Fond funciar – nulitate parţială titlu

Dosar nr. 11991/215/2011

84. Fond funciar - nulitate partiala titlu

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILA Nr. 758/2012

Sedinta publica de la 09 Aprilie 2012

Asupra  recursurilor civile de fata:

La data de 20.04.2011, sub nr. 11991/215/2011, petenta T. Gh C.  în contradictoriu  cu intimatii Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar Goiesti, Comisia Judeteana de  aplicare a legilor fondului funciar Dolj si T. Gh I. a solicitat instantei anularea titlurilor de proprietate nr 14806/26.04.2010 si 1933/05.11.2004 in sensul radierii paratului T. I. de pe aceste titluri si emiterea unor noi titluri dor pe numele reclamantei.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este singura care a formulat cerere de reconstituire dupa tatal sau T. Gh., respectiv cererea nr 586/18.03.1991, fratele sau, paratul T. I. neformulând o asemenea cerere.

In ceea ce îl priveste pe paratul T. I., acesta a depus, prin Serviciul Registratura, întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea actiunii având ca obiect anularea titlului de proprietate nr 14806/26.04.2010 care a fost emis in baza unei sentinte judecatoresti , nr. 5764/02.04.2009 a Judecatoriei Craiova. In plus, reclamanta nu are interes in anularea acestui titlu de proprietate întrucât in cadrul acelei actiuni nu a invocat asemenea motive de nulitate. In ceea ce priveste anularea titlului de proprietate nr. 1933/05.11.2004, paratul a aratat ca nu exista niciun motiv de nulitate a acestui titlu de proprietate, in plus, reclamanta nu a contestat actele premergatoare emiterii acestui titlu,  a existat un mandat tacit din partea paratului.

Prin sentinta civila nr.19906/14.12.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova,  în dosarul nr. 11991/215/2011, a fost  respinsa exceptia lipsei de interes al reclamantei în promovarea actiunii invocata de pârâtul T. I. si exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de acelasi pârât si de  intimata Comisia Locala Goiesti .

A fost  admisa  actiunea privind pe petenta T. C., în contradictoriu cu intimatii Comisia judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj, Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Goiesti,T. Gh I.

A fost  dispusa anularea partiala a titlurilor de proprietate nr. 1933/05.11.2004  si nr. 14806/26.04.2010. in sensul radierii de pe aceste titluri a paratului T. Gh. I.

A  dispus emiterea unui nou titlu de proprietate în acest sens.

Pentru  a se pronunta astfel,  instanta  a retinut  ca, prin titlul de proprietate nr. 1933/05.11.2004 s-a reconstituit in favoarea reclamantei T. C. si paratului T. I. dreptul de proprietate pentru o suprafata totala de 2100 mp teren forestier, iar prin titlul de proprietate nr. 14806/26.04.2010 s-a reconstituit în favoarea acelorasi parti dreptul de proprietate pentru suprafata totala de 2,50 ha pe raza comunei Goiesti.

Instanta  a retinut ca acest din urma titlu a fost emis în baza sentintei civile nr 5764/02.04.2009 a Judecatoriei Craiova, irevocabila prin nerecurare, prin care a fost constatata nulitatea partiala a titlului de proprietate nr 1792/29.04.2004 emis initial pe numele T. C., T. I. si T, R. in sensul radierii de pe acest titlu a numitei T. R. ce nu are calitatea de mostenitor al autorului T. Gh.  si modificarii unor suprafete de teren cuprinse in titlul initial.

In aceste conditii, sustinerile pârâtilor T. I. si Comisia Locala Goiesti în sensul ca actiunea reclamantei în anularea acestui din urma titlu de proprietate emis in baza unei hotarâri judecatoresti  este inadmisibila apar ca neîntemeiate, de vreme ce, adevarat fiind faptul ca situatia de fapt si de drept retinuta de o instanta judecatoreasca in cadrul unei hotarâri judecatoresti nu mai pot fi repuse în discutie, nu mai putin adevarat este faptul ca aceste aspecte legate de îndreptatirea pârâtului T. I. la reconstituirea dreptului de proprietate dupa tatal sau nu au fost discutate în cadrul dosarului nr. 11991/215/2011 al Judecatoriei Craiova, astfel ca actiunea reclamantei în acest sens este perfect admisibila, reclamanta nefiind decazuta din dreptul de a solicita anularea titlului de proprietate sub acest aspect, actiune ce este imprescriptibila si neconditionata de atacarea actelor premergatoare emiterii titlului de proprietate,  asa cum sustin nefondat pârâtii.

