Decizie debit pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, urmare a săvârşirii unei infracţiuni de către beneficiar,de la data primei plăţi, derogare de la termenul general de prescripţie

ASIGURĂRI SOCIALE

Decizie debit pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, urmare a săvârşirii unei infracţiuni de către beneficiar, de la data primei plăţi, derogare de la termenul general de prescripţie

- Legea nr. 263/2010, art.179, art. 180

- Codul de procedură penală, art. 319

Apelanta a fost beneficiara unei pensii de invaliditate la baza căreia a fost avută în vedere o adeverinţă care în urma unui control s-a constatat că nu corespunde realităţii, că aceasta nu a lucrat în cadrul societăţii emitente. A fost formulată o plângere penală iar în cadrul dosarului penal s-a emis o ordonanţă de clasare cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale, potrivit căreia apelanta a indus în eroare Casa Judeţeană de Pensii în momentul depunerii adeverinţei, că infracţiunea de înşelăciune săvârşită a fost instantanee.

Adeverinţa a fost desfinţată cu constatarea că nu cuprinde menţiuni reale, or, câtă vreme art. 180 din Legea nr. 263/2010 a instituit o procedură specială de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, urmare a săvârşirii unei infracţiuni, derogatorie de la termenul general de prescripţie de 3 ani, de la data primei plăţi, în mod corect instanţa de fond a respins contestaţia, decizia de debit fiind emisă cu respectarea acestor prevederi legale.

Nu a impus legiutorul existenţa unei hotărâri de condamnare, ci doar să reiasă că a fost săvârşită o infracţiune în urma căreia să se fi încasat necuvenit drepturi. În măsura în care putea apelanta solicita continuarea cercetărilor pentru a se dovedi că nu se face vinovată de acuzaţia adusă, dar nu a urmat un astfel de demers, apărările sale au fost apreciate ca neîntemeiate.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia civilă nr. 154 din 5 martie 2020

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 26.11.2019, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2019, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea (C), CNP (...), cu domiciliul în (...) în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), cu sediul în (...).

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Contestatoarea (C) a fost înscrisă la pensie de invaliditate in baza deciziei cu nr. (...)/17.11.2000, începând cu data de 01.10.2000. În susţinerea cererii sale de pensionare aceasta a prezentat, printre altele, adeverinţa (...)/18.08.1990 emisă în numele (Societate). În urma unui control efectuat de intimată în 2017, continuatorul în drepturi a (Societate) nu a mai confirmat conţinutul adeverinţei mai sus menţionate, iar intimata a emis decizia de încetare a pensiei de invaliditate cu nr. (...)/30.10.2017 şi decizia de înființare debit nr. (...)/07.11.2017, pentru suma de 15260 lei, pentru perioada 01.11.2014 – 31.10.2017.

Aceasta şi-a însuşit aceste decizii şi a încheiat cu intimata un angajament de plată pentru suma de 15260 lei, începând cu 01.03.2018.

 Prin Ordonanţa emisă în acest dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de înşelăciune şi uz de fals, raportat la art. 16 alin. 1 lit. f) teza 1 Noul Cod de procedură penală, care reglementează imposibilitatea punerii in mişcare și de exercitare a acţiunii penale în cazul îndeplinirii termenului prescripţiei răspunderii penale. Prin încheierea penală din dosar (...)/2018, Judecătoria (...) a constatat caracterul fals al Adeverinţei nr. (...)/18.08.1990 şi pe cale de consecinţă a dispus desfiinţarea totală a acesteia.

Intimata a formulat împotriva contestatoarei plângere penală, ce a făcut obiectul dosarului nr. (...)/P/2017 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria (...). În acest dosar s-a emis ordonanţa de clasare din 18.04.2018 prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la contestatoarea cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, având în vedere că pentru toate aceste infracţiuni s-a împlinit termenul prescripţiei răspunderii penale, fiind incident cazul de clasare prevăzut de art. 16 alin. i Noul Cod de procedură penală.

