L o v i r e

Prin rechizitoriul nr......../P/2012 din ......2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.N.D., cu  domiciliul în comuna Ceptura,  jud.Prahova, fără antecedente penale, pentru săvârşirea a patru infracţiuni de loviri şi alte violente, prev. şi ped. de art. 180 alin.1 C.pen.(părţi vătămate C M I şi C P A) şi 2 C.pen.(părţi vătămate G E şi C D), a unei infracţiuni de ameninţare, prev. şi ped. de art.193 alin.1 C.pen. şi a unei infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravantă, prev, şi ped. de art.192 alin.2 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de ........2013 sub nr........../259/2013.

În motivarea actului de sesizare a instanţei a reţinut că, la data de ........2012, a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată G. E., prin telefonul mobil, atât verbal cât şi prin intermediul sms-urilor, iar în jurul orelor 20.00-21.00 a pătruns, fără drept, în curtea locuinţei părţii vătămate C D, a dislocat din balamale uşa de acces în bucătăria locuinţei, a lovit-o cu pumnii şi picioarele şi a înţepat-o de trei ori cu un cuţit pe care îl avea asupra sa pe partea vătămată G E, creându-i leziuni traumatice în partea dreaptă a pieptului şi a gambei din partea stângă, ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, în lipsa complicaţiilor şi în acelaşi timp a împins-o pe minora C M I, aceasta lovindu-se în zona gurii, iar pe minora C P A a înţepat-o cu un cuţit la mâna stângă, creându-le suferinţe fizice şi totodată a lovit-o cu pumnii şi picioarele pe partea vătămată C D, provocându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal sesizare din oficiu, plângeri şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare , procesul verbal de cercetare la fata locului, fotografii judiciare, procesul verbal şi dovada ridicării bunului, certificate medico-legale şi expertiza medico legală , declaraţiile martorilor A I, L M , C N, C D, C M, C C, P E, P E C , P N, P T M, P I , R F şi S M V, precum şi declaraţiile inculpatului P N D .

La termenul de judecată din 03.06.2013 părţile vătămate G E, în calitate de reprezentant legal al minorei C.P.A şi C.I s-au constituit părţi civile în procesul penal, fiecare cu suma de 2.500 lei – daune materiale şi 7.500 lei –  daune morale.

La termenul de judecată din 07.10.2013 s-a făcut apelul şi în cauza nr. ....../259/2013, în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare faţă  de  inculpatul P N D,  sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 192 alin. 2 C.pen., art. 193 alin.1 C.pen. şi art. 217 alin.1 C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen., fapte din data de 14.10.2012 prin încheierea din 31.05.2013 a Judecătoriei Mizil, prin care s-a admis plângerea formulată de partea vătămată G. E împotriva ordonanţei nr. 1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, s-a desfiinţat ordonanţa arătată mai sus şi rezoluţia nr. 107/II/2/2013 din 27.03.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.

După ascultarea părţilor şi a reprezentantului Parchetului, instanţa a apreciat că se află în ipoteza conexităţii prevăzute de art. 34 lit.d C.pr.pen. şi în baza disp.art.36 C.pr.pen. a dispus reunirea cauzelor, respectiv dosarul nr.706/259/2013 la dosarul cu nr.149/259/2013.

De asemenea, având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, instanţa a procedat la audierea acestuia, P N D declarând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală şi le însuşeşte.

Drept urmare, instanţa a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit disp. art. 3201 C.pr.pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind-o ca fiind întemeiată. Astfel, instanţa a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele reţinute în sarcina inculpatului există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat. Instanţa a avut în vedere şi declaraţia inculpatului, în sensul că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, cunoaşte probele administrate în faza de urmărire penală şi le însuşeşte.

La acelaşi termen de judecată, apărătorul părţilor vătămate a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul, din patru infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin.1 şi 2 C.pen. - 2 prevăzute de art. 180 alin.1 C.pen. (părţi vătămate C M I şi C P A) şi 2 prev. de art. 180 alin.2 C.pen. (părţi vătămate G E şi C D), o infracţiune de ameninţare prev. de art. 193 alin.1 C.pen. şi o infracţiune de violare de domiciliu în formă agravantă prev. şi ped. de art., 192 alin.2 C.pen., în trei infracţiuni de lovire şi alte violenţe prev. de art. 180 alin.1 şi 2 C.pen. (părţi vătămate C M I şi C P A ), o infracţiune prev. de art. 180 alin.2 C.pen. (părţi vătămate G E şi C D), o infracţiune de tentativă de omor, faptă prev. şi ped. de art. 20 rap. la art. 174 C.pen. comisă asupra părţii vătămate G E, o infracţiune de violare de domiciliu în formă agravantă, prev. şi ped. de art. 192 alin.2 C.pen., o infracţiune de ameninţare, prev. de art. 193 alin.1 C.pen. şi o infracţiune de distrugere, prev. de art. 217 alin.1 C.pen.

