Despăgubiri civile

Prin sentinţa penală nr.48 din 04.04.2012 pronunţată de Judecătoria Mizil în dosarul nr.1795/259/2011, în temeiul art. 184 alin. 2, 4 C.pen. cu aplic art. 3201 C.p.pen., a fost condamnat inculpatul C.I., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art.71 C.pen.  au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64  lit a, teza a-II-a, şi b C.pen.  pe durata executării pedepsei.

În temeiul disp. art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe o durată de 3 ani, termen de încercare, stabilit potrivit art. 82 C.pen.

În baza art. 71. alin 5 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată  şi a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus - menţionat.

În baza art. 359 C.p.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiţionate, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 14 C.p.pen. şi 346 C.p.pen. rap. la art. 998-999 C.civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civila D.M.

În baza art.55 din Legea nr.136/1995, modificată, inculpatul C.I., a fost obligat alături de asiguratorul de răspundere civila S.C. CARPATICA ASIG. S.A.,  la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale şi 20.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă D.M.

În baza art.15 alin.1 si 2 C.p.pen. corob.cu art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti fiind obligat inculpatul C.I., alături de asiguratorul de răspundere civilă S.C CARPATICA ASIG. S.A., la plata sumei de 5.240,28 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definite a hotărârii până la data achitării efective, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti reprezentând despăgubiri civile, ocazionate de spitalizarea părţii civile D.M.

Impotriva acestei sentinţe au declarat recurs asigurătorul S.C. CARPATICA ASIG SA - Sibiu, şi partea civilă D.M iar prin decizia penală nr.903/ 26.06.2012 Curtea de apel Ploieşti a admis recursurile declarate de partea civilă D.M şi asigurătorul SC CARPATICA ASIG SA Sibiu si a casat-o in parte, în ceea ce priveste latură civilă dispunând trimite cauzei spre rejudecarea acţiunii civile exercitată de partea vătămată D.M, la Judecătoria Mizil.

Instanţa de recurs a apreciat că judecătorul fondului, nu şi-a exercita atribuţiile în mod activ, aşa cum prevede art. 287 alin.1 Cod procedură penală, in sensul că nu a pus în discuţie părţii civile necesitatea de dovedi in totalitate pretentiile civile, inclusiv in ceea ce priveste sumele de bani achitate unei persoane pe perioada in care partea civilă era imobilizată , chiar şi prin audierea în calitate de martor a respectivei femei care ar fi îngrijit-o.

A mai constatat Curtea, că instanţa de fond neexercitându-şi atribuţiile în mod activ nu a pus în discuţie o eventuală prestaţie periodică pe care partea vătămată ar putea să o primească, ţinând cont de faptul că prin decizia nr. 2406/18.04.2011 emisă de Casa Teritorială de Muncă Prahova (fila 77 dosar fond) s-a precizat că D.M are pierdută capacitatea de muncă.

Urmare a trimiterii in vederea rejudecării, dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.1370/259/2012 iar partea civilă D.M  a depus prin serviciul Registratură o cerere prin care a invederat instantei că intelege să se constituie parte civilă pentru suma de 76 000 reprezentand daune materiale şi suma de 40 000 lei cu titlu de daune morale.

In motivarea cererii partea civilă a arătat , in esentă, faptul că inculpatul nu a fost interesat să îi acorde un minim de ajutor material, aflându-se pe teritoriul Italiei de aproximativ 1 an şi 4 luni de zile, timp in care partea vătămată a beneficiat de ajutorul indispensabil al membrilor familiei sale (soţ şi cei trei copii) care au apelat si la serviciile unei terte persoane când ingrijirea permanentă era necesară, având in vedere faptul că sotul şi unii dintre copii părtii vătămate avea un loc de muncă sau frecventau cursurile unui liceu iar pentru aceste servicii de ingrijire i-a fost achitată suma de 8000 lei.

Partea vătămată a mentionat faptul că este necesar a fi luată in calcul la stabilirea cuantumului daunelor materiale si contravaloarea celor două proteze utilizate pentru picioarele acesteia , respectiv suma de 8000 lei, contravaloarea medicamentatiei prescrise şi administrate părtii vătămate, cheltuielile de transport de la domiciliul la unităţile spitalicesti precum si costul interventiilor chirurgicale.

Totodată s-a învederat faptul că totalul cheltuielilor pe care le-a implicat procesul de vindecare au depăsit veniturile familiei iar fiica părţii vătămate a fost nevoită să incheie un contract de imprumut bancar in valoare de 11 519 lei  pentru a acoperii datoriile acumulate de partea vătămată.