Ulterior, intimata a solicitat anularea adeverinţei emise pentru contestatoare în instanţă, cererea sa fiind admisă de Judecătoria (...) prin încheierea cu nr. (...)/08.04.2019 pronunţată în dosar nr. (...)/2018. Prin această hotărâre s-a constatat că adeverinţa cu nr. (...)/1990 este falsă şi s-a dispus desfiinţarea totală a acesteia.

După emiterea înscrisurilor mai sus menţionate, intimata a emis decizia nr. (...)/24.07.2019 prin care s-a anulat decizia de debit iniţială nr. (...)/07.11.2017 și s-a stabilit un debit total în valoare de 54.518 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.10.2000 - 01.11.2017, cu titlu de prestaţii de asigurări sociale și o valoare a dobânzilor legale de 19.406 lei calculate până la data constituirii titlului. În conţinutul deciziei s-a menţionat faptul că suma de 3800 lei a fost recuperată (fila 7).

Potrivit art. 179 alin. 1 - 3 din Legea nr. 263/2010 republicată, în cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume, cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani, iar decizia de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale constituie titlu executoriu.

În acelaşi timp, art. 180 alin. 1 din acelaşi text normativ stabileşte că sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

S-a reţinut că pentru a deveni aplicabile prevederile art. 180 din Legea nr. 263/2010, este necesar ca beneficiarul pensiei să fi săvârşit o infracţiune, în acest caz sancţiunea fiind cea a înlăturării termenului general de prescripţie de 3 ani în ce priveşte posibilitatea de recuperare de către casele de pensii a sumelor încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale în baza deciziilor de debit.

Contestatoarea a susţinut că sunt aplicabile doar prevederile art. 179 mai sus redat, în timp ce intimata a invocat prevederile art. 180, revenind instanţei obligaţia de a analiza care din textele legale mai sus invocate sunt incidente în speţa de faţă.

Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a constatat prin ordonanţa emisă la 18.04.2018 în dosar nr. (...)/P/2017, completată cu referatul cu propunere de clasare, că faptele reţinute în sarcina numitei (C) au fost săvârşite de aceasta, fiind şi recunoscute. Aceste fapte au constat în aceea că în anul 2000 (C) a solicitat înscrierea la pensia de invaliditate în baza unei adeverinţe ce nu corespundea adevărului, în sensul că a nu a lucrat niciodată la (Societate), înscrisurile false fiindu-i procurate de soţul său.

Totodată, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a constatat că faptele lui (C) întrunesc elementele de tipicitate a infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, dar cu privire la toate aceste infracţiuni a intervenit prescripţia răspunderii penale (filele 28-31 dosar). Soluţia a fost păstrată şi de Judecătoria (...) prin încheierea nr. (...)/02.10.2018 în dosar nr. (...)/2018.

Ulterior, prin încheierea penală nr. (...)/08.04.2019 pronunţată în dosar nr. (...)/2018, Judecătoria (...) a procedat la anularea adeverinţei care a stat la baza recunoaşterii dreptului contestatoarei la pensie de invaliditate.

S-a reţinut, contrar susţinerilor contestatoarei, că aceasta a săvârşit mai multe infracţiuni, constatate atât de organele de urmărire penală cât şi de o instanţă penală pe cale incidentală, doar că în privinţa acestor infracţiuni a intervenit o cauză de nepedepsire, constând în prescripţia răspunderii penale, iar urmarea săvârşirii acestor infracţiuni a constituit-o faptul că a beneficiat de pensie de invaliditate în perioada 2000 – 2017, în valoare totală de 54518 lei.

Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite în speţă condiţiile art. 180 din Legea nr. 263/2010, în sensul că (C) a beneficiat de sume încasate cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, constând în pensie de invaliditate, ca urmare a săvârşirii a unui număr de două infracţiuni în cursul anului 2000, infracţiuni cu privire la care în prezent a intervenit o cauză de nepedepsire. S-a reţinut că textul art. 180 prevede doar ca beneficiarul să fi săvârşit o infracţiune, nu şi să fi fost condamnat penal în baza unei hotărâri definitive, tocmai datorită caracterului continuat al prestaţiilor sociale şi a faptului că de obicei aceste fapte se descoperă după mulţi ani de la săvârşirea lor, ceea ce poate împiedica o soluţie de condamnare.

Instanţa a mai reţinut şi că, dacă debitoarea (C) a apreciat că nu se face vinovată de săvârşirea acestor infracţiuni, putea solicita organelor de urmărire penală sau instanţei de judecată continuarea cercetărilor în condiţiile art. 319 Noul Cod de procedură penală, pentru a dovedi incidenţa unui alt temei de clasare din cele prevăzute de art. 16 din Codul Penal, or, aceasta nu a întreprins niciun demers suplimentar, asumându-şi consecinţele juridice ale ordonanţei de clasare în întregul său, mai ales în contextul în care, în cadrul cercetărilor penale efectuate în dosar nr. (...)/P/2017, a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

Prin urmare, s-a apreciat că, Casa Judeţeană de Pensii (...) are dreptul de a recupera de la (C) atât sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale în perioada 01.10.2000 – 01.11.2017 cât şi dobânzile aferente, fără a putea deveni incidentă instituţia prescripţiei dreptului de a recupera aceste sume, în condiţiile art. 179 din Legea nr. 263/2010 şi art. 12 din Decretul nr. 167/1958. S-a reţinut că, nefiind incidentă în speţă instituţia prescripţiei, nu sunt incidente nici prevederile 2506 Noul Cod civil, invocate de intimată, recunoaşterea de către debitoare a unei părţi din debit în luna martie 2018 fiind irelevantă pentru speţă.

Instanţa a apreciat că se impune respingerea ca nefondată a solicitării contestatoarei de a se constata intervenită prescripţia dreptului de a cere executarea silită a sumelor încasate necuvenit de aceasta de la casa de pensii cu titlu de pensie de invaliditate.

În ceea ce priveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei menţionate în decizia de debit cu nr. (...)/24.07.2019, în valoare de 54518 lei debit principal şi 19406 lei dobânzi legale, instanţa a constatat că debitoarea nu a adus nicio critică expresă cu privire la modul de calcul al sumei menţionate, invocând doar existenţa unor plăţi benevole anterioare, neincluse în decizie. În decizia de debit emisă la 24.07.2019, este inserată menţiunea că suma de 3800 lei a fost deja achitată, fiind vorba de aceeaşi sumă evidenţiată şi în notificarea din luna mai 2019, recunoscută de contestatoare.

Chiar dacă exprimarea intimatei din conţinutul deciziei nr. (...)/24.07.2019 este oarecum nefericită în ceea ce priveşte menţionarea plaţii de 3800 lei, menţiunea există, astfel că în mod vădit la momentul actual, s-a apreciat că, contestatoarea trebuie să achite doar diferenţa rămasă din debitul principal şi 19406 lei dobânzi, plus dobânda ce se va mai acumula până la data plăţii efective, în condiţiile art. 180 din Legea nr. 263/2010.

Suma menţionată în decizia de debit s-a apreciat că are un caracter cert, lichid şi exigibil contrar susţinerilor contestatoarei, executarea silită începută de intimată în baza deciziei fiind una legală.

S-a reţinut că intimata trebuie să aibă în vedere totuşi şi plăţile voluntare efectuate de debitoare, după emiterea notificării din 21.05.2019, respectiv cea de 500 lei din 10.07.2019 şi cea de 300 lei din 18.06.2019, acestea urmând a fi şi ele scăzute din debitul de 54518 lei.

