7. contestaţie decizie de concediere
Prin acţiunea înregistrată la data de 28.10.2010, contestatorul P.G. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu intimatul CENTRUL REGIONAL DE TRANSFUZIE SANGUINĂ CRAIOVA, să se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 28 din 10.08.2010 emisă de intimat, să dispună reintegrarea pe postul deţinut anterior concedierii, cu obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.
În motivare, contestatorul a arătat că a fost angajat al unităţii intimate, în funcţia de şofer şi că în lunile septembrie şi octombrie 2010 a prestat activitate în cadrul intimatului, însă la un moment dat a fost informat de conducerea societăţii angajatoare că urmează să încheie contract individual de muncă cu un alt angajator, întrucât a fost concediat. Ulterior, la solicitarea sa formulată prin intermediul liderului de sindicat, i-a fost comunicată copia deciziei de concediere şi a carnetului de muncă la data de 21.10.2010, astfel aflând că a fost concediat la data de 01.09.2010, în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin 1 şi 2 din Codul muncii, dată la care se afla în concediu de odihnă.
A mai precizat că apreciază că nu a existat o restructurare reală, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, astfel încât decizia de concediere este nulă în temeiul art. 60 lit.i din Codul muncii.
La termenul de judecată din data de 18.11.2010, unitatea intimată a depus întâmpinare şi actele care au stat la baza emiterii deciziei de concediere, invocând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, precizând că decizia de concediere a fost comunicată contestatorului la data de 10.08.2010, conform borderoului nr. 00043929 din 10.08.2010, soţia acestuia semnând confirmarea de primire.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei , deoarece măsura concedierii contestatorului a fost determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de acesta ca urmare a reorganizării activităţii, temeiul juridic al concedierii fiind art. 65 alin.1 şi 2 din Codul muncii. A precizat că desfiinţarea locului de muncă al contestatorului este efectivă şi se întemeiază pe cauze reale şi serioase, fiind determinată de măsurile dispuse prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1085/30.07.2010 potrivit căruia numărul maxim de posturi aprobat pentru intimată este de 28 dintr-un total de 33 posturi, în scopul eficientizării unităţii.
Cu privire la reducerea postului de mecanic auto cu atribuţii de şofer ocupat de contestator, intimata a menţionat că această activitate a fost externalizată, postul fiind preluat de către S.C. GENERAL ELECTRO S.R.L., societate cu care intimata a încheiat contractul de service şi întreţinere nr. 1000/31.08.2010 şi a precizat că reclamantul a lucrat în lunile septembrie şi octombrie 2010 la acelaşi loc de muncă, dar în numele şi pentru acest prestator de servicii, unitate cu care contestatorul are chiar încheiat contract individual de muncă.
La dosarul cauzei au mai fost depuse, în scop probator, în copie, carnetul de muncă al contestatorului, contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 15/11.11.2010, condica de prezenţă , statele de plată şi foile colective de prezenţă pentru perioada iulie 2010 – ianuarie 2011, planificarea concediilor de odihnă pe anul 2010, contractul de service şi întreţinere nr. 1000/31.08.2010 şi statul de plată pe luna aprilie 2011
Contestatorul a depus la dosar copia foilor de parcurs din perioada septembrie 2010 – ianuarie 2011.
Prin sentinţa nr. 9589/12.09.2011 instanţa a respins cererea reţinând următoarele:
Asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei invocată de intimată, această urmează a fi respinsă, având în vedere că intimata nu a făcut dovada respectării dispoziţiilor art. 268 alin 4 din Codul muncii, referitoare la comunicarea deciziei de concediere care se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, confirmarea de primire purtând însă în cauza de faţă semnătura altei persoane decât contestatorul .
Pe fondul cauzei se reţine:
Contestatorul a fost angajatul intimatului Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Craiova, cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, ocupând funcţia de mecanic auto cu atribuţii de şofer, iar prin dispoziţia nr. 28/10.08.2010 emisă de intimat i-a încetat contractul de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. 1 şi 2 din Codul muncii.
Desfiinţarea postului deţinut de contestator a fost făcută ca urmare a măsurilor dispuse prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1085 din 30.07.2010 transmis unităţii intimate prin adresa nr. 191/06.08.2010 a Institutului Naţional de Hematologie Transfuzională Bucureşti, ordin potrivit căruia numărul maxim de posturi aprobat pentru Centrul Regional de Transfuzie Sanguină Dolj este de 28. Astfel, în scopul eficientizării unităţii intimate şi ca urmare a reorganizării, numărul posturilor a fost redus de la 33 de posturi la 28 posturi.
Referitor la reducerea postului de mecanic auto cu atribuţii de şofer ocupat de contestator, se constată că a fost efectivă şi a avut o cauză reală şi serioasă, fiind făcută cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii. Această activitate a fost externalizată, postul fiind preluat de către S.C. General Electro SRL, societate cu care unitatea intimată a încheiat contractul de service şi întreţinere nr. 1000/31.08.2010 . Postul contestatorului a fost suprimat din organigrama unităţii intimate aşa cum reiese din statul de funcţii valabil din data de 01.09.2010, cu aceeaşi dată incepând să-şi producă efectele şi contractul de service şi întreţinere încheiat cu prestatorul S.C. General Electro SRL.De altfel, începând cu data de 01.09.2010, contestatorul a fost pontat şi salarizat de către S.C. General Electro Service SRL.
Cu privire la critica formulată de contestator referitoare la momentul concedierii care ar fi intervenit în perioada când acesta efectua concediul de odihnă, aspect care ar fi expus decizia sancţiunii nulităţii absolute, instanţa constată din verificarea condicilor de prezenţă, a foii colective de prezenţă corespunzătoare lunii august 2010 că pe 31.08.2010 contestatorul era prezent la serviciu, desfăşurând program de lucru de 8 ore .Astfel , critica adusă de contestator nu este susţinută de înscrisuri şi nu va fi reţinută de instanţă.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că măsura concedierii a fost dispusă de angajator cu respectarea rigorilor prevăzute de lege, în sensul că a procedat la concedierea contestatorului dintr-o cauză serioasă, a adoptat în concret şi în mod real măsura, dovada fiind făcută cu statul de funcţii valabil începând cu 01.09.2010 şi a transpus măsura într-o decizie ce nu este expusă niciunei sancţiuni ce vizează forma sau conţinutul său.
Pentru aceste considerente , instanţa apreciază decizia emisă de intimata CRTS Craiova ca fiind legală astfel că acţiunea formulată împotriva acesteia este neîntemeiată,urmând a fi respinsă.
1
Curtea de Apel București
Conflict de muncă având ca obiect contestaţie contra decizie de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă.
Tribunalul Dolj
contestatie decizie de concediere
Curtea de Apel Constanța
Desfacerea contractului de munca in temeiul art. 65 Codul muncii.
Tribunalul Argeș
contestatie la decizia de concediere
Tribunalul Mehedinți
Desfacere contract de muncă