După ascultarea părţilor şi a reprezentantului parchetului, instanţa a precizat că asupra cererii de schimbare a încadrării juridice se va pronunţa odată cu fondul.

De asemenea, faţă de dispoziţiile art.163 al.6 lit. b C.pr.pen., potrivit cărora este obligatorie luarea măsurii asigurătorii în cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, la acelaşi terme de judecată instanţa a dispus emiterea de adrese către Administraţia Finanţelor Publice Mizil (pentru a se comunica dacă inculpatul realizează venituri din activităţi independente şi dacă este plătitor de taxe şi impozite), către Consiliul Local Ceptura (pentru a se comunica situaţia patrimonială a inculpatului, respectiv bunurile mobile şi imobile cu care acesta figurează în evidenţe) şi la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Prahova (pentru a se comunica situaţia conturilor deţinute de inculpat).

 Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanţa  a reţinut  următoarele:

Partea vătămată G E locuieşte împreună cu cei trei copii minori la fosta soacră, partea vătămată C D, într-un corp de imobil separat de al acesteia. Timp de aproximativ doi ani de zile (până în luna martie 2012) partea vătămată G E a avut o relaţie de concubinaj cu inculpatul P N D, relaţie încheiată datorita comportamentului neadecvat al inculpatului, care consuma alcool, era gelos, recalcitrant şi provoca scandal.

La data de 15.10.2012, între orele 12.00 şi 20.45, pe fondul unei situaţii conflictuale existente, inculpatul P N D i-a trimis mesaje de ameninţare cu moartea inculpatul P N D pe partea vătămată G E, pe telefonul mobil, prin convorbiri purtate (chiar şi în prezenţa martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale) şi a mesajelor tip SMS date, iar la orele 20,00 a pătruns fără drept în curtea locuinţei numitei C D, prin escaladarea gardului. G E a văzut că inculpatul P N D are asupra sa, în mână, un cuţit şi a fugit, refugiindu-se împreună cu copiii săi minori în interiorul locuinţei şi trăgând zăvorul. Inculpatul a lovit uşa, reuşind să o scoată din balamale, apoi s-a dus către partea vătămată G E, pe care a lovit-o cu pumnii şi picioarele, a îmbrâncit-o şi a înţepat-o pe cu cuţitul in zona sânului drept de două ori şi o data în zona gambei din partea stânga, partea vătămat căzând la sol.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. ......../25.10.2012, G E a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător, cu corp dur şi de corpuri/planuri dure şi puteau data din 15.10.2012; au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, în lipsa complicaţiilor şi nu au pus în pericol viaţa victimei.

Partea vătămată G E a reuşit să îi ia cuţitul din mână inculpatului, iar acesta, cu un alt cuţit (pe care minora C P A încerca să-l ascundă) a înţepat-o la un deget pe această minoră şi a îmbrâncit-o pe cealaltă minoră, partea vătămată  C M I. Conform certificatelor medico-legale nr. 2190 si 2191 din data de 15.10.2012, minorele au prezentat leziuni traumatice, pentru vindecarea cărora nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.

Speriată fiind de atitudinea şi acţiunile inculpatului P N D, fiica mai mare a părţii vătămate G E a fugit la bunica sa, C D, pentru a-i cere ajutorul. Partea vătămată a venit în sprijinul nurorii sale, dar inculpatul, care intenţiona să se retragă, a lovit-o de mai multe ori cu picioarele, după care a fugit. Partea vătămată C D a declarat constant în cursul urmăririi penale că inculpatul P N D a pătruns fără drept în curtea locuinţei ei, nefiindu-i permis accesul in acea seara. De asemenea, a arătat că uşa de acces din bucătărie, care a fost scoasă din balamale de inculpat, a fost pusă la loc în aceeaşi seară şi este folosibilă. Potrivit certificatului medico-legal nr. ......../18.10.2012 C D a prezentat leziuni traumatice care puteau data din 15.10.2012 şi care au necesitat pentru vindecare un nr. de 2-3 zile de îngrijiri medicale in lipsa complicaţiilor.999

Instanţa  a reţinut că la data de 15.10.2012, în urma apelării numărului de urgenţă 112, la ora 21.03, lucrătorii politiei judiciare din cadrul Secţiei nr. 5 Politie Rurala Ceptura s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu comisă de inculpatul P N D, constând în aceea că, la data mai sus menţionată, în jurul orelor 20.00-21.00, inculpatul, înarmat cu un cuţit, prin escaladarea gardului de la strada, a pătruns în curtea locuinţei numitei C D (fila 32 d.u.p).

În timpul cercetărilor pentru infracţiunea de violare de domiciliu,  la 24.10.2012, G E a formulat plângere prealabilă cu privire la săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violente, atât pentru ea, cât şi în calitate de reprezentant legal al minorelor C M I şi C P A, iar la data de 23.10.2012 a depus plângerea penală pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunile de ameninţare şi distrugere .

La data de 23.10.2012 şi partea vătămată C D a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P N D pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violente, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (fila 55 d.u.p.).

Prin ordonanţa din data de 28.11.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil a dispus schimbarea încadrării  juridice a faptei, în temeiul art. 238 C.pr.pen., fiind reţinute faţă de P N D următoarele fapte: două fapte prev. şi ped. de art. 180 alin.1 C.pen., două fapte prev. şi ped. de art. 180 alin.2 C.pen., o faptă prev. şi ped. de art. 193 alin.1 C.pen., şi o faptă prev. de art.192 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. – fapte pentru care inculpatul a şi fost trimis în judecată.

Pe de altă parte, prin încheierea din 31.05.2013, Judecătoria Mizil, în baza art.2781 alin.8 lit.c C.pr.pen. a admis plângerea formulată de petenta G E împotriva ordonanţei nr.1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil, în contradictoriu cu intimatul P N D, născut la data de ................ în Urlaţi, jud. Prahova, cu domiciliul în com.Ceptura, .......... jud.Prahova, a desfiinţat ordonanţa arătată mai sus şi a reţinut cauza spre judecare. Ulterior, prin încheierea din 04.06.2013 instanţa a admis cererea de înlăturare a omisiunii vădite, invocate din oficiu şi a înlăturat omisiunea vădită strecurată în dispozitivul încheierii din data de 31.05.2013, arătând că a desfiinţat ordonanţa nr.1460/P/2012 din 13.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi rezoluţia nr.107/II/2/2013 din 27.03.2013 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Mizil şi a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpatul P N D, fiul lui N şi E, născut la data de ............. în Urlaţi, jud. Prahova, cu domiciliul în com.Ceptura, ..........jud. Prahova sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de 192 al.2 C.pen, art.193 al.1. C.pen şi art.217 al.1 C.pen.  cu aplic art.33 lit.a C.pen., fapte din data de 15.10.2012.

Din probele administrate în dosarul penal 1460/P/2012 a  reişit  că, în data de 15.10.2013, în jurul orelor 0120, inculpatuP N D a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate G E, a ameninţat-o cu acte de violenţă şi a distrus un aparat foto digital (care aparţinea unui vecin) – fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de 192 al.2 C.pen, art.193 al.1. C.pen şi art.217 al.1 C.pen.

Audiat fiind atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, înaintea declanşării cercetării judecătoreşti (în procedură simplificată, după ce i s-au adus la cunoştinţă infracţiunile pentru care este judecat), inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, în sensul că la data de 15.10.2012 a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată G. E., prin telefonul mobil, iar în jurul orelor 20-21 a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate C D, a dislocat uşa de acces la bucătărie şi a lovit părţile vătămate C D, C P A, C M I şi G E cu pumnii, picioarele sau le-a înţepat cu cuţitul. De asemenea, inculpatul a recunoscut că la aceeaşi dată, în jurul orelor 0120, a intrat în locuinţa părţii vătămate G E, pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă şi a spart un aparat foto digital.