Pentru cele expuse, instanţa a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea (C) în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii (...) şi a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în condiţiile art. 453 Noul Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel contestatoarea (C), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, anularea deciziei nr. (...)/24.07.2019 emisă de Casa Locală de Pensii (...) privind recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit în perioada 01.10.2000-01.11.2017, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.

 Prin motivele de apel s-a invocat că prin decizia. (...)/24.07.2019 emisă de Casa Locală de Pensii (...) s-a anulat o altă decizie, respectiv decizia (...) din 7.11.2017 prin care se stabilise debitul la 15.260 lei, reprezentând drepturi încasate necuvenit pe perioada 01.11.2014 - 31.10.2017, cu care ea a fost de acord, considerând că debitul a fost calculat cu respectarea termenului de prescripţie de 3 ani. Iniţial Casa de Pensii a formulat împotriva sa o plângere penală, soluţia dispusă în cauza penală fiind aceea de clasare iar plângerea Casei Judeţene de Pensii împotriva ordonanţei de clasare a fost respinsă, actul de clasare fiind menţinut ca legal şi temeinic prin Încheierea penală nr. (...)/02.10.2018 dată de Judecătoria (...) în dosar (...)/2018.

Casa Judeţeană de Pensii a început demersurile pentru recuperarea debitului de 15.260 lei prin emiterea deciziei nr (...)/7.11.2017, aducându-i la cunoştinţă că prejudiciul total suferit de Casa Judeţeană de Pensii este de 15.260 lei.

La data de 23.02.2018 i-a fost comunicată de către Casa Judeţeană de Pensii (...) somaţia nr. (...)/23.02.2018, fiind demarată executarea silită împotriva (C). Cu privire la plata acestei sume de 15.620 lei a semnat la data de 01.03.2018 un angajament de plată, obligându-se să achite lunar suma de 200 lei, aspecte ce rezultă din adresa (...)/12.02.2018 şi angajamentul de plata nr. (...)/01.03.2018 - aflate la dosarul cauzei. La data de 21.05.2019 a primit o notificare prin care i se aducea la cunoştinţă că debitul datorat la acea dată este de 11460 lei, ea achitând 4800 lei.

Ulterior, la data de 24.07.2019 a fost emisă o nouă decizie care de această dată cuprindea şi perioadele pentru care se implinise termenul de prescripţie, suma totală solicitată fiind de 54.518 lei debit şi 19.406 lei dobânzi.

A solicitat anularea deciziei, motivat de aceea că sumele solicitate în plus faţă de decizia anterioară erau prescrise. Potrivit art. 179 alin. 1 din Legea 263/2010 sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul special de prescripţie de 3 ani care curge de la data la care sumele au fost încasate, în speţă începând cu 1.10.2000, termenul calculându-se pentru fiecare rată separat.

Dispoziţiile art. 6 alin. 4 Cod Civil şi art. 201 din Legea nr. 71/2011 stabilesc că prescripţiile extinctive începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit, în speţă este aplicabil Decretul 167/1958 privind prescripţia extinctivă. În temeiul art. 12 din Decretul 167/1958 în cazul în care un debitor are obligaţia prestaţiilor succesive, dreptul la acţiune cu privire la fiecare din prestaţii se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. În speţă sumele au fost încasate începând cu data de 01.01.2000 şi până la data de 01.11.2017.

Şi-a asumat angajamentul restituirii doar a sumelor datorate în temeiul deciziei nr. (...)/07.11.2017 privind perioada 01.11.2014 - 01.11.2017. Sumele solicitate pentru perioada anterioară datei de 01.11.2014 sunt prescrise, dreptul intimatei de recuperare a debitului pentru perioada 01.10.2001 - 31.10.2014 s-a prescris succesiv pentru fiecare prestaţie în parte, termenul fiind împlinit cel târziu la data de 31.10.2017.

Mai mult, pentru perioada 2014 - 2017 nu se ține seama de plăţile făcute de ea în cuantum de 4800 lei, ca urmare nici sub acest aspect decizia contestată nu este legală şi temeinică. Nu există nici o recunoaştere de datorie, cât timp angajamentul de plată se referă la o altă decizie cu privire la o perioadă determinată și o suma determinată.

