Atunci când tâlhăria este comisă în împrejurările agravante menţionate în alineatele 2- ale art.211 Cod penal, la încadrarea juridică trebuie reţinut şi alin.1 al art.211 Cod penal întrucât acesta reglementează forma tip a infracţiunii.

Atunci când tâlhăria este comisă în împrejurările agravante menţionate în alineatele 2- ale art.211 Cod penal, la încadrarea juridică trebuie reţinut şi alin.1 al art.211 Cod penal întrucât acesta reglementează forma tip a infracţiunii.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr.1242/23.09.2008, pronunţată de Judecătoria Braşov în dosarul penal 6177/197/2008, în baza art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I. din infracţiunile  prevăzute de art. 211 alin 2 lit. b, c alin. 21 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, de tâlhărie, art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, port fără drept în loc public a unui cuţit, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele în condiţiile art. 33 lit. a Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, de tâlhărie.

În baza art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21 lit. b Cod penal raportat la art. 37 lit. b Cod penal, art. 39 alin 4 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului Z.I., la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 61 Cod penal, a fost revocată liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni  închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2413/29.09.2005 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 19.10.2005, şi în consecinţă restul rămas neexecutat, de 154  zile închisoare, a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a constatat că infracţiunea săvârşită de inculpat la data de 23/24.09.2006, pentru care s-a dispus condamnarea sa prin prezenta, este concurentă cu infracţiunile comise la datele de 27.06.2006 şi 18.03.2007 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Braşov.

În baza art.449 Cod procedură penală, s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Braşov, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele componente de: 3 ani şi 2 luni închisoare (aplicată iniţial prin sentinţa penală nr. 1054/2007 a Judecătoriei Braşov) pentru fapta comisă la data de 27.06.2006; 2 ani închisoare (aplicată iniţial prin sentinţa penală nr. 1645/2007 a Judecătoria Braşov) pentru fapta comisă la data de 18.03.2007.

În baza art. 36 alin 2 Cod penal raportat la art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, pedepsele de mai sus, respectiv, 8 ani închisoare, 3 ani şi 2 luni închisoare, 2 ani închisoare au fost contopite, fiind aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani  închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a (teza a II-a) şi b Cod penal.

În baza art. 36 alin 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, respectiv perioada de la 20.03.2007 la zi.

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor aplicate emise pentru condamnat şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate ca urmare a contopirii pedepselor.

S-a constatat că inculpatul este arestat in alta cauza.

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M.C., iar inculpatul Z.I. a fost obligat la plata sumei de 50 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În baza art. 118 alin 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit cu ramă rabatabilă încovoiată  şi cu lamă de lungimea de 20 cm, inscripţionată „ ANDUJAR SPAI” aflat în Camera de corpuri delicte a Judecătoria Braşov.

În baza art. 189, art. 191 alin 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu s-a dispus a fi avansată din fondurile  Ministerului de Justiţie în contul Baroului Braşov.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 23/24.09.2006, partea vătămată a mers la un club internet situat în gara Braşov pentru a-şi petrece timpul. Negăsind locuri, a ieşit, s-a întâlnit cu martora AG, pe care o cunoştea din vedere, şi căreia i-a cerut să meargă să îi cumpere două beri şi un suc. După ce a consumat cele două beri, s-a deplasat pe terasa interioară din incinta gării aşteptând să se elibereze locuri în sala de internet. Aici, a fost acostat de inculpat care i-a cerut să îi facă cinste cu bere. Fiind refuzat, inculpatul a scos din buzunarul de la haină un cuţit lung, i l-a aşezat părţii vătămate în piept, după care i-a introdus mâna în buzunarul de la geacă şi i-a sustras portofelul în care se găseau cartea de identitate şi suma de 50 lei.

Imediat după ce inculpatul s-a îndepărtat, partea vătămată a cerut ajutorul unui lucrător de poliţie care intrase în gară şi împreună au plecat în căutarea inculpatului, care, observându-i, a  aruncat portofelul sustras. Ajunşi lângă inculpat, agentul de poliţie a ridicat portofelul şi verificând conţinutul acestuia a găsit doar cartea de identitate aparţinând părţii vătămate.

Inculpatul a fost condus la postul de poliţie, iar în urma controlului corporal, asupra sa a fost găsit un cuţit cu mâner de culoare maro cu negru cu lamă rabatabilă încovoiată cu o lungime de 20 cm.

