor materiale ce compun activitatea infracţională, impactul social deosebit al faptelor. Prin pedepsele aplicate se păstrează o proporţie între gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele acestora şi durata în timp necesară reeducării şi reintegrării sociale a acestora, iar prin executarea prin privare de libertate a pedepselor dispuse ( cu excepţia celor aplicate inculpatelor KTAM, ISM, şi BE) va fi atins scopul pedepsei, acela de a constitui un mijloc de constrângere şi reeducare în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.  Pe durata termenelor de încercare stabilite la fond inculpatele nominalizate mai sus vor trăi sub ameninţarea consecinţelor mai grave pe care vor fi ţinute să le suporte în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni sau a nesocotirii măsurilor de supraveghere generate de natura şi cauzele infracţiunii săvârşite. Restricţiile impuse de suspendarea simplă nu sunt suficiente pentru ca respectiva condamnare să constituie un avertisment, o atenţionare a societăţii, susceptibilă de a se repeta în forme mai intense dacă măsurile de supraveghere nu sunt respectate ori se comite din nou o infracţiune în cursul termenului de încercare. Măsurile de supraveghere dispuse pe durata termenelor de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei  abordată de inculpatele în cauză, să le determine la un autocontrol deosebit în ce priveşte respectarea rigorilor legii penale. Prin urmare, reducerea pedepselor aplicate ar echivala cu încurajarea tacită a autorilor acestor infracţiuni cu impact social deosebit, la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpaţilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Măsura se siguranţă a confiscării speciale este temeinică şi legală, sumele de bani rezultate din exploatarea victimelor fiind precizate de către acestea în declaraţiile date în mod explicit în faţa procurorului şi a judecătorului, astfel că prima instanţă a reţinut corect că inculpaţii CAO şi BC au beneficiat de pe urma activităţii infracţionale comise, indisponibilizându-le respectivele sume ( de pildă în folosul inculpatului CAO s-au prostituat părţile civile LAM, care a arătat că s-a prostituat în favoarea acestui inculpat aproximativ o lună şi câteva zile, că avea 2 sau 3 clienţi pe zi, tariful practicat pentru un client fiind de 100-150 de lei, BA care a arătat că a obţinut din activitatea de prostituţie 1500 de lei, bani pe care i i-a dat inculpatului şi LC  care a apreciat că s-a prostituat aproximativ 6 săptămâni, având în medie 3 sau 4 clienţi pe zi cu tarife cuprinse între 100-180 lei pentru un client, în folosul inculpatului BC  s-a prostituat partea civilă LC care a arătat că a făcut acest lucru 2 săptămâni, având aproximativ 6 clienţi pe zi, cu tarife între 50-70 lei pentru un client, calculându-se  o medie pentru  14 zile a câte 420 de lei pe  zi).

Relativ la latura civilă, ţinând cont că în virtutea regulilor generale privind responsabilitatea civilă persoana care a suferit un prejudiciu are dreptul la repararea lui integrală, în sensul că ea trebuie pusă într-o situaţie cât mai apropiată posibil de aceea pe care a avut-o anterior producerii faptului prejudiciabil, Curtea, dată fiind şi poziţia expusă oral de către părţile vătămate constituite părţi civile în şedinţa publică din data de 01.09.2010, poziţia reprezentantului D.I.I.C.O.T. gravată pe dispoziţiile art. 17 alin. 3 Cod procedură penală, luând în calcul şi opiniile psihologilor expuse scriptic în înscrisurile  de la dosar relative la repercusiunile experienţei traficului asupra minorelor, cărora li se recomandă integrarea în programe de consiliere şi revalorizare pe linie cognitiv comportamentală, apreciază că modalitatea de rezolvare a acţiunilor civile demarate în cauză  este corectă, daunele morale constituind un substitut pentru preţul suferinţelor îndurate,compensând într-un fel tulburările psihice cauzate, soldate cu inducerea unui sentiment puternic de insecuritate, cu instalarea unor stări anxios-depresive, a unui stres accentuat şi reacţii psihosomatice asociate.

Ţinând cont că arestarea preventivă a inculpaţilor BCl, BR, CC, CAO şi MMV a fost menţinută succesiv, că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent, existând presupunerea rezonabilă în sensul săvârşirii faptelor ce li se impută acestor inculpaţi dar şi rezonanţa socială negativă a acestor fapte ce acced în câmpul incriminării,  Curtea apreciază că , dată fiind maniera lor de operare, lăsarea lor în libertate  prezintă un real pericol pentru ordinea publică, nefiind pertinente măsurile alternative prevăzute de legislaţia naţională, sens în care adaugă la durata prevenţiei acestora şi timpul scurs de la data pronunţării soluţiei pe fond la zi, menţinând în continuare arestarea lor preventivă, mai ales că infracţiunea de trafic de persoane reprezintă una dintre cele mai grave forme ale criminalităţii organizate. 

În consecinţă, relativ la apelurile declarate de inculpaţii BC şi CAO,  Curtea va face aplicaţiunea dispoziţiilor art. 379 punct 2 lit. a Cod procedură penală, iar privitor la celelalte apeluri promovate în cauză va face aplicarea dispoziţiilor art. 379 punct 1 lit. b Cod procedură penală, soluţie ce antrenează şi obligarea respectivilor apelanţi la plata costului cheltuielilor judiciare din apel. 

Decizia nr. 129/20.12.2011/MF

Domenii speta

Spete similare