Consideră că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 180 Legea 263/2010, respectiv nu există o hotărâre penală de condamnare a sa, dosarul penal a fost clasat. Existenţa infracţiunii nu poate fi presupusă ci se impune, pentru îndeplinirea condiţiei, ca aceasta să fie constatată de organele penale, or, în acest caz organul penal a constatat că este împlinită prescripţia penală fapt ce împiedică cercetarea penală. Nu se poate presupune că exista infracţiune cât timp există o cauză ce paralizează acţiunea penală şi ca urmare în speţă nu este incident art. 180 din Legea 263/2010 ci a celui prevăzut de art. 179 - acţiunea fiind prescriptibilă.

Instanţa de fond trebuia să admită acţiunea şi în ceea ce priveşte calculul debitului pentru perioada 2014 - 2017, respectiv să dispună anularea deciziei deoarece nu s-a ţinut cont de plăţile făcute de ea în baza deciziei anterioare, la momentul emiterii deciziei atacate debitul pentru aceasta perioadă era diminuat cu sumele deja achitate respectiv cu suma de 4800 lei.

În drept au fost evocate dispoziţiile art. 6 alin. 4, art. 201 Cod Civil, art. 12 din Decret 167/1958, art. 179 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea cererii de apel.

A fost înscrisă apelanta la pensie de invaliditate prin decizia de pensionare nr. (...)/17.11.2000 emisă de către Casa de Pensii (...), începând cu data de 01.10.2000, în susţinerea cererii de pensionare aceasta a depus şi adeverinţa (...)/18.08.1990 emisă în numele (Societate).

Deoarece existau suspiciuni cu privire la documentele de muncă eliberate în numele acestei societăţi, a solicitat reconfirmarea datelor cuprinse în Adeverinţa susmenţionată, iar prin răspunsul nr. (...)/31.05.2017, SC (Societate), a precizat faptul ca numita (C) nu figurează în statele de plată aflate în arhiva şantierului (...) pe care o deţin, aferentă perioadei de referinţă (anii 1980 - 1988), şi mai mult de atât nu există dosar personal întocmit pe numele acesteia.

Prin excluderea perioadelor înscrise în Adeverinţa nr. (...)/18.08.1990, apelanta nu a mai îndeplinit condiţiile de acordare a pensiei, în consecinţă a fost emisă decizia nr. (...)/30.10.2017, prin care a încetat plata drepturilor de pensie, pe care aceasta nu a înţeles să o conteste, devenind definitivă.

Subsecvent acestei decizii a fost emisă în temeiul art. 179 din Legea 263/2010, decizia de înfiinţare debit nr. (...)/07.11.2017, totodată a fost formulată o plângere penală, care a făcut obiectul dosarului penal nr. (...)/P/2017.

Prin Ordonanţa emisă în acest dosar, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de înșelăciune şi uz de fals, având ca temei legal dispoziţiile art 315 alin. 1 lit. b cu referire la art 314 alin. 1 lit. a din Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. f teza 1, care reglementează imposibilitatea punerii în mişcare şi de exercitare a acţiunii penale în cazul îndeplinirii termenului prescripţiei răspunderii penale. Conform art. 154 lit. d Cod penal, în cazul infracţiunii de înşelăciune şi infracţiunii de uz de fals, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani.

Prin Încheierea penală din dosar (...)/2018, Judecătoria (...) a constatat caracterul fals al Adeverinţei nr. (...)/18.08.1990 şi pe cale de consecinţă a dispus desfiinţarea totală a acesteia.

În cursul desfăşurării cercetărilor în dosarul penal (...)/P/2017, apelanta a recunoscut că nu a lucrat niciodată la (Societate), mai mult de atât s-a prezentat la sediul său, unde şi-a recunoscut faptele, semnând un document prin care se angaja să repare întregul prejudiciu cauzat bugetului de asigurări sociale de stat.