In ceea ce priveste exceptiei lipsei de interes al reclamantei în anularea aceluiasi titlu de proprietate, invocata de paratul T. I. si motivata pe aceleasi aspecte legate de analizarea situatiei in cadrul unei sentinte judecatoresti, instanta a apreciat-o ca neîntemeiata, atât timp cât reclamanta justifica un interes legitim, actual, personal si nascut în anularea acestui titlu de proprietate motivat de faptul ca paratul nu a formulat cerere de reconstituire dupa autorul comun T. Gh.

Instanta  a retinut ca în  baza emiterii ambelor  titluri de proprietate s-a aflat doar  cererea reclamantei T. C. formulata la data de 18.03.1991 adresata Comisiei Locale Goiesti si înregistrata sub nr. 586  prin care aceasta a solicitat, în calitate de succesor  al lui T. Gh., decedat în anul 1972,  reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata totala de 2,81 ha , suprafata regasita in registrul agricol avându-l ca titular de rol pe autorul T. Gh. (f 57, 63).

Prin urmare, la baza emiterii acestor titluri de proprietate s-a aflat aceasta cerere de reconstituire formulata de reclamanta, paratul T. I. neformulând cerere de reconstituire, astfel cum a precizat Comisia Locala Goiesti,  cu atât mai mult cu cât nici macar în registrul de intrari-iesiri nu este înregistrata o asemenea cerere a pârâtului.

Potrivit art. 8 , al. 2 din Legea 18/1991 de prevederile acestei legi beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamânt în cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, în conditiile legii civile, mostenitorii acestora (...).

Totodata, dispozitiile art. 8, al. 3 din acelasi act normativ instituie principiul disponibilitatii care guverneaza materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regasesc în patrimoniul cooperativelor agricole de productie, astfel ca, în lipsa unei cereri formulate de persoana care se considera îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate proceda la o astfel de reconstituire.

In aceeasi ordine de idei, conform art. 13, alin. 2 din Legea 18/1991 mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

Nu exista nicio prevedere legala care ar permite stabilirea dreptului de proprietate din oficiu de catre instanta de judecata, fara a fi necesara formularea unei cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate adresata Comisiei Locale  de aplicare  a legilor fondului funciar.

In aceste conditii, având în vedere relatiile înaintate la dosarul cauzei de catre intimata Comisia Locala Goiesti potrivit carora paratul T. I. nu a formulat cerere de reconstituire dupa autorul sau T. Gh., cererea reclamantei de anulare a titlurilor de proprietate în sensul de a fi radiat de pe aceste titluri paratul T. I. apare ca întemeiata, acesta din urma nefacând dovada unei asemenea cereri adresate Comisiei Locale, invocând doar un mandat tacit dat surorii sale in acest sens.

In aceeasi ordine de idei, art. 9, al. 3  din Legea 18/1991 stabileste ca cererea se depune la primaria localitatii sau, dupa caz, la primariile localitatilor in a caror raza teritoriala se afla terenul pentru care urmeaza sa fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin posta, cu confirmare de primire (...) si nu direct în fata instantei de judecata, astfel încât, în lipsa unei astfel de cereri adresate comisiei locale reclamantul nu poate fi beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren solicitate prin prezenta actiune.

Prin urmare, pentru a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate in conditiile legislatiei fondului funciar este necesara formularea unei cereri depuse la comisia locala competenta , excluzându-se de legiuitor dobândirea acestui drept din oficiu. Ca atare, întreaga legislatie a fondului funciar este guvernata de principiul disponibilitatii.

Competenta de a primi, înregistra si propune sau nu spre validare apartine în exclusivitate primariei localitatii in a carei raza teritoriala se afla terenul-în cadrul careia s-a constituit comisia locala de aplicare a legilor fondului funciar Aceasta competenta este una exclusiva si nu alternativa.

 Dispozitiile art. 11 (1) din Regulamentul de aplicare a legii 18/1991 stabilesc: potrivit prevederilor legale, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulata de fiecare persoana îndreptatita, personal sau prin mandatar.

În conditiile în care pârâul s-ar fi considerat îndreptatit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetelor de teren în litigiu în conformitate cu dispozitiile legilor fondului funciar ar fi avut la dispozitie formularea unei astfel de cereri pana la data de 30.11.2005, potrivit art. 9 din Legea 18/1991 modificata. Comisiei Locale Goiesti i-ar fi revenit competenta de a verifica aceasta cerere si înscrisurile doveditoare in vederea propunerii Comisiei Judetene Dolj validarea sau invalidarea persoanei solicitante, Comisiei Judetene revenindu-i competenta de a solutiona contestatiile formulate de persoanele nemultumite de propunerile Comisiei Locale, astfel încât numai hotarârile Comisiei Judetene sunt supuse controlului instantei de judecata, nu si cererile de reconstituire formulate pentru prima data în fata instantei.

Totodata, conform art. 13, al. 2  din Legea 18/1991 mostenitorii care nu-si pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au gasit in circuitul civil, sunt socotiti repusi de drept in termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au apartinut autorului lor. Ei sunt considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

In ceea ce priveste insa aceasta cerere de reconstituire depusa la comisia locala în raza careia se afla terenul, instanta  a retinut ca aceasta poate fi formulata si prin intermediul unui mandatar, indiferent ca este comostenitor sau o alta persoana, însa în ceea ce priveste forma mandatului, acesta trebuie sa fie scris, nu neaparat autentic.

Prin exceptie însa este posibila existenta unui mandat tacit în cazul în care un comostenitor îndreptatit a fost trecut în cererea de reconstituire de catre un alt comostenitor fara ca primul sa îi fi dat un mandat expres, chiar verbal, daca acesta a acceptat consecintele juridice ce decurg din formularea cererii respective.

Contractul de mandat este un contract prin care o persoana numita mandatar se obliga sa încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane numita mandant care îi da aceasta împuternicire si pe care îl reprezinta (art. 1532 si urm. C.civ).

Contractul de mandat este un contract consensual care ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor , fara a fi supus vreunei forme speciale. Potrivit art. 1533 C.civ. mandatul poate fi expres (scris sau verbal) sau tacit.Mandatul tacit rezulta din împrejurari de fapt care fac neîndoielnica intentia pârtilor .

Pe cale de consecinta, cum în aceasta materie este posibila existenta unui mandat tacit între comostenitori în cazul în care cererea de reconstituire a fost formulata de unul dintre acestia, însa in aceasta cerere este mentionat si celalalt comostenitor, instanta  a apreciat  ca nefondate sustinerile pârâtului T. I. în sensul prezumtiei existentei unui mandat tacit acordat surorii sale, reclamanta în cauza, atât timp cât din cererea de reconstituire formulata de reclamanta (f 57) reiese indubitabil ca aceasta a fost formulata numai în nume propriu, pe aceasta cerere nefiind mentionat si pârâtul pentru a se putea deduse existenta unui mandat tacit între comostenitori.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs atât recurenta intimata  Comisia  Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Goiesti cât si  recurentul intimat  T. Gh. I., criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

În recursul formulat de recurentul T. Gh.I.,  s-a aratat ca prima  instanta a interpretat si aplicat gresit prevederile legale incidente.

Recurentul a sustinut  ca  actiunea ce a  format obiectul dosarului nr.11028/215/2008 a avut acelasi obiect-nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate si a privit aceleasi parti, iar sentinta civila nr.5764/02.04.2009 al Judecatoriei Craiova a intrat în puterea lucrului  judecat si nu mai poate fi modificata .

Desi au fost invocate prin întâmpinare doua exceptii, prima instanta nu s-a pronuntat asupra acestora prin încheiere de sedinta sau în sedinta publica din data de 14 12 2011, înainte de acordarea cuvântului asupra fondului, cu consecinta încalcarii dis part 137 alin 1 si 2 C proc civ si a lipsirii reclamantului de posibilitatea administrarii probatoriilor vizând fondul cauzei.

Cu privire la interpretarea primei instante referitoare la lipsa unui mandat tacit dat de catre recurent surorii sale, T. C., recurentul a aratat ca este gresita, întrucât nu exista o alta motivatie a existentei certificatului de nastere atasat  cererii de reconstituire.

Recurentul a mai sustinut ca, desi obiectul dedus judecatii îl constituie nulitatea absoluta partiala a titlurilor de proprietate nr.14806/26.04.2010 si nr.1933/05.11.2004, prima  instanta, atât în considerente, cât si în dispozitiv a retinut anularea partiala a titlurilor de proprietate, schimbând în totalitate obiectul dedus judecatii.

