Lipsa probelor .Aplicarea art 10 lit c , c.p.p . Respingere plangere formulata in baza art 278 c.p.p.

Decizie 39 din 08.02.2010


Constata ca prin sentinta penala nr. 600/30.11.2009, Judecatoria Sibiu a respins plângerea formulata de petentul O D în contradictoriu cu intimatii G G, G M, G I si S A P, mentinând ordonanta procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sibiu 

Pentru a pronunta acesta sotie instanta de fond a retinut ca la data de 19.03.2009, în jurul orelor 1030 a avut loc un incident între petentul O D si intimatul G G, împrejurare în care acesta din urma a lovit  partea vatamata la nivelul capului.

La acest incident au fost prezenti si intimatii G M , G I si S A P, însa din probele administrate nu rezulta ca acestia ar fi lovit pe petent.

Din declaratia martorului,coroborata cu cea a partii vatamate si cu certificatul medico-legal nr.I/a/252 din 20.03.2009 rezulta ca în data de 19.03.2009 petentul O D a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni care necesita pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale si care au fost cauzate de catre intimatul G G. Pe de alta parte, sustinerile petentului în sensul ca a cazut la pamânt unde a stat 5 minute, timp în care intimatii au plecat, nu au fost confirmate de martorul V care de altfel nu a vazut când petentul a fost lovit de catre intimatul G G, iesind din casa dupa acest moment.

Fata de acestea, prima instanta a apreciat ca este dovedita vinovatia intimatului G G în privinta savârsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev.de art.180 alin.2 C. penal, fara a rezulta însa împrejurarile în care acesta i-a provocat petentului leziunile descrise în certificatul medico-legal.

 De asemenea, s-a apreciat ca,  în cauza nu exista nicio proba cu privire la savârsirea infractiunii prev.de art.180alin.2 C.penal de catre intimatii G M, ,G I si S A P

 S-a apreciat de prima instanta ca solutia data de procuror este corecta si, având în vedere faptul ca nu s-au putut proba modul si mijloacele de savârsire a faptei de catre intimatul G G, scopul urmarit, împrejurarile în care fapta a fost comisa, apare justificata aplicarea unor sanctiuni cu caracter administrativ.

Împotriva acestei solutii a formulat recurs petentul O D, recurs ce nu a fost motivat si pe care petentul nu s-a prezentat în instanta pentru a-l sustine, motiv pentru care sentinta va fi analizata din oficiu sub aspecte ce tin de legalitate si temeinicie, conform art. 3856 alin. 3 C.p.p.

În cea ce priveste termenul de declarare a recursului, tribunalul retine ca petentul recurent a fost prezent la pronuntarea de la 30.11.2009, iar recursul este formulat la 10.12.2009 (data postei de pe plicul anexat la fila 3 dosar), chiar daca a fost primit de Judecatoria Sibiu 28.12.2009. Prin urmare s-a apreciat ca recursul este formulat în termenul prevazut de art. 3853C.p.p.

La data  de 24.03.2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lânga Judecatoria Sibiu sub nr.1584/P/2009 plângerea prealabila formulata de catre  petentul O D împotriva intimatilor G G,Gavrila M,G I si S A P pentru savârsirea infractiunii prev si ped. de art.180 alin.2 Cod penal, aratând ca în data de 19.03.2009, în jurul orelor 1100 a avut o discutie cu intimatul G G, întrucât acesta a intrat cu oile pe terenul tatalui partii vatamate, iar intimatul l-a lovit, dupa care i-a chemat si pe intimatii G M, Gavrila Ioan si S A P, toti patru lovindu-l.

 În dovedirea plângerii s-a depus la dosar certificatul medico-legal nr.I/a/252 din 20.03.2009 emis de S.J.M.L. Sibiu din care rezulta ca acesta prezenta leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure ,leziuni care necesita pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Prin rezolutia din  data de 12.05.2009 s-a dispus începerea urmaririi penale fata de G G si G I,în privinta savârsirii infractiunii de lovire sau alte violente prev. si ped. de art.180 alin.2 Cod penal.

  Prin ordonanta procurorului din 9.07.2009 s-a dispus, în baza art. 249  C.p.p. si art.11 pct.1 lit. b, art.10 alin.1 lit. b ind.1C.p.p.si art.91 lit. c Cod penal scoaterea de sub urmarire penala a intimatului G G pentru infractiunea  prev. si ped. de art.180 alin.2 Cod penal si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.

În baza art. 249, art.11 pct.1  lit. b si art.10 alin.1 lit. c C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului G I sub aspectul savârsirii infractiunii prev. de art.180 alin.2 Cod penal si în baza art. 228 alin.6 rap. la art.10 lit. c C.p.p. s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de intimatii G  M si S A P sub aspectul savârsirii infractiunii  prev. si ped. de art.180 alin.2 Cod penal.

Petentul O D a atacat aceasta rezolutie la instanta în baza art. 2781 C.p.p., criticând-o însa doar sub aspectul neînceperii urmaririi penale fata de G G, G M si S A P, solicitând ca fata de acestia, prin retinerea cauzei spre rejudecare, sa se înceapa urmarirea penala.

Prin urmare Tribunalul a  solutionat recursul formulat si nemotivat, analizând sentinta recurata doar prin prisma motivelor acestei plângeri. Astfel în ceea ce priveste contributia intimatilor  G I, G M si S A P la lovirea partii vatamate din declaratia martorului V I, s-a retinut ca acesta a vazut partea vatamata care se certa doar cu G G Acelasi martor a vazut apoi ca dupa finalizarea discutiilor, partea vatamata a plecat înspre strada Principala din Vestem. Martorul ocular i-a vazut în apropriere pe G I, G M si înca o persoana, dar nu a vazut ca acestia sa loveasca partea vatamata.

De altfel, în declaratia din 16.05.2009 ( fila 10), petentul a învederat ca nu a fost lovit de minorul G I care a venit la fata locului ulterior. Chiar partea vatamata în aceeasi declaratie arata  ca a fost lovit de G G, iar în urma loviturii a cazut si doar când s-a ridicat i-a vazut pe G I, si G M si prietenul acesteia, lânga autoturism despre care retinem, din probe ca se afla parcat la distanta de locul incidentului.

Neexistând deci nicio proba din care sa rezulte vinovatia celor trei persoane: G I, G M si S A P la vatamarile prezentate de partea vatamata, Tribunalul considera ca solutia procurorului întemeiata pe dispozitiile art. 10 lit. c C.p.p.,si respectiv a instantei de fond de respingere a plângerii petentului este legala si temeinica.

Neexistând nici un motiv de nelegalitate ce sa poata fi luat în discutie de instanta de recurs din oficiu, fata de cele anterior expuse, recursul formulat a fost respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p.

În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., recurentul – petent a fost obligat  sa plateasca în favoarea statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.