Astfel după cum rezultă din cuprinsul Referatului cu propunere de clasare, emis în dosarul penal (...)/P/2017, apelanta a fost audiată la data de 12.01.2018, când i s-au prezentat atât faptele pentru care s-a formulat pe numele ei plângerea penală, precum și prejudiciul total cauzat de 54.518 lei.

După acest moment, la data de 01.03.2018, a formulat apelanta angajamentul de plată, având deci cunoştinţă certă de valoarea întregului prejudiciu pe care l-a cauzat, ceea ce în opinia intimatei echivalează şi cu renunţarea la prescripţie.

În acest context, consideră că în mod corect, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 180 din Legea 263/2010, în temeiul căruia a fost emisă decizia de debit (...)/24.07.2019, întrucât apelanta a beneficiat de sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, ca urmare a săvârşirii atât a infracţiunii de înşelăciune cât şi a infracţiunii de uz de fals, (infracţiuni cu privire la care a intervenit o cauză de nepedepsire).

 Din art. 180 din Legea 263/2010, rezultă că pentru aplicarea acestuia, beneficiarul unei pensii trebuie să fi săvârşit o infracţiune, nu să fi fost şi condamnat penal în baza unei hotărâri definitive, tocmai datorită caracterului continuat al prestaţiilor sociale şi a termenului redus a prescripţiei răspunderii penale, în cazul infracţiunilor de înşelaciune şi uz de fals, (în interiorul căruia faptele penale nu sunt întotdeauna descoperite), ceea ce poate impiedica o soluţie de condamnare, astfel că decizia contestată s-a emis cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, Curtea a constatat următoarele:

Apelanta, astfel cum a reţinut instanţa de fond, a fost înscrisă la pensie de invaliditate cu începere din data de 01.10.2000, la stabilirea acesteia a fost avută în vedere adeverinţa nr. (...)/18.08.1990 emisă în numele (Societate), care în urma unui control al intimatei nu a confirmat cele menţionate, astfel că, s-a emis decizia de încetare a pensiei la data de 30.10.2017 şi cea de înfinţare de debit din data de 07.11.2017, fila 10 dosar de fond, pentru recuperarea sumei de 15260 lei încasată necuvenit în perioada 01.11.2014 - 31.10.2017, sens în care s-a emis somaţia de plată în dosar nr. (...)/22.02.2018 de Casa Judeţeană de Pensii (...), fila 11 dosar de fond.

Ulterior emiterii acestei somaţii de plată, la data de 01.03.2018 apelanta a semnat un angajament de plată, fila 13 dosar de fond, înregistrat la Casa Locală de Pensii (...) sub nr. (...)/01.03.2018, potrivit căruia s-a obligat să achite în întregime prejudiciul adus, dobânzile aferente actualizate, prin reţinere lunară de 200 lei din pensie.

La data de 24 iulie 2019 intimata a emis o nouă decizie privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale, urmare a definţării totale a adeverinţei susmenţionate, astfel că s-a constatat că nu mai îndeplinea apelanta condiţiile de înscriere la pensie din data de 01.10.2000, suma încasată necuvenit în perioada 01.10.2000 - 01.11.2017 fiind în valoare de 54518 lei, dobânzi în valoare de 19406 lei, din care s-a constatat că s-a recuperat 3800 lei. Prin decizia emisă la data de 25.07.2019, fila 8 dosar de fond, s-a dispus de către Casa Locală de Pensii (...), anularea debitului constituit prin decizia de debit din data de 07.11.2017, în valoare de 15260 lei, preluat prin cea din data de 23.07.2019.