La individualizarea judiciară a pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, prima instanţă de fond a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă fixate de art. 211 al. 2 şi 21 Cod Penal, (închisoarea de la 7 la 20 de ani), gradul ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, respectiv, din aceea că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală săvârşind fapta într-un loc public şi prin folosirea unui cuţit pe care-l avea asupra sa, asigurându-şi astfel reuşita acţiunii de sustragere a bunului de la partea vătămată, de persoana inculpatului cunoscut cu multiple antecedente penale, precum şi atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul soluţionării cauzei, recunoscând parţial săvârşirea faptei.

Instanţa a reţinut în sarcina inculpatului şi starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a Cod Penal, faţă de condamnarea acestuia la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.2413/29.09.2005 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin neapelare la data de 19.10.2005, inculpatul fiind  arestat la 11.04.2005 şi liberat condiţionat la data de 9.05.2006, rămânându-i neexecutat un rest de 154 de zile.

Întrucât fapta din data de 23/24.09.2006, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, a fost comisă de inculpat până la împlinirea duratei pedepsei şi reţinând de asemenea că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de 154 de zile, instanţa, în baza art. 61 Cod penal, a revocat liberarea condiţionată şi a contopit restul neexecutat cu pedeapsa care a aplicat-o prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea.

De asemenea, instanţa a reţinut în sarcina inculpatului şi starea de recidivă postexecutorie  prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, având în vedere că din fişa de cazier judiciar a inculpatului a reieşit că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 116/26.03.1998 a Judecătoriei Braşov, fiind arestat la data de 27.01.1998 şi liberat condiţionat la 20.12.2000, cu un rest rămas neexecutat de 575 zile, pedeapsă considerată executată la data de 20.07.2002. Întrucât infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârşită la data de 23/24.09.2006, după considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare şi înainte de se împlini termenul de reabilitare judecătorească cu privire la această pedeapsă, instanţa a reţinut şi aplicarea prevederilor art. 37 lit. b Cod penal.

Întrucât prin schimbarea încadrării juridice a faptei se înţelege nu doar schimbarea calificării dintr-o infracţiune în alta, ci şi trecerea de la o formă a infracţiunii la alta,  de exemplu, din forma simplă în forma calificată, instanţa a apreciat că nu se impune a se reţine în sarcina inculpatului şi prevederile art. 211 alin 1 Cod penal, care incriminează tâlhăria în formă simplă, întrucât o infracţiune nu poate fi comisă şi în forma simplă şi în formă calificată. Infracţiunea fiind în sinteză o faptă incriminată de lege sub sancţiunea pedepsei, textul de lege incriminator este cel care fixează pentru fiecare infracţiune conţinutul ei abstract, definiţia dată fiecărei infracţiuni se găseşte în descrierea din dispoziţia incriminatoare, întrucât în ea sunt cuprinse toate datele şi condiţiile necesare pentru existenţa infracţiunii.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, port fără drept în loc public a unui cuţit, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Zaharia Ionel, instanţa a apreciat că această infracţiune nu mai subzistă din punct de vedere juridic întrucât posesia unui cuţit (cuţitul constituie „armă” în sensul art. 151 al. 2 Cod penal) atrage incidenţa agravantei infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 Cod Penal. În aceste condiţii, portul fără drept a unei arme nu există ca infracţiune autonomă, fiind absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie în formă agravată.

În acest sens instanţa a reţinut chiar prevederile art. 11 din Legea nr. 61/1991 care statuează că portul fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori  s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, constituie infracţiune numai dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că la termenul de judecată din data de 3.06.2008, partea vătămată S.M.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50 lei.

Pornind de la dispoziţiile art. 998 - 999 Cod civil, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului, care a contribuit la prejudicierea părţii vătămate prin deposedarea de suma de 50 lei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, care a criticat-o pentru nelegalitate (în privinţa încadrări juridice dată infracţiunii de tâlhărie) şi netemeinicie (relativ la schimbarea încadrării juridice dispusă de Judecătoria Braşov) şi inculpatul, care a solicitat reţinerea art.209 Cod penal şi nu a art.211 Cod penal, întrucât nu a folosit cuţitul.

Prin decizia penală nr.98/A/31.03.2009 a Tribunalului Braşov, ambele căi de atac au fost respinse în temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală.

Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că Judecătoria Braşov a efectuat o corectă analiza a probatoriului administrat în cauză, stabilind în mod judicios starea de fapt reţinută în sarcina inculpatului. În mod corect, s-a considerat că inculpatul se face vinovat de infracţiunea de tâlhărie în varianta în care a dispus condamnarea acestuia, deoarece elementul material al infracţiunii de tâlhărie a constat în acţiunea principală a inculpatului Z.I., de a sustrage  portofelul care se găsea în stăpânirea legitimă a părţii vătămate S.M.C., determinând producerea unui rezultat socialmente păgubitor pentru patrimoniul acesteia, constând în lipsirea părţii vătămate de prerogativele pe care legea i le recunoaşte în calitate de proprietar. Activitatea secundară a fost reprezentată de acţiunea inculpatului de a ameninţa partea vătămată, acţiune realizată prin arătarea unui cuţit şi aşezarea acestuia la gâtul părţii vătămate care nu a putut reacţiona din cauza temerii inspirate, potrivit propriei declaraţii. Legătura de cauzalitate este determinată de împrejurarea că fapta ilicită a inculpatului a determinat în mod direct prejudicierea părţii vătămate şi rezultă din chiar modalitatea de comitere a faptei. Eventualele contradicţii ale depoziţiilor martorilor, în ceea ce priveşte momentul în care inculpatul a utilizat actele de violenţă, nu au relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de tâlhărie, deoarece fapta este încriminată atât în situaţia în care făptuitorul foloseşte violenţa pentru deposedare cât şi dacă foloseşte violenţa după deposedare, aceasta pentru a-şi asigura sustragerea şi respectiv scăparea. În plus, în mod corect s-a reţinut comiterea infracţiunii în varianta agravantă, deoarece fapta a fost săvârşită de inculpat în timpul nopţii în jurul orei 4.00 şi  într-un loc public prin natura lui, respectiv în incinta gării Braşov, care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 152 lit. a) Cod penal.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a stabilit că fapta inculpatului se circumscrie art. 211 alin 2 lit. b, c, alin 21 lit. b Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. a şi b Cod penal, forma de bază a aliniatului 1 fiind implicită, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de port nelegal a unui cuţit în loc public, aceasta se include în forma agravantă a infracţiunii de tâlhărie, în varianta articolului 21 litera b Cod penal, astfel că nu mai poate subzista din punct de vedere juridic întrucât posesia unui cuţit, armă în înţelesul art. 151 al. 2 Cod penal, atrage pe cale de consecinţă incidenţa agravantei infracţiunii de tâlhărie prevăzute de art. 211 Cod penal, împrejurare în care portul fără drept a unei arme, nu există ca infracţiune autonomă, ea fiind absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie în formă agravată.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a reţinut că instanţa de fond a efectuat o corectă analiză  şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 Cod penal, stabilind în mod just cuantumul pedepsei aplicate, puţin peste minimul prevăzut de lege, fiind avute în vedere în mod corect circumstanţele reale ale faptei şi cele personale, ale inculpatului, respectiv, îndrăzneală pe care inculpatul a prezentat-o săvârşind fapta într-un loc public şi prin folosirea unui cuţit pe care-l avea asupra sa, asigurându-şi astfel reuşita acţiunii de sustragere a bunului de la partea vătămată, cât persoana inculpatului cunoscut cu multiple antecedente penale.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov  a invocat cazul de casare prev. de art.3859 alin.1 pct.17 Cod procedură penală, solicitând reţinerea alin.1 al art.211 Cod penal, precum şi menţinerea concursului de infracţiuni, arătând în motivare că infracţiunea tip, enunţată de art.211 alin.1 Cod penal, nu poate fi considerată ca fiind implicită ca urmare a reţinerii infracţiunii în formă agravantă; încadrarea juridică trebuie să fie clară şi accesibilă, aspect ce se realizează prin reţinerea formei de bază, definitorie pentru infracţiune, în încadrarea juridică pentru care se pronunţă soluţia de condamnare.

Cât priveşte includerea infracţiunii prev. de art.11 alin.1 din Legea nr.61/1991 în infracţiunea de tâlhărie, varianta agravantă a faptei săvârşite de o persoană având asupra sa o armă, nesocoteşte valorile sociale distincte ocrotite prin cele două incriminări: în cazul infracţiunii de tâlhărie se ocroteşte patrimoniul şi persoana, în timp ce prin infracţiunea reglementată de legea specială se au în vedere ordinea şi siguranţa publică; cele două infracţiuni se consumă la momente diferite – tâlhăria, în momentul deposedării victimei ca urmare a întrebuinţării violenţei, portul fără drept de cuţit este o infracţiune continuă,  cărei săvârşire începe în momentul pătrunderii persoanei astfel înarmate în spaţiul public, nu îşi pierde identitatea la momentul folosirii respectivei arme albe şi se continuă şi ulterior agresiunii efective exercitate asupra părţii vătămate, cuţitul continuând a fi purtat în incinta gării CFR până la identificarea agresorului şi scoaterea lui din incinta ce reprezintă spaţiul public.

Recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 Cod procedură penală, solicitând reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea dispoziţiilor art.72, art.74 lit. b, c Cod penal, având în vedere faptul că a recunoscut şi regretat fapta comisă.

Examinând recursurile formulate în raport de motivele invocate, Curtea reţine următoarele:

1. Recursul inculpatului, întemeiat pe dispoziţiile art.3859 pct.14 Cod procedură penală, urmează ca, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, să fie respins ca nefondat.

Instanţele de fond au analizat şi evaluat exhaustiv toate criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, iar cuantumul determinat este apt să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este precizat în dispoziţiile art.52 Cod penal. În mod temeinic, s-a ţinut seama de pericolul social al faptelor comise (rezultat din modalitatea concretă în care inculpatul a acţionat –într-un loc public, având asupra sa un cuţit, pe care l-a şi folosit, ameninţându-şi victima), dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului (recidivist, cu multiple condamnări anterioare pentru infracţiuni contra patrimoniului), astfel încât pedeapsa aplicată de prima instanţă pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie apare ca necesare prevenirii, educării şi reinserţiei acestuia în societate. În cauză nu sunt incidente circumstanţele atenuante indicate de  apărătorul inculpatului (art.74 lit. b, c Cod penal), prejudiciul cauzat părţii civile prin infracţiunea de tâlhărie nefiind recuperat, iar prezentarea inculpatului în faţa instanţei s-a datorat împrejurării că era deţinut în altă cauză.

2. Calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov este fondată pentru următoarele considerente:

Incriminând infracţiunea de tâlhărie prin dispoziţiile art.211 Cod penal, legiuitorul a cuprins în conţinutul alin.1 definiţia acestei fapte, prevăzând în alin.2, 21  şi 3 formele agravate ale acestei infracţiuni. Atunci când tâlhăria este comisă într-una din împrejurările arătate în menţionatele alineate, reţinerea şi a alin.1 la încadrarea juridică este necesară tocmai pentru că acesta explică noţiunea de tâlhărie; susţinerea conform căreia forma de bază a alin.1 ar fi implicită este inexactă cu atât mai mult cu cât, conform art.357 alin.1 Cod procedură penală, în caz de condamnare, dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă denumirea infracţiunii şi textul de lege în care se încadrează; or, raţiunea acestei reglementări rezidă tocmai în necesitatea ca hotărârile judecătoreşti, adresate, de regulă, nespecialiştilor, să fie clare şi accesibile. Este real că o infracţiune nu poate fi comisă şi în forma simplă şi în formă calificată, dar reţinerea alin.1 nu conduce la acest rezultat şi nici la dubla incriminare.

Drept urmare, sub acest aspect, se impune modificarea celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, prin reţinerea şi a alin.1, forma tip a infracţiunii de tâlhărie, la încadrarea juridică dată acestei fapte de Judecătoria Braşov.

Curtea constată că în mod greşit Judecătoria Braşov a procedat la schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de port fără drept în loc public a unui cuţit, prev. şi ped. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 şi tâlhărie, prev. şi ped. de art.211 alin.2 lit.b, c, alin.21 şi b Cod penal, aflate în concurs real, într-o singură infracţiune de tâlhărie. Cele două infracţiuni ocrotesc valori social distincte – ordinea şi siguranţa publică, respectiv, patrimoniul şi persoana; întrucât se consumă la momente diferite – deposedarea victimei prin sau urmată de folosirea violenţei psihice sau fizice, respectiv, faptă continuă, începută prin pătrunderea persoanei astfel înarmată în spaţiul public şi care durează până la identificarea agresorului şi scoaterea lui din mediul respectiv – nu se poate susţine că infracţiunea prevăzută de legea specială este absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie comisă de o persoană având asupra sa o armă; în acest din urmă caz, acţiunea secundară, constând în întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, se realizează cu mai mare uşurinţă de către făptuitorul care, ştiindu-se înarmat, capătă încredere sporită în reuşita acţiunii sale; legea specială incriminează şi sancţionează, ca infracţiune de pericol, simplul fapt că o persoană poartă, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, un cuţit, pumnal, şiş, box, castet ori alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire.