Partea vătămată a subliniat faptul că in urma accidentării sale de către inculpat, si-a pierdut capacitatea de muncă fiind astfel in imposibilitatea de a onora un contract de muncă incheiat anterior in Italia , cauzându-i-se astfel un prejudiciu in cuantm de 38 400 lei şi a solicitat, în condiţiile stării de incapacitate de muncă, să fie obligat inculpatul la plata unor prestatii periodice.

În sedinta publică din data de 19.12.2012, partea vătămată a arătat că intelege să solicite acordarea unor prestatii periodice lunare in limita valorii unui salariu minim brut garanta pe economia natională.

Instanţa a incuviinţat şi administrat proba testimonială, în cauză fiind audiate numitele D.A. şi N. E. ale căror declaratii au fost consemnate si atasate la filele nr.28-30, precum si proba cu inscrisuri, respectiv cele depuse la filele 34-87.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sub aspectul soluţionării acţiunii civile formulate de partea civilă D.M instanţa a  reţinut următoarele:

Partea vătămată D.M s-a constituit parte civilă in faza rejudecării cu suma de 76 000 reprezentand daune materiale şi suma de 40 000 lei cu titlu de daune morale, solicitând totodată obligarea inculpatului la plata unor prestatii periodice dată fiind pierderea capacităţii de muncă iar Spitalul Judeţean de Urgenta Ploieşti s-a constituit parte civile cu suma de 5.240,28 lei reprezentând despăgubiri civile, respectiv cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţii civile D.M.

În spetă, în raport de momentul săvârsirii faptei cauzatoare de prejudicii, respectiv 21.01.2011, si conform prevederilor art.103 din Legea nr.71/2011 privind punerea in aplicare a Codului civil 2009, instanţa a  constatat că dispoziţiile legale aplicabile referitoare la  răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie sunt art. 998 C.Civ conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara, întregite cu cele ale art. 999 C.Civ., conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului trebuie îndeplinite următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Prin sentinţa penală nr.48 din 04.04.2012 pronunţată de Judecătoria Mizil in dosarul nr.1795/259/2011 a fost soluţionată  latura penală  a cauzei stabilindu-se existenţa faptei ilicite a inculpatului C.I. constând în acţiunea de vătămare corporală a părţii civile precum şi vinovăţia acestuia sub forma culpei.

Astfel instanţa urmează a analiza dacă partea vătămată a suferit un prejudiciu atât material cât si moral, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru repararea prejudiciului, respectiv să fie cert şi să nu fi fost reparat încă, precum şi analiza raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Referitor la existenta unui prejudiciu material cauzat părtii vătămate instanţa constată că, prin multitudinea de inscrisuri depuse la dosarul cauzei coroborat cu declaratiile martorei D.A. , partea civila a făcut dovada existenţei unui prejudiciu cert, dar nu in cuantumul solicitat de 76 000 lei, ce nu a fost recuperat şi care se află în legătură de cauzalitate cu fapta ilicită a inculpatului , mai exact costul interventiilor medicale anterioare si viitoare in scopul remedierii consecintelor vătămării produse prin actiune culpabilă a  inculpatului, medicamentatiei adecvate, al protezelor ortopedice, al bicicletei medicinale, al cârjei, al alimentatiei mai bogate si mai consistente necesară pentru refacere, al transportului de la domiciliu la unitatea spitalicească şi sumele de bani achitate persoanei angajate pentru a ingriji partea vătămată pe perioada celor 5 luni de imobilizare la pat , sunt urmări ale actiunii culpabile a inculpatului constând in vătămarea integrităţii corporale a părtii vătămate.

Având în vedere principiului general al reparării  integrale a prejudiciului creat prin fapta ilicită, instanţa va reţine ca fiind un prejudiciu ce trebuie suportat de către inculpat si valoarea contractul de credit de nevoi personale din data de 03.05.2011 pentru sumă de 11.519 lei, încheiat de către  C.E.D., fiica părţii vătămate, întrucât acest credit a fost contractat  in scopul acordării cu titlu de imprumut a sumei de 11519 lei pentru acoperirea datoriilor acumulate de partea vătămată care se afla in imposibilitatea de a realiza venituri din muncă ţi având în vedere costurile ridicate de pe care le-a implicat procesul de vindecare a părţii vătămate raportat la gravitatea leziunilor, aceste aspecte fiind confirmate de către martora D. A.