În  drept, fapta inculpatului P N D care, la data de 15.10.2012, în jurul orelor 0120, a intrat fără drept în locuinţa părţii vătămate G E, pe care a ameninţat-o cu acte de violenţă şi căreia i-a spart un aparat foto digital, iar ulterior a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată G E, prin telefonul mobil, iar în jurul orelor 20-21 a pătruns fără drept în curtea părţii vătămate C D, a dislocat uşa de acces la bucătărie şi a lovit părţile vătămate C D, C P A, G E şi C M I cu pumnii, picioarele sau le-a înţepat cu cuţitul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 al.1 C.pen. (două), ale infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 al.2 C.pen. (două), ale infracţiunilor de violare de domiciliu în formă agravantă, prevăzută de art.192 al. 2 C.pen. (două), ale infracţiunilor de ameninţare, prevăzută de art.193 al.1 C.pen. (două) şi ale unei infracţiuni de distrugere, prevăzută de art.217 al.1 C.pen.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, instanţa a  apreciat că activitatea infracţională a inculpatului se caracterizează, sub raport obiectiv, printr-o singură acţiune şi un singur rezultat, iar sub aspect subiectiv printr-o singură formă de vinovăţie. În cazul infracţiunilor contra persoanei, având mai multe persoane vătămate, această unică activitate infracţională a inculpatului P N D generează o pluralitate de infracţiuni – atâtea infracţiuni, câte persoane au fost vătămate.

Nu este, însă, infracţiune continuată, instanţa apreciind că în cauză nu se  regăseşte, dintre cele trei condiţii stabilite de practica şi doctrina judiciară, cea referitoare la rezoluţia infracţională, care ar fi trebuit să fie unică.

Tot în ceea ce priveşte încadrarea juridică, instanţa va respinge cererea formulată de apărătorul părţilor vătămate, privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de lovire prev.şi ped.de art.180 al.2 C.pen. în infracţiunea de tentativă de omor, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Astfel, infracţiunea de omor (susceptibilă de forma tentativei) este o infracţiune comisivă, iar elementul său material constă într-o acţiune de ucidere a unei persoane, prin diferite moduri şi mijloace. Elementul subiectiv al acestei infracţiuni îl constituie vinovăţia sub forma intenţiei, care rezultă din modul în care acţionează inculpatul.

Din acest punct de vedere, instanţa a  reţinut că inculpatul, în săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violenţe, în seara zilei de 15.10.2012, a avut asupra sa un instrument apt să producă moartea victimelor dar, din probele administrate în cursul urmăririi penale nu reiese că inculpatul, în vreuna din manifestările sale din 15.10.2012 a intenţionat cu adevărat suprimarea vieţii părţii vătămate G E. Astfel, este adevărat că inculpatul a trimis părţii vătămate G E mesaje de ameninţare (şi urmează a fi condamnat pentru această infracţiune) dar, pentru a stabili dacă P N D se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, instanţa apreciază că trebuie analizată acţiunea sa directă asupra părţii vătămate. Chiar dacă judecătoria nu este competentă material să se pronunţe pe infracţiunea de omor, poate observa că, din probele administrate în cursul urmăririi penale reiese că inculpatul, deşi avea un cuţit în mână, a lovit părţile vătămate cu pumnii şi picioarele, iar cu cuţitul le-a produs înţepături în deget, mână sau gamba piciorului (zone care nu sunt vitale) – aspecte necontestate de niciuna dintre părţi. De asemenea, certificatele medico legale depuse la dosarul cauzei şi expertiza efectuată în cursul urmăririi penale atestă faptul că leziunile produse de inculpat părţilor vătămate nu le-au pus acestora viaţa în pericol, iar probele administrate în cursul urmăririi penale nu relevă nici faptul că, în desfăşurarea activităţii sale infracţionale, inculpatul ar fi prevăzut şi urmărit producerea morţii, sau cel puţin ar fi acceptat acest rezultat.

Mai mult, instanţa a  apreciat că, în condiţiile în care inculpatul nu a încercat efectiv să omoare partea vătămată, nu se poate discuta despre existenţa unui început de executare şi, evident, nici despre desistare (renunţarea de bună voie din partea făptuitorului la continuarea executării acţiunii care constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii), condiţiile sine qua non ale desistării fiind existenţa unui început de executare, respectiv cerinţa expresă ca întreruperea executării să fie eficientă, să fie rezultatul manifestării de voinţă a făptuitorului şi să se producă mai înainte de descoperirea faptei.

Pe de altă parte, nu se poate dispune nici încetarea procesului penal pentru infracţiunile de distrugere şi ameninţare nu se poate dispune, aşa cum a solicitat inculpatul prin apărător, întrucât  la 24.10.2012, în timpul cercetărilor pentru infracţiunea de violare de domiciliu, G. E. a formulat plângere prealabilă cu privire la săvârşirea infracţiunilor de lovire şi alte violente, atât pentru ea, cât şi în calitate de reprezentant legal al minorelor C M I şi C P A (file 52 d.u.p.), iar la data de 23.10.2012 a depus plângerea penală pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, printre care şi infracţiunile de ameninţare şi distrugere (filele 53-55 d.u.p.). De asemenea, la data de 23.10.2012 şi partea vătămată C D a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului P N D pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violente, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere (fila 55 d.u.p.).

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 al.1 C.pen. şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracţiunilor – având în vedere circumstanţele reale ale faptelor şi împrejurările săvârşirii acesteia – de modalitatea de comitere a infracţiunilor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului de individualizare a sancţiunii penale, instanţa a apreciat că activitatea infracţională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptelor comise, dar şi la urmările ei (în speţă urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condiţiilor în care au fost săvârşite, precum şi la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului, inclusiv actele în circumstanţiere depuse de acesta. De asemenea, instanţa reţine că inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina sa şi că nu este cunoscut cu antecedente penale,

Ţinând seamă de elementele arătate mai sus şi pe care instanţa le va avea în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa  a apreciat că se poate aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum mediu, aceasta fiind necesară şi suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia prev. de art. 52 C.pen.

În consecinţă, va condamna inculpatul P N D după cum urmează:

-la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al.1 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată C M  I);

-la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al.1 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată C P A);

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al.2 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată G E);

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 al.2 C.pen. cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată C D);

-la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al. 2 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012;

-la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 al. 2 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012;

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art.193 al.1 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată G E;

-la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art.193 al.1 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012, parte vătămată G E;

-la o pedeapsă de 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art.217 al.1 C.pen., cu aplic.art.3201 al.7 C.pr.pen.(faptă din 15.10.2012;

Va aplica inculpatului, pentru fiecare dintre aceste infracţiuni, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen.

Potrivit art. 71 alin. 2 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b şi c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuşi, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţă cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie raportat la art. 46 din Convenţie, instanţa va interzice inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. faţă de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.

Astfel, faţă de pericolul social dovedit în săvârşirea faptei şi faţă de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reţinute, instanţa  a apreciat că inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a şi b, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice, precum şi cel de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Pe cale de consecinţă, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a,b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei stabilite.

Având în vedere că ambele infracţiuni au fost săvârşite înainte de a fi condamnat pentru vreuna dintre ele, instanţa a reţinut săvârşirea lor în stare de concurs ideal de infracţiuni, urmând ca, în baza art.33 lit.a C.pen., rap. la art.34 al.1 lit.b C.pen., să contopească pedepsele aplicate, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare. De asemenea, faţă de multitudinea de infracţiuni distincte săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că pedeapsa rezultată nu are un cuantum îndestulător, considerent faţă de care va aplica un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă totală de 3 ani închisoare.

În baza art.35 al.3 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata prevăzută de disp. art. 71 al.2 C.pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, instanţa  a apreciat că, raportat inclusiv la elementele care caracterizează persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, iar în baza disp.art.861 al.1 şi 2 C.pen., va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 al.1 C.pen.

De asemenea, în temeiul art. 71 al. 5 C.pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de mai sus.

În baza art. 863 al.1 C.pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul P N D să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

-să se prezinte la Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova conform programului de supraveghere;

-să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

De asemenea, instanţa  a apreciat  că, pe durata termenului de încercare, conform art. 863 al.3 C.pen., inculpatului trebuie să i se impună următoarele obligaţii:

-să nu intre în imobilul proprietatea părţii vătămate C D, din comuna Ceptura, sat Ceptura de Jos nr.372 A, jud.Prahova;

-să nu intre în legătură cu părţile vătămate din prezenta cauză -  G E, C D, C M I şi C P A.

În baza art.88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată ziua de 16.10.2012, în care inculpatul a fost reţinut de organele de poliţie (fila 25 d.u.p.).

În baza art.359 C.pr.pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp.art.864 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare, al neîndeplinirii obligaţiilor civile din prezenta hotărâre până la expirarea acestui termen sau al neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi a obligaţiilor stabilite de instanţă.

În baza art.118 lit.b C.pen. a dispus confiscarea unui cuţit cu mâner de textolit, în lungime de 31 cm, care a fost ridicat de organele de cercetare penală cu ocazia cercetării la faţă locului, efectuată la 15.10.2012  şi introdus în camera de corpuri delicte, potrivit dovezii seria B nr.54796 (fila144 d.u.p.).

