Potrivit art. 3 din Decr. nr. 167/1958, dreptul la acţiune din raporturile ce izvorăsc din asigurare este de 2 ani

151 Prescriptii

Potrivit art. 3 din Decr. nr. 167/1958, dreptul la actiune din raporturile ce izvorasc din asigurare este de 2 ani. 

Conform art. 7, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.

Dreptul la actiune al pârâtului s-a nascut la data cunoasterii prejudiciului, respectiv la data la care instanta s-a pronuntat asupra actiunii în regres a asiguratorului CASCO, reclamantul putând sa formuleze si cererea de chemare în garantie în cadrul acelui litigiu.

Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 8302/215/2011, decizia nr. 559/2012

Asupra cauzei de fata  deliberând asupra recursului declarat împotriva  sentintei nr. 1583/01.02.2012 constata urmatoarele :

Prin Sentinta Comerciala nr.2590/9.02.2011 pronuntata în dosarul nr.5489/215/2010 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC A T A SA Ploiesti împotriva pârâtului DPF.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 50074,84 lei cu titlu de despagubiri si a dobânzii legale calculate de la data  de 22.02.2010, pâna la plata efectiva  a despagubirilor.

A fost disjunsa cererea de chemare în garantie formulata de catre pârât împotriva Societatii de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 16.03.2011 prin care se  solicita  a fi obligata la plata sumei cu titlu de despagubire materiale si a  cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, se sustine ca în momentul producerii evenimentului rutier, a fost avariat autoturismul marca Opel cu serie de sasiu nr. WOLOTGF0815067050, avea asigurare valabil încheiata cu Societatea de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova, polita de asigurare RCA nr. 693597, polita valabila pe perioada 21.10.2006 - 20.10.2007.

Mai arata ca i-a înmânat asigurarea numitului M P, care nu i-a restituit-o si acesta a refuzat sa îsi repare autoturismul pe asigurarea reclamantului, preferând asigurarea CASCO, deoarece în aceste conditii a putut sa-si înlocuiasca si alte subansamble si piese neavariate în accidentul de circulatie.

În drept, si-a întemeiat cererea pe disp. art. 60 si urm. C.P.CIV.

În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrata.

Prin întâmpinare, Societatea de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova, a solicitat respingerea actiunii si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aratând ca autoturismul din litigiu apartine numitei D A M, precum si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, aratând ca evenimentul rutier s-a petrecut la data de 21.02.2007, vinovat de producerea acestuia fiind reclamantul.

În scop probator s-a solicitat atasarea dosarului nr. 5489/215/2010 si a depus dosarul de daune auto 07/166/1043/FR-196/AAF.

Prin sentinta nr. 1583/01.02.2012 pronuntata în dosar nr. 8302/215/2011 Judecatoria Craiova a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active, a respins  exceptia prescriptiei dreptului la actiune, a admis actiunea formulata de pârâtul DPF, împotriva chemate în garantie Societatea de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova, si a obligat  pârâta la plata sumei de 50074 lei cu titlu de despagubiri si  la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2612,48 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut  ca la data de 20/21.02.2007, a avut loc un accident rutier în urma caruia a fost avariat autoturismul cu numarul de inmatriculare B-19494, asigurat la SC ATA SA, in baza contractului de asigurare CASCO nr.  2061015.

Din adresa emisa de S.P.R. Dolj la data de 23.02.2007 si ordonanta din 12.07.2007  dispusa de Parchetul  de pe linga Judecatoria Craiova in dosar nr. 3035/P/2007 rezulta ca evenimentul rutier s-a produs din vina pârâtului, care, in timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare DJ-78-ALE pe str. Amaradia din Craiova, fara a poseda permis de conducere, a intrat  in coliziune cu auto cu nr. de inmatriculare B-19494, care era stationat.

În speta persoana prejudicata si-a reparat prejudiciul cauzat de catre D P, în baza asigurarii CASCO.