Chiar şi în situaţia în care fiica părţii vătămate ar fi inteles să acorde această sumă de 11519 lei cu titlul gratuit in favoarea părţii civile pentru a acoperi o parte din prejudiciul material cauzat prin fapta inculptului, este evident că nu a inteles să efectueze această plată pentru a-l degreva pe inculpat în parte de obligatia de a plăti despăgubirile datorate ci a dorit să acorde un ajutor exclusiv părţii vătămate context în care, subzistă obligatia inculpatului, autor al faptei ilicite, la plata integrală a despăgubirilor , iar nu doar diferenta dintre ajutorul material acordat benevol de terţ şi prejudiciul produs astfel cum a statutat si instanţa supremă , respectiv decizia nr.1665/15.07.1976 pronunţată de Tribunalul Suprem (..... ajutorul material  pe care colegii victimei au inteles să îl acorde sotiei fostului lor coleg nu poate influenta obligatia ce revine inculpatului de a suporta integral cheltuielile  ocazionate de inmormântarea victimei si paguba produsă ca urmare a accidentului mortal de circulatie pe care inculpatul l-a comis din culpă.)

Instanţa a respins solicitarea părţii civile în sensul obligării inculpatului la plata suma de 38.400 lei, reprezentând câştigul pe care partea civila urma sa-l realizeze in Italia in temeiul unui contract de muncă care la data producerii accidentului era incetat(respectiv la data de 30.11.2010-fila 103), deoarece , desi partea civilă este indreptărţită şi la repararea  prejudiciului viitor, în spetă nefiind probată  certitudinea că partea civilă  urma să incheie unui nou contract de muncă, neexistând măcar o promisiune scrisă a persoanei in favoarea căreia partea vătămată prestase servicii casnice pănă la data de 31.10.2010 , in sensul reînoirii contractului .

Conform prevederilor  art. 49  alin.1 din Legea nr.136/1995  asigurătorul  de răspundere civilă obligatorie acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă  de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

De altfel prevederile art. 26 alin.1 şi 2 din Ordinul nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabilesc următoarele :

1. Asigurãtorul RCA are obligaţia de a despãgubi partea prejudiciatã pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea de despãgubire, dovedite prin orice mijloc de probã. 

2. Fără a se depãşi limitele de despãgubire prevãzute în contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordã despãgubiri în formã bãneascã pentru : :

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial; 

b) pagube materiale ;

c) pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţã a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecată efectuate de cãtre persoana prejudiciatã.

Prin urmare în situaţia în care inculpatul, autor al prejudiciului, este asigurat în cadrul unei asigurăride răspundere civilă, partea vătămată poate primi despăgubirile de la societatea de asigurare insă în situatia in care această indemnizatie nu acoperă integral prejudiciul suferit, pentru diferenţă victima are dreptul să obţină despăgubiri de la autorul faptei ilicite conform dreptului comun deoarece partea vătămată are dreptul la repararea integrală a prejudiciului fiind totodată un tert faţă de raporturile contractuale existente intre inculpat şi asigurătorul de răspundere civilă, în speţă SC Carpatica Asig SA.

Astfel, desi dispozitiile art. 49 din Ordinul nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor prevăd  faptul că la stabilirea despãgubirilor în cazul vãtãmãrii corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere urmãtoarele şi cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacitãţii de muncã, dacã prin certificatul medical se recomandã acest lucru, însã nu mai mult decât salariul de bazã minim brut pe economie, în speţă din declaraţiile martorei D. A. rezultă faptul că indemnizatia achitată sau care urmează să îi fie achitată acesteia, in calitate de ingrijitor  care s-a ocupat de menajul, efectuarea curăteniei şi prepararea hranei pentru partea vătămată pe perioada cât aceasta a fost imobilizată la pat şi ulterior când partea vătămată se afla incă in covalescentă, a fost de 8000 lei .

Desi această indemnizatie depăseste valoarea celei care ar putea fi suportate de către asigurătorul de răspundere civilă  în temeiul art.49 alin.1 lit. e din OCSA nr.14/2011 cu aproximativ 3200 lei ( 8 luni/600 lei lunar- venitul minim brut garanta pe economia natională la nivelul anului 2011), instanţa  a apreciat că partea vătămată are dreptul la repararea integrală a prejudiciului de 8000 lei reprezentând indemnizatia ingrijitorului pe perioada incapacităţii de muncă având in vedere si natura serviciilor prestate intrucât partea vătămată avea nevoie de ajutor necondiţionat in ceea ce priveste nevoile fiziologice, utilizând pampers, urmând ca diferenţa de 3200 lei să fie suportată exclusiv de către inculpat in raport de prevederile dreptului comun, respectiv art.998 coroborat cu art.999 Cod civil .