Aşa fiind, este incident în cauză cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.17 Cod procedură penală, motiv pentru care, în baza art.38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, admiţându-se recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, decizia penală nr.98/A/31.03.2009 a Tribunalului Braşov va fi casată în parte, iar sentinţa penală nr.1242/23.09.2008 a Judecătoriei Braşov va fi desfiinţată sub aspectul dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice mai sus precizată. Rejudecând în aceste limite, Curtea va înlătura din cuprinsul sentinţei primei instanţe această menţiune, reţinând săvârşirea de către inculpatul Z.I. a unui concurs de infracţiuni, în sensul celor expuse anterior.

Pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1242/23.09.2008 a Judecătoriei Braşov va fi descontopită, fiind repuse în individualitatea lor pedepsele de 8 ani închisoare, 3 ani şi 2 luni închisoare, respectiv, 2 ani închisoare.

Constatând că în actul de sesizare a Judecătoriei Braşov s-a consemnat că cele două infracţiuni pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.I. au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art.37 lit.a Cod penal, observând că în mod corect prima instanţă de judecată a reţinut şi starea de recidivă postexecutorie (art.37 lit. b Cod penal) faţă de condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr.116/26.03.1998 a Judecătoriei Braşov, considerentele acesteia fiind însuşite de instanţa de recurs şi cu privire la infracţiunea prev. şi ped. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991, în baza art.334 Cod procedură penală, se va proceda la schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte din infracţiunea prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal în infracţiunea prev. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal.

Întrucât probele administrate în cauză dovedesc fără putinţă de tăgadă împrejurarea că inculpatul, în timp ce se afla în incinta gării CFR Braşov, a avut asupra sa un cuţit, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept în loc public a unui cuţit, prev. şi ped. de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit. a, b Cod penal, astfel încât urmează a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni la pedeapsa de 6 luni închisoare. La individualizarea acesteia au fost avute în vedere dispoziţiile art.72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsă fixate de legea specială (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), gradul ridicat de pericol social concret dedus din împrejurările comiterii faptei, de persoana inculpatului, cunoscut cu multiple antecedente penale, precum şi de atitudinea procesuală pe care a avut-o pe parcursul soluţionării cauzei, recunoscând parţial acuzaţiile aduse.

Constatând că în mod corect Judecătoria Braşov a procedat la revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.2413/29.05.2005 a aceleiaşi instanţe, în baza art.61 Cod penal, pedeapsa stabilită prin prezenta decizie, de 6 luni închisoare, a fost contopită cu restul rămas neexecutat din această pedeapsă, de 154 de zile, urmând a fi aplicată pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

Menţinând dispoziţiile primei instanţe referitoare la descontopirea, în baza art. 449 Cod procedură penală, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 630/6.05.2008 a Judecătoriei Braşov, definitivă la data de 27.06.2008 prin decizia penală nr. 374/27.06.2008 a Tribunalului Braşov şi la repunerea în individualitatea lor a pedepselor componente (de 3 ani şi 2 luni închisoare, aplicată iniţial prin sentinţa penală nr. 1054/2007 a Judecătoria Braşov, pentru fapta comisă la data de 27.06.2006; de 2 ani închisoare, aplicată iniţial prin sentinţa penală nr. 1645/2007 a Judecătoriei Braşov pentru fapta comisă la data de 18.03.2007) şi constatând că infracţiunile comise de inculpat la data de 23/24.09.2006, ce formează obiectul prezentei cauze, sunt concurente cu infracţiunile săvârşite la datele de 27.06.2006 şi de 18.03.2007, în baza art.36 alin.2 rap la art.33 lit. a, art.34 lit.b Cod penal, pedepsele de 8 ani închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit. b, c, alin.21 lit.b cu aplicarea art.37 lit. a,b Cod penal şi de 6 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped.  de art.11 pct.1 din Legea nr.61/1991 cu aplicarea art.37 lit.a,b Cod penal au fost contopite cu pedepsele de 3 ani şi 2 luni închisoare şi de 2 ani închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr.630/06.05.2008 a Judecătoriei Braşov, urmând a aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate au fost menţinute.

În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului-inculpat, în sumă de 100 lei, s-a suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, s-a plătit Baroului Braşov, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art.192 alin.2,3 Cod procedură penală, recurentul-inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei, rămânând în sarcina acestuia.

Decizia penală nr. 658/R /9 octombrie 2009

Domenii speta

Spete similare