În calitate de asigurator, reclamanta a suportat contravaloarea reparatiilor efectuate la autoturismul avariat, achitând suma de 50.074,84 lei catre asiguratul acesteia.

Având în vedere existenta dreptului la regres apartinând asiguratorului în baza art. 22 din Legea 136/1995, precum si indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, prin Sentinta Comerciala nr.2590/9.02.2011 pronuntata în dosarul nr.5489/215/2010, instanta a  admis actiunea formulata de reclamanta SC A T A SA Ploiesti împotriva pârâtului DPF.

Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 50074,84 lei cu titlu de despagubiri si a dobânzii legale calculate de la data  de 22.02.2010, pâna la plata efectiva  a despagubirilor, daune efective, stabilite ca urmare a efectuarii reparatiilor la autoturismul avariat rezultate din factura fiscala nr.159534 si devizele privind valoarea reperelor înlocuite, a manoperei precum si costul tractarii autovehiculului dovedite de catre reclamanta.

În momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul marca Opel condus de catre reclamantul în cauza cu serie de sasiu nr. WOLOTGF0815067050, avea contract de asigurare asigurare încheiat cu Societatea de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova, conform politei de asigurare RCA nr. 693597, valabila pe perioada 21.10.2006 - 20.10.2007.

Asiguratorul RCA, chemat în garantie de catre pârât a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aratând ca autoturismul din litigiu nu apartine acestuia, neexistând identitate între titularul dreptului de a cere despagubiri în temeiul politei RCA si titularul dreptului la actiune.

Instanta a respins  exceptia lipsei calitatii procesuale a reclamantului întrucât nu prezinta relevanta calitatea de proprietar al autovehiculului ci  calitatea  de beneficiar al asigurarii  în conditiile în care a fost stabilita vinovatia reclamantului în producerea accidentului,

Cât priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, dat fiind caracterul subsidiar al cererii de chemare în garantie fata de actiunea principala, a retinut ca nu se aplica termenul special de prescriptie prevazut pentru raporturile de asigurare de art.3 alin.2 din D167/1958, ci termenul general de prescriptie de 3 ani care începe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba cât si pe cel care raspunde de ea (art.3 alin.1 coroborat cu art.8 din Decretul 167/1958). Din acest motiv actiunea reclamantului nu s-a prescris.

În cadrul asigurarii de raspundere civila, pentru a fi angajata raspunderea contractuala a societatii de asigurare este necesar ca în prealabil, obligatia de plata a despagubirilor sa fie  stabilita în sarcina asiguratului, ca urmare a stabilirii raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Potrivit art. 44 din Legea 136/1995 ,,asiguratorul plateste despagubirea nemijlocit celui pagubit în masura în care acesta nu a fost despagubit de asigurat(...)despagubirea se plateste asiguratului în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit pe cel pagubit".

De asemenea potrivit art.49 coroborat cu art. 50 din L136/1995, dispun ca ,,asiguratorul acorda despagubiri în baza contractului  de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule. Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces".

Având în vedere considerentele de fapt, în temeiul prevederilor art. 44 si art. 49 din L 136/1995, instanta a obligat Societatea de asigurari G reprezentata prin Regionala Sud-Vest Craiova, la plata sumei de 50074 lei cu titlu de despagubiri catre parâtul DPF.

Împotriva sentintei 1583/2012 a declarat recurs  chemata în garantei G A SA, solicitând admiterea, retinerea cauzei spre rejudecare si pe fond respingerea cererii de chemare în judecata .

În motivare, recurenta arata ca instanta de fond a respins exceptia  prescriptiei dreptului material la actiune în raport cu termenul special de 2 ani în materie de asigurari, având în vedere ca cererea  de chemare în garantie a fost formulata la data de 05.01.2011, în conditiile în care actiunea a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 22.02.2010, adica dupa 1 an, având în vedere ca riscul asigurat s-a produs la 21.02.2007, iar pârâtul a formulat cererea la data de 05.01.2011, adica dupa aproape 4 ani de la data producerii riscului asigurat.

A sustinut ca instanta de fond, desi admite cererea de chemare în garantie ca fiind facuta de asigurat în baza unui contract de asigurare, când analizeaza exceptia invocata cu privire la prescriptia dreptului material la actiune se contrazice spunând ca termenul general de prescriptie este de 3 ani, nu termenul special de 2 ani prevazut în materie de asigurari. Or, pârâtull  DPF avea cunostinta atât  despre paguba cât si despre cel care raspunde de ea înca de la data de 21.02.2007, data evenimentului.

În ceea ce priveste tardivitatea formularii cererii de chemare în garantie, pârâtul reclamantul avea posibilitatea sa depuna cererea odata cu întâmpinarea.

Instanta de fond nu a tinut cont de faptul ca prescriptia extinctiva reprezinta un mijloc de stingere a dreptului la actiune în sens material, prin executarea dreptului la actiune de catre titularul acestuia, în termenul prevazut de lege, aceasta constituind o sanctiune juridica pentru neglijenta creditorului.

La termenul din 25 iunie 2012 intimata SC A T A SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, respingerea exceptie prescriptiei dreptului material la actiune si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei.

A aratat ca în mod corect instanta de fond a retinut caracterul subsidiar al cererii de chemare în garantei fata de actiunea principala.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, instanta constata ca acesta este nefundat.

În cauza, recurenta critica hotarârea Judecatoriei Craiova în ceea ce priveste modul de solutionare a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune al persoanei vinovate de producerea pagubei, respectiv a pârâtului DPF.

Starea de fapt retinuta de instanta de fond nu este contestata, tribunalul retinând ca la data de 20/21.02.2007, în timp ce conducea autoturismul marca Opel cu nr. de inmatriculare DJ-78-ALE pe str. Amaradia din Craiova, pârâtul a  intrat  in coliziune cu auto cu nr. de inmatriculare B-19494, care era stationat. Posesorul autoturismului avariat si-a reparat prejudiciul cauzat de catre D P în baza asigurarii CASCO încheiate cu SC A T A SA, care, la data de 22.02.2010, s-a îndreptat cu actiune în regres împotriva pârâtului  D Acesta a solicitat prin întâmpinarea formulata la data de 22.11.2010 citarea în cauza a SC G, societate la care era asigurat autoturismul pe care îl conducea în momentul producerii accidentului. La data de 05.01.2011 a formulat si cerere de chemare în garantie împotriva asiguratorului, cerere disjunsa prin sentinta nr. 2590/09.02.2011 si înregistrata în dosar nr. 8302/215/2011.

Tribunalul constata ca  exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost corect solutionata de catre instanta de fond.

Potrivit art. 3 din Decr. nr. 167/1958, dreptul la actiune din raporturile ce izvorasc din asigurare este de 2 ani.  Conform art. 7, prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita. Or, în cauza, dreptul la actiune al pârâtului s-a nascut la data cunoasterii prejudiciului, respectiv la data la care instanta s-a pronuntat asupra actiunii în regres a asiguratorului CASCO, reclamantul putând sa formuleze si cererea de chemare în garantie în cadrul acelui litigiu. Sustinerile recurentei conform carora pârâtul a avut cunostinta de existenta pagubei de la data producerii accidentului  nu pot fi retinute, deoarece pârâtul nu avea nici o actiune împotriva chematei în garantei pâna la momentul la care era obligat sa repare prejudiciul cauzat. Orice actiune anterioara i-ar fi fost respinsa ca lipsita de interes si calitate, prejudiciul nefiind determinat si stabilit în sarcina sa.

În consecinta, retinând caracterul nefondat al recursului, tribunalul va dispune respingerea acestuia.

Domenii speta

Spete similare