Din materialul probator administrat în cauză, a rezutat că, prin săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C. pen., inculpatul C.I. a produs un prejudiciu material părţii civile D.M, afectându-i sănătatea dar şi capacitatea de muncă, in acest sens conform deciziei nr.2406/18.04.2011 emise de către Casa Teritorială de Muncă Prahova partea civilă si-a pierdut in totalitate capacitatea de muncă , ipoteză retinută si in decizia nr.1692/20.04.2012  a Casei Judetene de Pensii Parhova, partea civilă fiind incadrată la gardul de invaliditate nr.1 iar termenul de revizuire fiind stabilit pentru data de 15.04.2013.

Având în vedere faptul că partea civilă si-a pierdut in totalitate capacitate de muncă, instanţa retine că aceasta are dreptul la repararea prejudiciului viitor, dar cert constând in diminuarea veniturilor drept consecinţă a pierderii capacităţii de muncă, nefiind de ignorat imprejurarea că faptul de a avea un loc de muncă nu reprezintă ceva sporadic in conduita socială a părtii civile ci un mod de viată responsabil, această fiind permanent preocupată să obţină venituri din muncă, fie si in afara teritoriului României, pentru a asigura intretinerea familei sale din cadrul căreia fac parte si copii elevi ( a se vedea copia cărtii de muncă care relevă 22 ani de muncă până in anul 2009 , fără intrerupere, (f.55-72 dosar 1370/259/2012) precum si contractul de muncă incheiat in anul 2010 in Italia filele 95-107 dosar.1795/259/2011).

Conform prevederilor art.49 din OCSA nr.41/2011 la stabilirea despãgubirilor în cazul vãtãmãrii corporale, se au în vedere următoarele: 

a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vãtãmate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primitã din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfãşoarã activitatea şi/sau, dupã caz, din fondurile bugetului asigurãrilor sociale de stat, pe perioada spitalizãrii şi a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activitãţi desfãşurate de persoana vãtãmatã, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

Este adevărat că la momentul comiterii accidentului rutier de către inculpat a cărui victimă a fost D.M, partea vătămată nu mai era incadrată in muncă deoarece in urmă cu o lună de zile a incetat contractul de muncă încheiat in Italia, aceasta fiind nevoită să revină in România pentru rezolvare unor probleme personale, motiv pentru care nici nu putea face dovada realizării unor venturi din prestarea unor diverse activităţi astfel cum impun cu rigurozitate prevederile at. 49 alin.1 lit.b din O.C.S.A nr.14/2011, insă instanţa apreciază că ar fi profund inechitabil ca partea vătămată, la vârsta de numai 42 de ani, să nu benefieze de prestatii bănesti lunare care să compenseze diminuarea venturilor din muncă realizate cu regularitate de către aceasta timp de 22 de ani (f.52).

Deşi nu sunt aplicabile prevederile art.49 alin.1 lit.b din O.C.S.A nr.14/2011, care reglementează raporturile contractuale dintre inculpat si asigurător in temeiul cărora asigurătorul poate fi abligat la plata acestor drepturi bănesti, instanţa a stabilit, în raport de prevederile dreptului comun, respectiv art.998 rap la art.999 Cod civil, obligatia inculpatului de a achita a prestatiile periodice al căror cuantum il va stabili , nu in solidar cu asigurătorul ci exclusiv de către inculpat şi in limita minimă a cuantumului venitului minim brut garantat pe economia natională, astfel cum a solicitat si partea civilă. 

De altfel instanţa a  considerat că  ar fi injust să ignore faptul că in anul anterior producerii accidentului nefast partea vătămată a fost incadrată in muncă iar anterior vreme de 21 de ani a fost permanent incadrată in muncă , in prezent la vârsta de numai 42 de ani să îţi piardă in totalitate capacitatea de muncă si să beneficieze numai de o pensie de invaliditate, cu un cuantum derizoriu de numai 474 lei desi până la vârsta legală pentru pensionare de 63 de ani putea realiza venituri decente din muncă.

Din cuprinsul deciziei nr.320093/30.04.2012 emise de către Casa Judeteană de Pensii Parhova(f.52-54 dosar nr.1370/259/2012), reiese faptul că incepând cu data de 01.05.2012 partea vătămată va beneficia de o pensie de asigurări sociale in cuantum de 474 lei.

