Somaţie de plată

Sentinţă civilă 4 din 22.10.2008


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.09.2008 sub nr. 3119/260/2008 creditoarea SC X SRL a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somarea debitoarei SC Z SRL la plata sumei de 17.896 lei, din care 16.813 lei reprezentând contravaloarea carburantului livrat debitoarei şi 1.083 lei reprezentând penalităţi de întârziere.

 În motivarea cererii creditoarea a arătat că în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 18/29.01.2008 a vândut debitoarei carburant, emiţând facturi în valoarea totală de 18.813 lei, din care debitoarea a achitat doar suma de 2.000 de lei. Deşi debitoarea s-a obligat, potrivit art. 3 pct. 1 din contract, să achite în termen de 20 de zile suma datorată, până la data introducerii cererii de chemare în judecată debitul a rămas neachitat. Potrivit art. 4 pct. 1 din contract debitoarea datorează penalităţi la suma neachitată.

În drept creditoarea a invocat dispoziţiile OG 5/2001.

În dovedirea cererii creditoarea a anexat la dosar o serie de înscrisuri respectiv contractul nr. 18/29.01.2008 (filele 5-7), facturi fiscale (filele 10-15), calculul penalităţilor (fila 16).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei conform chitanţei seria TS3A nr. 4281802 şi timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.

Debitoarea, deşi legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-şi formula apărările.

Instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosar.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 18/29.01.2008 (filele 5-7) creditoarea s-a obligat să-i vândă debitoarei în perioada 29.01.2008 – 29.01.2009 5.000 de litri de motorină şi 200 de litri de benzină lunar. Potrivit art. 3 din contract debitoarea urma să plătească marfa achiziţionată în termen de 20 de zile de la fiecare livrare, potrivit facturilor emise. Potrivit art. 4 din contract în caz de întârziere la plată cumpărătorul datorează vânzătorului penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.

În baza contractului creditoarea a emis facturile aferente carburantului achiziţionat în luna iunie 2008, depuse la filele 10-15, facturi pe care debitoarea nu le-a achitat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 pct. 1 OG 5/2001 privind somaţia de plată această procedură se aplică în scopul realizării voluntare sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură sau prin alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Pentru a fi îndeplinite cerinţele de admisibilitate ale cererii de emitere a somaţiei de plată în primul rând creditorul trebuie să dovedească existenţa unei creanţe a cărei obligaţie corelativă constă în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani, izvorul obligaţiei putând fi un contract sau alt înscris însuşit de către debitor prin semnătură sau în alt mod admis de lege. În cauza de faţă creditoarea a făcut dovada existenţei unui înscris însuşit de debitoare prin semnătură, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr. 18/29.01.2008, fiind îndeplinite astfel cerinţele impuse de art. 46 C.com. coroborat cu prevederile art. 1 alin. 1 OG 5/2001.

Raportând situaţia de fapt la prevederile art. 1 OG 5/2001 rezultă că în cauza de faţă creditoarea este titulara unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

Astfel creanţa este certă, atât sub aspectul debitului restant cât şi al penalităţilor în sensul art. 379 alin. 3 Cpc întrucât existenţa ei nu este discutabilă din punct de vedere juridic, contractul fiind însuşit de debitoare prin semnătură.

Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 4 Cpc creanţa este lichidă atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constată sau cel puţin este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, după caz, sunt opozabile debitorului. Faţă de cuprinsul acestor dispoziţii legale instanţa apreciază creanţa creditoarei ca fiind lichidă. Astfel, cuantumul debitului datorat este determinabil, prin contract stipulându-se că preţul carburantului este cel de vânzare la pompă la data achiziţionării, acesta fiind conform facturilor emise de 16.813 lei, iar cuantumul penalităţilor de întârziere este determinabil întrucât potrivit art. 4 din contract debitoarea datorează şi penalităţi de întârziere de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, cuantumul acestora ridicându-se la 1.083 lei.

Creanţa este exigibilă în cazul în care termenul prevăzut în favoarea ori şi în favoarea debitorului s-a împlinit sau, în condiţiile legii - art. 263 şi art. 382 Cpc – debitorul este decăzut din beneficiul termenului. În cauza de faţă instanţa constată că este îndeplinită condiţia exigibilităţii creanţei, atât în ceea ce priveşte debitul restant, acesta fiind exigibil la 20.07.2008, cât şi în ceea ce priveşte penalităţile, acestea calculându-se pe fiecare zi de întârziere până la achitarea efectivă a debitului.

În consecinţă, în temeiul art.1 pct. 1 din OG 5/2001 instanţa a admis cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoare şi a somat debitoarea să plătească creditoarei suma de 17.896 lei, din care 16.813 lei reprezentând contravaloarea marfii livrate şi 1.083 lei lei reprezentând penalităţi de întârziere, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei somaţii.

 În baza art. 274 alin. 1 Cpc instanţa a luat act că prin cererea de chemare în judecată creditoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.