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a reţinut că părţile vătămate G E şi C M I s-au constituit părţi civile în procesul penal, fiecare cu suma de 10.000 lei, 2.500 lei reprezentând daune materiale şi 7.500 lei reprezentând daune morale, iar în ceea ce priveşte minorele C M I şi C P A, instanţa se va pronuţa din oficiu.

Conform art. 62 C.pr.pen., în vederea aflării adevărului, instanţa este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă, pe bază de probe.

Când prin comiterea unei infracţiuni se produc şi pagube materiale sau morale, ia naştere şi unui raport juridic de drept civil, în baza căruia persoana care a suferit daune poate pretinde repararea pagubei. Asemenea pretenţii se realizează tot pe calea unei acţiuni judiciare, care are ca obiect, sub aspect substanţial, exercitarea dreptului de a cere tragerea la răspundere civilă a persoanei vinovate de producerea pagubelor.

Alăturarea acţiunii civile celei penale este atât în interesul societăţii, cât şi în interesul părţilor, persoana vătămată fiind de regulă interesată să fie despăgubită pentru prejudiciul suferit, în cadrul aceluiaşi proces, instanţa penală soluţionând civilă în condiţii de mai mare celeritate.

Pentru exercitarea acţiunii civile, în procesul penal sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii:

-infracţiunea săvârşită de inculpat trebuie să fi produs prejudiciu material sau moral;

-prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat;

-între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătura de cauzalitate;

-în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, să existe cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal.

Condiţia caracterului cert al prejudiciului impune ca acţiunea civilă să fie exercitată pentru recuperarea unui prejudiciu sigur, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare. Prejudiciul este cert în cazul în care este constatat şi este, aşadar, actual.

În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate în cursul urmăririi penale (certificatele medico legale) reiese că partea vătămată G E a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri medicale, iar C D 2-3 zile îngrijiri medicale, în cazul minorelor C M I şi C P A nefiind constate zile îngrijiri medicale .

Potrivit art. 67 C.pr.pen., în dovedirea laturii civile, părţile pot propune probe şi pot cere instanţei administrarea lor. La termenul de judecată din 07.10.2013 părţile vătămate, prin apărător ales, au solicitat în dovedirea laturii civile (daune materiale şi morale) proba cu acte şi un martor, iar ulterior au renunţat la proba testimonială, motiv pentru care instanţa se va pronunţa, în ceea ce priveşte latura civilă, doar pe actele aflate la dosarul cauzei.

În ceea ce o priveşte pe G E, este de necontestat faptul că, în urma leziunilor produse de inculpat, partea vătămată a fost internată în spital, dar acest lucru nu este de natură a conduce la concluzia că pretenţiile sale civile sub forma daunelor materiale sunt justificate de plano şi dovedite în cauză, întrucât „sunt de notorietate”. Acest fapt, prin el însuşi,  nu conduce la ideea că pretenţiile civile sub forma cheltuielilor efectuate sunt dovedite în cauză, dispensând astfel partea civilă de obligaţia de a administra în acest sens probe, contrar art. 62 şi 67 C.pr.pen. şi principiului potrivit căruia cel care face o cerere în faţa instanţei trebuie să o şi probeze. Or, singurele probe produse de părţile vătămate pe latură civilă sunt înscrisurile depuse la dosar în cursul judecăţii şi potrivit acestora, instanţa apreciază că partea civilă G E a dovedit doar efectuarea unei plăţi în cuantum de 63 de lei (fila 45 dosar), între infracţiunile săvârşite de inculpat şi plata CASS-ului de către partea vătămată pentru lunile iulie – octombrie 2012 (filele 44, 46 dosar) neexistând legătură de cauzalitate.

Pe de altă parte, potrivit Recomandărilor Consiliului Europei din 1969 de la Londra, principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei. În cauza dedusă judecăţii, din probele administrate rezultă că, în ceea ce o priveşte pe G E, în afara daunelor materiale, au existat şi prejudicii morale, decurgând din internarea în spital, respectiv traumele fizice şi psihice suferite.

Drept urmare, în baza art.346 la art.14 al.3 şi art.15 C.pr.pen. raportat la art.1349 – 1350 şi art.1357-1371 C.cv.,  instanţa a admis în parte acţiunea civilă promovată în cauză de părţile vătămate şi a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate G E suma de 63 lei, reprezentând daune materiale şi 500 lei, reprezentând daune morale.A respinge în rest pretenţiile părţilor civile, ca nedovedite.

ÎNTOCMIT,

Judecător Marius Lazăr

Domenii speta

Spete similare