Având in vedere faptul că una dintre condiţiile acoperirii prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită  este ca prejudiciul să nu fi fost reparat, evitându-se obţinerea unor venituri suplimentare, in plus faţă de paguba suferită,  instanţa constată in speţă, că partea civilă deja beneficiază de o pensie de invaliditate de la asigurările sociale de stat în cuantum de 474 lei sens in care partea civilă urmează să obţină de la inculpat numai diferenta de prejudiciu până la concurenta salariului minim brup garanta pe economia natională de 700 lei, care nu este acoperirită prin plata pensiei de invaliditate, respectiv suma de 250 lei  până la incetarea stării de inacapacitate de muncă.

Referitor la prejudiciul moral la acărui reparare partea civilă are dreptul si conform prevederiloe art.49 alin.1 lit.f din OCSA nr.14/2011,  în privinţa criteriilor de stabilire a despăgubirilor, instanţa supremă a fost constantă în a decide că acestea se stabilesc prin apreciere, în raport cu consecinţele negative suferite de victimă pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor  lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Cum obligaţia generală de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat, este evident că atunci când se săvârşeşte o astfel de faptă, vinovăţia există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul moral rezultând expres din însăşi săvârşirea faptei.

Daunele morale, denumite prejudiciu de agrement de practica judecătorească si doctina judiciară  constă în pierderea posibilităţilor de îmbogăţire spirituală, divertisment şi destindere, partea civilă care este incadrată ca la gradul I de invaliditate manifestând dificultăţi de deplasare, fiind privată de posibilitatea de a participa la viaţa socială şi de a se bucura de binefacerile acestei participări, însă acest prejudiu poate fi atenuat prin acordarea de daune morale, prin care partea civilă să aibă posibilitatea de a-şi crea o ambianţă în interiorul căminului său sau în afara acestuia, care să înlocuiască în parte acele latitudini pe care omul sănătos le are, dar de care partea civilăl a fost lipsită prin accidentul pe care l-a suferit.

Având în vedere garavitate leziunilor traumatice cauzate părtii civile , multiplele interventii chirurgicale suferite si la care urmează să fie supusă in vederea inlăturării şuruburilor metalice, partea civilă, având capacitatea de muncă pierdută în totalitate încadrându-se în gradul I de invaliditate, faptul că aceasta prezintă dificultăţi in ceea ce priveste deplasarea si nu poate participa la viata socială, nu mai poate face parte dintr-un colectiv in cadrul unei unităţi angajatoare desi are o vârstă de 42 de ani, departe de limita legală de pensionare,fiindu-i totodată afectată viata de familie , partea civilă fiind nevoită să depună un efort suplimentar sau să apeleze la ajutorului unei terte persoane pentru indeplinirea indatoririlor de mama si sotie , instanţa apreciază că suma de 40 000 lei este suficientă pentru a compensa prejudiciul de agrement cauzat părtii civile D.M.

Întrucât prin decizia nr. 1/28.03.2005, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au statuat că raporturile juridice dintre societăţile de asigurare au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenţie, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă în baza art. 57 alin. 1 (din) Legea nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora cât şi direct asigurătorului de răspundere civilă, instanţa, in temeiul art.26 ,art.49 din O.C.S.A nr.14/2011, art.998, art.999 Cod civil raportat la rt.14 coroborat cu art.346 Cod civil urmează să dispună obligarea inculpatului in solidar cu asigurătorul de răpundere civilă SC Carpatica Asig SA la plata a următoarelor sume: 30 000 lei, reprezentând daune materiale şi 40 000 lei, reprezentând daune morale.

În baza art.15 alin.1 si 2 C.p.pen. corob.cu art.313 din Legea nr.95/2006, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti fiind obligat inculpatul C.I., alături de asiguratorul de răspundere civilă S.C CARPATICA ASIG. S.A., la plata sumei de 5.240,28 lei actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definite a hotărârii până la data achitării efective, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti reprezentând despăgubiri civile, ocazionate de spitalizarea părţii civile D.M.

În baza art.191 alin.1, alin.3 C.proc.pen.raportat la art.26 din O.C.S.A nr.14/2011,  instanţa a obligat pe inculpatul C. I. în solidar cu asigurătorul SC CARPATICA ASIG. SA Sibiu la plata sumei de 1001,70 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile, respectiv onorariu avocat şi onorariu expert judiciar.

În baza art. 191 alin.1, alin.3 C.proc.pen.raportat la art.26 din O.C.S.A nr.14/2011, instanţa a obligat pe inculpatul C. I. în solidar cu asigurătorul SC CARPATICA ASIG. SA Sibiu la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare