Contestaţie decizie de concediere

8.contestaţie decizie de concediere

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 14081/63/2010, SINDICATUL ADMINISTRAŢIEI PUBLICE FORŢA LEGII pentru reclamant E.C. a solicitat în contradictoriu cu intimat R.A.T. CRAIOVA  anularea deciziei de concediere nr. 1276/30 09 2010, obligarea intimatei la reîncadrarea pe postul deţinut şi la plata despăgubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate şi indexate pentru intervalul cuprins între data concedierii şi data reintegrării pe  post.

În motivare arată că a fost angajat al intimatei şi a îndeplinit funcţia de lăcătuş mecanic în cadrul secţiei 1 Atelier Întreţinere Reparaţii 2, iar prin decizia nr. 1276/30 09 2010 a fost concediat în temeiul art. 65 al. 1 C. muncii.

Consideră că adresa nr. 100/10215 din 13 09 2010 ca fiind nulă pentru că i s-a comunicat la o dată ulterioară celei la care trebuia să transmită în scris opţiunea cu privire la posturile oferite, care oricum nu au nicio legătură cu pregătirea sa profesională.

Potrivit art. 57 lit. a din CCM la nivel de unitate, în situaţia reducerilor de personal, se va aplica în primul rând reducerea posturilor vacante.

De asemenea, consideră că nu au fost corect criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, iar postul soţiei sale nu era vizat de o astfel de măsură.

Nu s-a avut în vedere nici calificarea superioară a sa în raport cu celălalt salariat, Dună Petrică.

Nu au fost respectate prevederile art. 30 din legea nr. 54/2003 şi art. 69 din C. muncii.

La data de 20 04 2011, reclamantul a formulat o serie de precizări cu privire la situaţia financiară a pârâtei, arătând că în ultimele 10 luni ale anului 2010 a înregistrat profit, astfel încât nu au fost respectate prevederile art. 65 CM.

Mai arată că adevăratele motive ale concedierii sunt legate de fapt de neacceptarea sa la a adera la noul sindicat condus de şeful secţiei.

 Intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii.

În dovedire a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în acest sens: decizia nr. 1276/30 09 2010 şi documentaţia ce a stat la baza emiterii sale.

Prin sentinţa nr. 7133/10.05.2011  instanţa a respins contestaţia reţinând următoarele:

 Prin decizia de concediere nr. 1276/30 09 2010 emisă de intimata s-a dispus încetarea în temeiul art. 65 alin. 1 CM, a contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, motivată de situaţia economico-financiară a societăţii.

Conform Art.65 din Codul muncii: (1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăţilor economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activităţii. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin.1.

 Într-o economie de piaţă operează ca principiu autonomia funcţională, fiind firesc să se reducă un anumit număr de salariaţi specificaţi, eventual pe categorii. Ulterior, funcţiile sau posturile care se reduc din schema de funcţiuni trebuie să se stabilească de către conducerea instituţiei sau unităţii publice în cauză.

În ceea ce priveşte adresa nr. 100/10215 din 13 09 2010, aceasta a fost comunicată prin poştă reclamantului, dar, acesta nu a primit-o, fiind lipsă de la domiciliu, astfel încât nu poate invoca propria culpă pentru a contesta nerespectarea termenului de opţiune cu privire la posturile vacante oferite.

În al doilea rând, reclamantul a refuzat în mod expres posturile oferite întrucât nu au nicio legătură cu pregătirea sa profesională, cu toate că disp. Art. 64 al. 1 din CM fac vorbire de compatibilitatea cu pregătirea sa profesională sau capacitatea sa de muncă.

Potrivit art. 57 lit. a din CCM la nivel de unitate, în situaţia reducerilor de personal, se va aplica în primul rând reducerea posturilor vacante.

Acest caz de neregularitate a concedierii nu este prevăzută de lege, conform disp. art. 76 C. muncii, ci de un contract colectiv de muncă; prin urmare, reprezintă un motiv de nulitate relativă, a cărui constatare depinde de dovedirea unei vătămări.

Ori, reclamantul ar fi putut invoca o vătămare numai dacă nu ar fi fost desfiinţate toate posturile vacante din unitate, ceea ce nu este cazul în speţa pendinte, întrucât în cele din urmă au fost desfiinţate toate posturile vacante din unitate, dar şi postul ocupat de reclamant. 

De asemenea, consideră că nu au fost corect aplicate criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, iar postul soţiei sale nu era vizat de o astfel de măsură.

Secţia din care face reclamantul are numai doi salariaţi, astfel încât este relativ facil a verifica în ce măsură au fost respectate criteriile de selecţie prevăzute de contractul colectiv.

Iniţial, celălalt salariat din secţie, era vizat de concediere, în raport de art. 57 pct. 4 din CCM, ca ulterior să se revină asupra acestei măsuri pe motivul că nu s-a putut dovedi o eventuală necompetenţă profesională a persoanei respective.

În aceste condiţii, reclamantul a fost încadrat la punctul 8, întrucât soţia sa era angajată pe postul de vataman în aceeaşi unitate, iar posturile de vatman au fost şi ele vizate de restructurare.

Astfel, reclamantul nu poate indica o eventuală neregularitate la aplicarea criteriilor prevăzute de art. 57 din CCM, instanţa nefiind în măsură să aprecieze mai mult decât angajatorul care dintre cei doi angajaţi ar da dovadă de o mai bună pregătire profesională.

Nici eventuala calificare superioară a reclamantului în raport cu celălalt salariat, Dună Petrică nu reprezintă un motiv suficient de anulare a măsurii de concediere în raport de criteriile prevăzute de art. 57 din CCM.

Disp. art. 30 din legea nr. 54/2003 nu au nicio legătură cu procedura concedierii, astfel încât nu poate fi invocat ca motiv de nulitate a acesteia.

 Procedura de consultare a sindicatelor astfel cum este prevăzută de disp. art. 69 din C. muncii a fost respectată de pârâtă, după cum reiese din înscrisurile depuse la filele nr. 26-30, reprezentantul SINDICATULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE FORŢA LEGII semnând de primire notificarea prin care era încunoştinţată de măsura concedierii.

În aceste condiţii, procedura de consultare a sindicatelor a fost efectuată, iar refuzul sindicatului de a participa la negocierile ulterioare nu poate constitui un motiv de neregularitate a acestei proceduri.

În ceea ce priveşte analiza economico-financiară pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, înregistrată la data de 13 12 2010, aceasta nu poate fi avută în vedere, întrucât s-a întocmit ulterior deciziei de concediere din 30 09 2010, astfel încât profitul obţinut de pârâtă ar putea fi justificat şi de măsurile de reorganizare ale pârâtei.

În ce măsură motivele concedierii ar fi sau nu legate de neaderarea reclamantului la noul sindicat condus de şeful secţiei reprezintă o situaţie de fapt care nu a fost dovedită de către reclamant.

Prin urmare, instanţa constată că în cauză au fost respectate dispoziţiile legale statuate de codul muncii în materia concedierii colective, precum şi celelalte prevederi din legislaţia în vigoare şi va dispune respingerea contestaţiei.

Având în vedere motivarea în fapt şi în drept de mai sus, instanţa urmează să respingă şi capătul de cerere privind reintegrarea şi implicit obligarea la plata despăgubirilor aferente.

1

Domenii speta

Spete similare