Recurenta Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Goiesti  a aratat ca prin întâmpinarea depusa  a invocat faptul ca titlul de proprietate nr.14806/2010 a carui nulitate se solicita, a fost emis în  baza hotarârii judecatoresti definitive si irevocabile nr.5764/2009, pronuntata de Judecatoria Craiova,  în dosarul nr.11028/215/2008, prin care instanta a retinut si a dispus emiterea unui nou titlul de proprietate, fapt ce nu mai poate fi contrazis printr-o alta hotarâre data de aceeasi instanta.

Mai mult decât atât, reclamanta a fost parte în celalalt dosar, a fost prezenta la toate termenele de judecata si ar fi putut sa  solicite instantei, printr-o cerere reconventionala, nulitatea titlului de proprietate.

Recurenta  a aratat ca reclamanta nu  a respectat conditiile legale imperative pentru parcurgerea procedurii administrative în fata comisiei locale, respectiv nu a formulat contestatie împotriva actelor premergatoare emiterii titlurilor de proprietate, acte care nu au fost contestate, adresându-se direct instantei de judecata.

Obiectul cauzei l-a constituit nulitatea titlurilor de proprietate nr. 14806/26.04.2010 si nr.1933/05.11.2004, iar instanta a dispus anularea acestor titluri, desi pentru titlul de  proprietate nr.1933/05.11.2004, actiunea este prescriptibila, deci  în mod gresit prima instanta  a calificat obiectul dedus judecatii ca fiind anulare pentru acest titlu de proprietate.

Recurenta invoca, în temeiul art.166 C.pr.civ., exceptia puterii de lucru judecat, exceptie  pe care prima instanta , în baza rolului activ ar fi trebuit  sa o invoce din oficiu.

Analizând recursurile formulate, prin raportare la dispozitiile art.3041 C.pr.civ., la actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata ca nu sunt fondate,urmând a le respinge, pentru urmatoarele considerente;

Prin cererea de chemare în judecata, reclamanta T. C. a solicitat sa se constate nulitatea absoluta partiala a celor doua titluri de  proprietate (emise pe numele sau si al pârâtului T. I., în calitate de mostenitori ai defunctului T.Gh.), în ceea ce priveste mentionarea ca titular a numelui pârâtului.

A mai solicitat obligarea  celor doua comisii sa emita noi titluri  în care doar reclamanta sa fie trecuta în calitate de mostenitor al defunctului T. Gh.

În fapt, reclamanta si-a motivat actiunea pe împrejurarea ca a fost singura mostenitoare a autorului  care a formulat cerere  de reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991. Cu toate acestea,  în mod eronat pe cele doua titluri  a fost mentionat si fratele sau, T. I., desi acesta nu a depus cerere, conform prevederilor art.8 si 9 alin.3 din Legea nr.18/1991.

În drept, reclamanta si-a întemeiat actiunea pe dispozitiile art.III alin.1 lit.a si alin.2 din Legea nr.167/1997.

În raport de terminologia juridica folosita de reclamanta, de cuprinsul cererii de chemare în judecata, starea de fapt si de drept descrisa, de natura dreptului ce se doreste a fi ocrotit si scopul urmarit prin promovarea actiunii, nu exista nicio îndoiala ca actiunea de fata este una prin care se tinde la constatarea nulitatii absolute a celor doua  titluri de proprietate în ceea ce-l priveste pe pârât, mentionat ca titular si obtinerea unor noi titluri în care sa figureze ca titulara numai reclamanta. Motivul de nulitate absoluta invocat este acela al lipsei îndreptatirii pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate datorita nerespectarii dispozitiilor legale care impun formularea unei cereri adresate comisiei locale.

Prima instanta a analizat si solutionat cererea de chemare în judecata în limitele fixate de reclamant, dând o rezolvare corecta raportului juridic litigios dedus judecatii.

În aceste conditii, este lipsita de relevanta si de consecinte juridice împrejurarea ca în dispozitivul hotarârii judecatoresti s-a folosit impropriu termenul de "anulare", ce desemneaza o cauza de nulitate relativa.

În plus, se retine ca nu exista nicio  deosebire, din punct de vedere al efectelor juridice produse, între nulitatea absoluta si cea relativa, ambele având drept consecinta desfiintarea retroactiva a titlului de proprietate.

Prin urmare, Tribunalul constata ca nu sunt  întemeiate criticile comune din cele doua recursuri referitoare la calificarea si analizarea gresita a actiunii de catre prima instanta, cu schimbarea obiectului dedus judecatii.

Nefondate sunt si criticile invocate în ambele recursuri, ce vizeaza încalcarea institutiei autoritatii de lucru  judecat si pierderea dreptului reclamantei de a solicita anularea titlului de proprietate nr.14806/2010.

Nu pot fi retinute nici exceptia autoritatii de lucru judecat si nici prezumtia puterii de lucru judecat.

Actiunea anterioara a avut  o cauza juridica diferita si anume neîndreptatirea la reconstituirea dreptului de proprietate a celei de-a treia persoane mentionate pe titlul emis initial, 1782/2004, T. Gh.R., dat fiind ca aceasta nu avea vocatie succesorala fata de autorul reconstituirii, T. Gh. Observând  cuprinsul sentintei civile nr.5764/2009 a Judecatoriei Craiova se constata nu numai ca în cauza respectiva nu s-a invocat motivul de nulitate din prezenta actiune ( care îl constituie lipsa îndreptatirii celei de-a doua persoane mentionate  pe titlu, T. I., datorita neformularii cererii de reconstituire), dar si ca în litigiul anterior analiza si cercetarea judecatoreasca s-au circumscris  si limitat la pretentia si fundamentul invocate în respectiva actiune, neantamându-se în nici un fel starea de  fapt si de drept din cererea de fata.

De aceea, reclamanta are dreptul de a investi  instanta judecatoreasca cu prezenta actiune, ce se întemeiaza pe un alt motiv de nulitate absoluta, neputându-i-se opune puterea lucrului judecat, deoarece nu poate fi vorba de repunerea în discutie a unei chestiuni litigioase transate prin hotarâre judecatoreasca irevocabila.

Nici principiul stabilitatii juridice si nici neexercitarea dreptului la actiune de catre reclamanta în cadrul litigiului anterior ( invocate în motivele de recurs) nu-i pot aduce atingere dreptului acesteia de acces la instanta al  si la un proces echitabil, reglementat de  normele europene, ce au devenit parte integranta din dreptul national.

Pe de alta parte, dreptul la actiunea în constatarea nulitatii absolute este un drept imprescriptibil extinctiv, ceea ce înseamna ca titularul poate sa îl exercite oricând.

Este adevarat ca reclamanta avea  posibilitatea exercitarii acestuia în cadrul litigiului anterior, însa acesta era o simpla optiune, iar neurmarea unei cai  pentru care o parte are un drept de optiune nu poate conduce la pierderea exercitarii dreptului însusi.

Nici criticile din recursul pârâtului referitoare la modalitatea gresita de analizare si de solutionare a celor doua exceptii, odata cu fondul cauzei, cu toate ca au fost invocate prin întâmpinare si ar fi trebuit solutionate înainte de intrarea în dezbaterile asupra fondului, nu sunt apte sa conduca la reformarea sentintei.

Faptul ca instanta  nu s-a pronuntat separat prin încheierea de sedinta ori înainte de acordarea cuvântului pe fond asupra acestora, ci a ales sa le analizeze si sa le solutioneze în cadrul hotarârii judecatoresti, nu este de natura sa aduca nicio vatamare recurentului si sa atraga nelegalitatea sentintei, de vreme ce ele au fost puse în discutia partilor, respectându-se principiul contradictorialitatii si al dreptului  la aparare, li s-a dat o dezlegare juridica corecta (analizata si de instanta de recurs cu prilejul criticii anterioare), iar nerezolvarea lor cu prioritate nu a impietat asupra administrarii probele ce vizau fondul cauzei.

Cât priveste motivul de recurs legat de fondul cauzei si care se refera la aprecierea si interpretarea eronata a probatoriului cauzei, din care  rezulta, contrar celor retinute de instanta,  existenta mandatului tacit, se au în vedere urmatoarele:

Dispozitiile art.8 alin.3, art.9 alin.3 din Legea nr.18/1991, precum si dispozitiile art.11 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.18/1991, conditioneaza stabilirea  dreptului de proprietate de formularea unei cereri scrise, adresate  comisiei locale de aplicare a legii fondului  funciar.

Dispozitiile legale aratate au caracter imperativ, ceea ce înseamna ca reconstituirea dreptului de proprietate nu se poate face în lipsa unei cereri scrise, iar emiterea  actelor de reconstituire cu nerespectarea cerintei legale imperative este sanctionata cu nulitatea absoluta.

Cum legea speciala nu contine prevederi exprese legate de formularea cererii de reconstituire în mod  personal, devine aplicabil dreptul comun  în materie,  în sensul ca este posibila formularea ei si prin intermediul unui  mandatar.

Posibilitatea formularii unei cereri scrise de reconstituire, prin mandatar, exista doar în situatia în care în cuprinsul  cererii este mentionat si numele unei alte  persoane, în calitate de beneficiar al reconstituirii. În lipsa unei astfel de mentiuni, nu suntem în prezenta unei cereri scrise, formulate prin mandatar si, prin urmare, nu este îndeplinita conditia legala a formei scrise a solicitarii de retrocedare.

Aceasta este si situatia din speta.

Cum în cererea adresata de reclamanta  comisiei locale nu este mentionat si numeste recurentului-pârât nu putem vorbi de o cerere formulata de acesta din urma, prin mandatar.

În aceste conditii, este lipsita de relevanta dovedirea existentei unui mandat tacit între parti în vederea învestirii comisiei locale, de vreme ce aceasta sesizare nu a fost realizata în forma scrisa prevazuta de lege de catre  recurent.

De altfel,  în cauza nici nu s-a facut dovada unor împrejurari de fapt din care sa rezulte în mod neîndoielnic acordul de vointa al partilor de  a încheia un contract de mandat.

Simpla atasare a certificatului de nastere al recurentului la cererea de reconstituire nu poate avea semnificatia neechivoca a unui mandat tacit, putând fi realizata si în scopul aducerii la cunostinta comisiei a existentei mai multor mostenitori, în scopul conexarii cererilor acestora si a facilitatii derularii procedurii de retrocedare.

Recurentul  a mai invocat, în sprijinul dovedirii mandatului tacit, faptul folosirii si lucrarii împreuna cu intimata a  terenului reconstituit.

Dincolo de faptul ca aceasta sustinere nu este dovedita prin probele  administrate în cauza, ea nici nu poate conduce la concluzia  unei încredintari a mandatului, de catre recurent, intimatei-reclamante, ci doar la ideea unei acceptari tacite a mandatului de catre recurent, împrejurare care ar fi avut relevanta doar în situatia în care s-ar  contesta acordul de vointa al pârâtului, iar nu al reclamantei. Or, în speta, reclamanta, invocând faptul ca pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire, contesta implicit încredintarea mandatului de catre acesta si acordul sau de vointa pentru încheierea contractului de mandat.

Se mai retine ca, împrejurarea lucrarii terenului de catre recurent nu poate  avea semnificatia neechivoca a realizarii unui mandat tacit pentru formularea cererii de reconstituire.

Astfel, luarea în stapânire a terenului de catre recurent se putea face si în temeiul unei simple conventii încheiate între parti privind lucrarea terenului.

În ceea ce priveste critica referitoare la faptul ca reclamanta nu a formulat contestatie împotriva actelor premergatoare, Tribunalul are în vedere retinerea justa si necombatuta a primei instante potrivit careia dreptul la actiunea în  constatarea nulitatii titlului emis în favoarea persoanei neîndreptatite la reconstituire este distinct si neconditionat de exercitarea sau neexercitarea  dreptului recunoscut de Legea nr.18/1991 de a formula plângere împotriva actelor premergatoare emiterii titlului  de proprietate.

De aceea, actiunea în constatarea nulitatii, fiind imprescriptibila, poate fi formulata oricând, reclamanta neputând fi considerata decazuta din dreptul de a invoca un motiv de nulitate absoluta  prin faptul ca nu a urmat calea contestarii actelor premergatoare.

În consecinta, fata de cele mai sus expuse, recursurile se vor respinge ca nefondate, în temeiul dispozitiilor art.312 C.pr.civ.

În temeiul art.274 C.prc.cvi., fiind în culpa procesuala, vor fi obligati recurentii  în solidar  catre  intimata Temelie Constanta la 500 lei cheltuieli de judecata , reprezentând onorariu de avocat.

8

Domenii speta

Spete similare