Din cuprinsul încheierii penale nr. (...)/02.10.2018 pronunţată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2018, filele 16-17 dosar de fond, reiese faptul că a fost emisă la data de 18.04.2018 ordonanţă de clasare în dosar penal nr. (...)/P/2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), aflată în copie la dosarul de fond fila 28, ce a avut ca obiect cercetarea infracţiunilor de înşelăciune şi uz de fals, urmare a plângerii penale formulate, privitor la adeverinţa susmenţionată, cu motivarea că a intervenit prescripţia răspunderii penale. Din considerentele acesteia reiese faptul că apelanta a indus în eroare o singură dată Casa de Pensii în momentul depunerii adeverinţei, că infracţiunea de înşelăciune este instantanee nu continuată.

Plângerea formulată împotriva acestei ordonanţe de clasare a fost respinsă prin încheierea penală, pronunţată la data de 02.10.2018 sub nr. (...)/2018 de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2018, filele 16-17 dosar de fond, iar, prin încheierea penală nr. (...)/08.04.2019 pronunţată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...)/2018, filele18-19 dosar de fond, adeverinţa a fost desfinţată în totalitate reţinând-se că aceasta cuprinde menţiuni necorespunzătoare adevărului.

Analizând referatul cu propunerea de clasare, ce a stat la baza emiterii ordonanţei susmenţionate, filele 29-31 dosar de fond, Curtea a reţinut faptul că apelanta a fost audiată ca martor, ocazie cu care a arătat că defunctul soţ s-a ocupat de întocmirea documentelor necesare înscrierii sale la pensie, că nu a avut cunoştinţă de adeverinţa emisă de (Societate), că nu a lucrat în cadrul acesteia.

Referitor la termenul de prescripţie instituit de legiuitor în vederea recuperării debitelor constituite prin încasarea unor prestaţii de asigurări sociale în mod necuvenit, într-adevăr, legiuitorul prin art. 179 alineatele 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, a stabilit că, în cazul sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, casele teritoriale de pensii emit decizii de recuperare, prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a acestor sume. Sumele prevăzute la alin. (1) se stabilesc cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani.

Acest termen general de prescripţie de 3 ani se regăseşte şi în cuprinsul noului Cod civil, în art. 2517, însă, se impune a se evidenţia, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, faptul că legiuitorul pentru situaţia specială ce se regăseşte şi în speţă, a stabilit prin art. 180 aliniat 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, că, sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar, se recuperează de la acesta, de la data primei plăţi a sumelor necuvenite, plus dobânzile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului, or, câtă vreme s-a constatat în cadrul dosarului penal susmenţionat că apelanta a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, că a beneficiat de drepturi prin inducerea în eroare a intimatei prezentând o adeverinţă ce a fost desfinţată, aceste prevederi legale erau incidente în materia recuperării drepturilor încasate în perioada în litigiu, ca o derogare de la termenul general de prescripţie de 3 ani instituit în acest sens.

Legiuitorul nu a impus ca în vederea aplicării dispoziţiilor art. 180 aliniat 1 din Legea nr. 263/2010 să existe o hotărâre de condamnare ci doar să reiasă că a fost săvârşită o infracţiune de către beneficiar, în urma căreia acesta să fi încasat drepturi în mod necuvenit. Astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, apelanta avea posibilitatea de-a solicita potrivit art. 319 din Noul Cod de procedură penală continuarea cercetărilor pentru a se dovedi că nu se face vinovată de acuzaţia adusă, or, neprocedând astfel, apărările în acest sens apar ca nefondate.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei de debit contestate nu s-a scăzut efectiv suma încasată de la apelantă în baza angajamentului de plată, dat de aceasta, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, în cuprinsul acesteia s-a menţionat plata a 3800 lei la aceea dată, astfel că, aceasta şi orice altă sumă achitată ulterior se va avea în vedere la executare, nefiind astfel necesară o modificare în acest sens.

 Având în vedere toate considerentele expuse, Curtea în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică.

Nefiind solicitate de către intimată cheltuieli de judecată, dispoziţiile art. 451-453 Cod procedură civilă nu s-a impus a fi aplicate, interpretate.

Domenii speta

Spete similare